Cititul în era skibidi toilet: cum (nu) se va mai citi în următorii ani24 min read

Se citește din ce în ce mai puțin, iar mințile sunt ocupate din ce în ce mai mult cu trenduri de TikTok. Mulți se întreabă dacă social media și AI-ul au vreo legătură cu asta. Se pare că da.

Tot mai mulți oameni spun că nu mai reușesc să se concentreze. Că atunci când deschid o carte, gândul le zboară și nu mai simt plăcerea de a te lăsa prins într-o poveste, de a urmări o idee până la capăt. E ușor să spui „nu mai am atenție”, „sunt prea stresat”, „n-am timp”. Dar dacă nu e doar despre tine?

Poate că problema e mai mare. Poate că lumea în care trăiești s-a schimbat atât de mult, încât felul în care citești – sau nu mai citești – e o reacție firească la ce ai în jur: ritm, tehnologie, notificări, algoritmi. Poate că nu te-ai lenevit, ci doar te-ai adaptat. Și tocmai asta e problema.

Brain rot și o problemă de peste 20 de ani

Într-un articol publicat de The New Yorker,// „What’s Happening to Reading?”, newyorker.com // autorul Joshua Rothman se întreabă ce mai înseamnă cititul într-o epocă în care inteligența artificială scrie texte, face rezumate, propune sugestii, răspunde automat. Ce rămâne din experiența lecturii, dacă AI-ul citește în locul tău?

Lectura este un act profund uman. E un exercițiu de empatie, de logică și, mai ales, de răbdare. Nu citești doar ca să afli ceva, ci ca să înțelegi cum gândește autorul, cum se leagă ideile, cum sună vocea care nu e a ta, dar care îți vorbește direct.

Doar că toate cer efort, timp și liniște, adică exact lucrurile care lipsesc azi. Iar AI-ul, cu eficiența lui, vine ca o promisiune: „Lasă, mă ocup eu. Uite, ți-am rezumat cartea. Ți-am explicat textul. Ți-am scris eseul.” Sunt promisiuni tentante, dar oare și pierzi ceva în timp ce câștigi minute? Studiile// „Differential effects of GPT-based tools on comprehension of standardized passages”, frontiersin.org // zic că da.

Fenomenul fragmentării atenției nu a apărut din senin. Totul a început odată cu revoluția e-mailului. Zeci, uneori sute de mesaje pe zi au început să întrerupă rutina, fiecare promițând o informație urgentă. Apoi, odată cu ascensiunea rețelelor sociale, notificările au crescut exponențial, iar scroll-ul infinit a făcut ca timpul acordat lecturii clasice să scadă dramatic. Astăzi, cu ajutorul inteligenței artificiale, algoritmi tot mai sofisticați ne servesc, la nesfârșit, conținut personalizat menit să te țină captivi în bucla digitală.

Acest traseu, de la e-mail la AI, a făcut ca mintea ta să se obișnuiască greu cu pauza, cu reflecția sau cu lectura susținută a unui text lung. Această evoluție are consecințe importante asupra felului în care te  raportezi la cărți și la lectura de profunzime.

Așadar, instrumentele AI au venit ca un vârf al unui iceberg denumit generic brain rot. Un amestec de multe ore petrecute în fața unui ecran și trenduri pe care parcă le auzi chiar dacă nu le asculți – cum ar fi skibidi toilet,// Detalii pe wikipedia.org // nothing beats a Jet2 Holiday// De pe tiktok.com // sau recentul și localul Familia Măruță// Tot de pe tiktok.com //. 

Și, cu toate că acest termen a devenit cunoscut în 2024, când a fost desemnat Oxford Word of the Year,// „’Brain rot’ named Oxford Word of the Year 2024”, corp.oup.com // specialiștii vorbesc despre el, chiar dacă nu l-au numit chiar așa, încă din 2005, când se discuta despre o nouă amenințare la adresa IQ-ului – apariția e-mailului.// „’Brain rot’ named Oxford Word of the Year 2024”, corp.oup.com //

CITEȘTE ȘI: Te miră că în spatele italian brainrot e un român? 

Acum fix 20 de ani, un studiu realizat de King’s College,// „The «Infomania» Study”, litfl.com // University of London, la cererea companiei HP, spunea că utilizarea e-mailului reprezintă o amenințare mai mare asupra IQ-ului oamenilor decât consumul de canabis. Că cei care primesc un e-mail au tendința de a răspunde imediat la acel mesaj, obicei care duce la o încetinire a gândirii și la o oboseală constantă din cauza faptului că nu știi la ce să răspunzi mai întâi. Mai mult, introducerea e-mailului în munca zilnică a dus la o serie de ritualuri nesănătoase, cum ar fi mese haotice sau răspunsul la mesaje când ești într-o întâlnire. Pare că e vorba despre anul 2025, dacă mai scazi 20 de ani.

De atunci și până acum s-au întâmplat multe evenimente în viața digitală a oamenilor: platforme de social media precum MySpace, Hi5 sau Facebook au devenit din ce în ce mai populare, fiind mai mult sau mai puțin înlocuite de Instagram, X (fostul Twitter) sau Tik Tok și au apărut aplicații aproape indispensabile muncii de zi cu zi, cum ar fi Zoom, Teams, Slack sau Trello. 

Aproape fiecare parte a vieții personale sau profesionale are o aplicație dedicată, iar AI-ul a închis cercul și a oferit o nouă scurtătură pentru a gestiona toată invazia digitală. Scrii mailuri cu ChatGPT, ba chiar și texte pentru prieteni. Îl rogi să te ajute cu organizarea săptămânii pentru că altfel te simți sufocat de taskuri. Și, în tot acest peisaj, cum rămâne cu cititul?

Cititul, noul act de rezistență

The Paris Review// „Reading in the Age of Constant Distraction by Mairead Small Staid”, theparisreview.org // vorbește despre cititul în era distragerii permanente și cum acesta e, de fapt, un mod de a-ți recâștiga controlul asupra atenției și a fugi din avalanșa de informații care nu mai apucă să se așeze. Să citești o carte azi e ca și cum ai face un gest contra curentului, mai ales că obiceiurile de zi cu zi îți afectează direct capacitatea de a te conecta cu pagina din fața ta. 

O recenzie sistematică și metaanaliză realizată de Macquarie University// „Neuropsychological Deficits in Disordered Screen Use Behaviours: A Systematic Review and Meta-analysis”, link.springer.com // în 2023 arată că persoanele care utilizează într-un mod dezordonat ecranele (adică trec de la un tab la altul, de la ecranul telefonului la ecranul laptopului, totul în mod repetat) au rezultate mai slabe la testele cognitive. Atenția este foarte afectată, iar oamenilor le este din ce în ce mai greu să detecteze o greșeală într-un text. Scrollingul la infinit îi poate afecta mai ales pe cei tineri, a căror capacitate de a fi atenți este afectată de la o vârstă tânără, iar notificările au și ele un rol distructiv în menținerea concentrării.

Utilizată în exces, inteligența artificială mai adaugă un strat// „Differential effects of GPT-based tools on comprehension of standardized passages”, frontiersin.org // dificultății oamenilor de a fi atenți: lipsa răbdării. Sau, în termeni corporatiști, optimizarea. AI-ul îți propune noi soluții de a-ți optimiza timpul, lucru nu neapărat rău, dacă ar fi folosit cu moderație. Toleranța la proces, la greșeală, la efort devine pe cale de dispariție pentru că este eliminată nevoia de a aștepta. Nu mai ai de ce să aștepți pentru că îți sunt oferite soluții acum, aici. Nu mai înțelegi că trebuie să acorzi niște timp și unor lucruri care îți exersează mușchiul creierului tocmai ca să nu anchilozeze. Cum ar fi cititul.

În Europa,// „Younger people and women in the EU read more books”, ec.europa.eu // 52,8% dintre locuitori declară că citesc cel puțin o carte pe an. Piața audiobookurilor// „Online shopping: more people buying print than e-books”, ec.europa.eu // înseamnă 15% din piața de carte din Europa. Și, cu toate că elevii învață mult mai bine analog,// „Middle-schoolers’ reading and processing depth in response to digital and print media: An N400 study”, biorxiv.org // școala devine din ce în ce mai digitală.

România: locul în care se citește puțin și se scrie cu ChatGPT

În România, cititul n-a fost niciodată o prioritate, iar aproape în fiecare an apar statistici// „Persons reading books in the last 12 months by sex, age, educational attainment and number of books”, ec.europa.eu // care spun că românii nu cumpără cărți. Sau auzi că încă o librărie a fost închisă// „Sfârșitul librăriei La Două Bufnițe: «Sperăm să genereze o schimbare care să protejeze legislativ cultura și educația în România.»”, culturaladuba.ro // pentru că problemele financiare au sufocat oameni cu dorința schimbării. Dar acum apar date noi: tinerii din România sunt pe primul loc în Europa la utilizarea AI-ului.// „Tinerii români, pe primul loc în Europa la utilizarea inteligenței artificiale. Specialiștii recomandă însă prudență”,  stirileprotv.ro // Și ce fac cu AI-ul? Printre altele, își scriu temele, proiectele, referatele.

Doar că, într-un sistem de educație deja fragil, AI-ul nu vine ca un ajutor, ci ca o capcană. Dacă înveți într-o școală unde profesorul dictează, iar orele sunt plictisitoare pentru un tânăr care respiră tehnologie, tentația de a folosi ChatGPT e uriașă. Mai ales când n-ai chef să lucrezi pe un text care de multe ori nu mai are nicio legătură cu realitatea ta.

În Estonia, 70% dintre locuitori// „Younger people and women in the EU read more books”, ec.europa.eu // declară că citesc cel puțin o carte pe an. În România, 70% nu citesc nici măcar atât. S-ar putea spune că digitalizarea poate favoriza accesul la lectură (de orice fel), însă românii folosesc internetul din ce în ce mai puțin pentru a citi și din ce în ce mai mult pentru a se relaxa. Și da, cititul nu pare să fie o formă de relaxare.

Școala românească are deja probleme cu înțelegerea textelor. Rezultatele la testele PISA// „Raport privind nivelul de literație al elevilor din România”, brio.ro (PDF) // arată că mulți elevi nu înțeleg ce citesc. Pot citi cuvintele, dar nu pot spune ce înseamnă, iar acest lucru se traduce prin statistici despre analfabetismul funcțional. Până acum doi-trei ani era vorba de efectele unei programe învechite și a unei sărăcii care afectează aproape jumătate de țară și care îngreunează accesul la educație. Acum, trebuie adăugate și consecințele rapide pe care AI-ul le are în rândul tinerilor. 

Sub 50% dintre școlile europene// „A European report comparing seven countries”, skillsuploadjr.eu (PDF) // au reglementat utilizarea inteligenței artificiale, iar restul școlilor nu au stabilit niște reguli clare, iar acest lucru se poate traduce prin utilizarea în exces sau neproductivă a platformelor AI.

În România, 60% dintre elevi folosesc inteligența artificială în procesul de învățare,// „Aproape 60% dintre elevii de 12-17 ani din România consideră că inteligența artificială folosită în educație are potențialul să facă notarea mai echitabilă, dar peste 45% sunt îngrijorați că ar putea extinde decalajele în succesul academic, arată un studiu al Fundației Vodafone”, edupedu.ro // însă discrepanța e mare când vine vorba de statutul social. Cu cât părinții au o educație mai precară, cu atât accesul copilului la instrumente digitale e mai mic. Iar cei care au acces spun că învață cum să folosească aceste platforme de la alți colegi (72%), și nu de la profesori.

Până la automatizarea cititului, s-a automatizat consumului digital. A te uita la un video cu viteza accelerată de două ori (2X) sau la shorturile de maximum 30 de secunde contribuie la nerăbdarea consumatorului.// „The Effect of Video Playback Speed on Learning and Mind-Wandering in Younger and Older Adults”, pmc.ncbi.nlm.nih.gov // Conținutul lung începe să devină o problemă a atenției, lucru care se traduce și în dificultatea de a citi o carte cap-coadă. 

În următorii ani, tendința de a transforma o carte de 300 de pagini într-un produs digital – cum ar fi un video de 20 de secunde pe TikTok – poate deveni normă. Așa cum societatea devine polarizată când vine vorba despre subiecte precum politică, mediu sau drepturile oamenilor, așa și cititorii vor fi împărțiți în două tabere: cei care vor continua să citească analog și cei care vor alege alte feluri de a consuma o carte. Rămâne, însă, de văzut care dintre ele va schimba o industrie care deja se luptă să rămână în atenția oamenilor de care depinde. 

Soluții pentru a recâștiga bucuria lecturii și capacitatea de concentrare există. La nivel individual, setările de tip „Focus” pe telefon, limitarea timpului petrecut pe rețele sociale sau organizarea unor momente dedicate exclusiv lecturii pot face minuni. Tehnici precum „deep reading”, cititul activ sau notițele de lectură  pot contribui la un consum conștient și echilibrat de informație.

La nivel de grup sau comunitate, inițiative precum cluburi de lectură, introducerea unor programe de educație media în școli sau chiar discuția despre limite de vârstă reprezintă pași importanți. Este nevoie de implicare atât din partea școlii cât și a familiei pentru a reconstrui punți între oameni și literatură. Chiar și în era digitală, cu instrumentele potrivite și puțină voință, lectura de profunzime nu numai că poate supraviețui, ci poate chiar să renască.

Pentru generațiile care au crescut cu cărți fizice, inteligența artificială  poate părea o amenințare la adresa ritualului lecturii. Pentru nativi digitali, însă, AI-ul ar putea fi poarta de intrare spre literatura pe care altfel nu ar descoperi-o niciodată. Această tensiune generațională va decide, în ultimă instanță, dacă va fi vorba despre o democratizare a lecturii sau la o banalizare a ei.