Sam Altman controlează acum OpenAI, dar se chinuie să mențină interesul asupra AI

Pe măsură ce lumea realizează că inteligența artificială are nevoie și de altceva decât mai mulți bani, mai multă energie, mai multe computere, CEO-ul OpenAI se străduiește să păstreze vie flacăra speranței în „superinteligență acum”.

Îmi amintesc că acum un an, când avea loc „lovitura de stat” de la OpenAI, încheiată într-un final cu revenirea lui Sam Altman și plecarea „conspiratorilor”, se vorbea de iminența singularității, a momentului în care inteligența artificială o depășește pe cea umană, când AI-ul începe practic să aibă propriile gânduri și – teama tuturor – o agendă diferită de cea a creatorilor sau chiar omenirii. 

Puțin progres, mulți bani

Un an mai târziu, OpenAI a mai produs câteva adăugiri la GPT-4 care seamănă mai degrabă cu o lansare de iPhone 16. GPT-4o (până și ei i-au minimalizat importanța, prin nume și chiar pe X// Nici pe Altman nu l-a impresionat, x.com //) e incremental, rezolvă unele probleme de halucinație sau memorie, dar mai ales rezolvă marea problemă a OpenAI – consumul de energie și de hardware.

AI-ul costă, dar și produce, după cum s-a văzut la ultima secțiune de finanțare, în care Altman a încasat 6,6 miliarde de dolari,// „New funding to scale the benefits of AI”, openai.com // ducând compania la o evaluare de 157 miliarde, cea mai mare din Silicon Valley. Însă, în condițiile în care cheltuielile pe 2024 erau evaluate, prin vară, la 7 miliarde,// „OpenAI training and inference costs could reach $7bn for 2024, AI startup set to lose $5bn – report”, datacenterdynamics.com // nu e clar cât de profitabil e pe termen lung. 

Printre noii investitori se numără și Nvidia, probabil principalul beneficiar al febrei AI, dar care a pus la bătaie 100 de milioane de dolari. Ceea ce sună impresionat până realizezi că reprezintă doar 0,1 miliarde – deci nu e chiar un pariu în care cred.

Aș zice că Altman vrea să încaseze cât poate, până nu se stinge interesul. Altfel, de ce s-ar strădui să blocheze accesul competitorilor la aceiași finanțatori, cerându-le „exclusivitate”?// „OpenAI asks investors not to back rival start-ups such as Elon Musk’s xAI”, ft.com //

Care competitori s-au înmulțit, ba chiar au demonstrat că nu-i așa mare scofală să-ți faci un chatbot AI al tău. Apple l-a scos din joben cu noul iPhone, Meta l-a făcut chiar open source pe al său, după ce a pivotat peste noapte de la Metaverse. Dacă ai bani, pare că nu-i chiar complicat. Și, dacă nu, iei ce-ți dă Meta sau Mistral și-ți faci rapid un chatbot propriu – dacă ai resursele hardware necesare.

CITEȘTE ȘI: Trebuie să vorbim despre Sam

Dar de ce pleacă toată lumea?

Pe fondul succesului financiar al OpenAI, e un pic ciudat că Mirta Murati, CTO-ul OpenAI care l-a susținut pe Altman anul trecut, a ales să părăsească firma// A postat mesajul pe x.com // pentru a face „propriile explorări”. Nu e singura, au plecat și Bob McGrew, Chief Researcher Officer, și Barret Zoph, cercetător ce a contribuit la dezvoltarea ChatGPT.  E drept, niciunul dintre ei nu sună vreo alarmă, e doar „momentul potrivit”, „e o etapă nouă”, „am făcut lucruri bune”.

Altman, în schimb, publică pe blog un text ce sună ca o temă de gimnaziu despre cât de minunat va fi viitorul, un elogiu adus deep learningului,// The Intelligence Age”, samaltman.com // în care strecoară, printre rânduri, un nou termen pentru superinteligență: „câteva mii de zile (!)”. 

Asta înseamnă minimum trei ani, Sam, mai degrabă peste un deceniu, am făcut cu toții matematică!

Și, între timp, OpenAI parcă nu mai e așa cool. ChatGPT-ul și-a găsit utilitate mai degrabă ca unealtă pentru studenți, scriitori de dosare sau, da, chiar jurnaliști, DALL-E nu ia fața lui Midjourney, și oricum lumeas-a cam plictisit de estetica AI, // „AI Images, Be Gone!. They’re boring AF”, medium.com // iar unele chestii care păreau inovatoare, ca AI-ul conversațional, rămân la stadiul de truc de petrecere sau sunt făcute mai bine de alții – vezi Meta, cu ochelarii Ray Ban (dar doar dacă ești în SUA).

Tu ai auzit de slop?

Între timp, apar însă și utilizări mai puțin plăcute ale AI-ului, în special generarea de conținut de proastă calitate pe bandă rulantă pentru a obține bani din reclame. Sau, mai pe scurt, clickbait la plic – modelele de limbaj pot fi mai productive ca 300 de Daily Mail-uri. S-a găsit chiar un nume pentru acest tip de conținut: slop.// „Slop is the new name for unwanted AI-generated content”, simonwillison.net // Conținutul generat de AI afectează până și lumea ficțiunii. Reviste de science-fiction care plăteau textele la numărul de cuvinte s-au trezit inundate de povești de proastă calitate, scrise cu ajutorul AI-ului, după cum a descoperit New York Magazine.// „The Internet’s AI Slop Problem Is Only Going to Get Worse”, nymag.com // 

Paradoxal, chiar și acest slop costă bani. Energia și puterea de procesare folosită de OpenAI și alte companii similare nu ține cont de calitate. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care, adesea, ChatGPT s-a lenevit// „ChatGPT Is Showing Signs of Laziness. OpenAI Says AI Might Need a Fix”, inc.com // refuză să execute task-uri complexe și îți dă doar un exemplu, după care îți spune să continui tu? S-ar putea să fie un simplu calcul economic. De 20 de dolari pe lună, n-o să-ți traducă și editeze niciodată un interviu de o oră (și, da, chiar am încercat asta).

E vorba doar de mai mult hardware?

Cert e că Altman sugerează că problema atingerii superinteligenței, inteligenței artificiale generale (AGI), e legată de puterea de procesare, de numărul de computere folosite. Sau că, eventual, poate fi găsită o metodă prin care procesarea să fie mai eficientă energetic – însă procesul să rămână relativ similar. Și nu e singurul care crede asta – o rețea de supercomputere creată de SingularityNET// „New supercomputing network could lead to AGI, scientists hope, with 1st node coming online within weeks”, livescience.com // va încerca asta din 2025. 

S-ar putea însă ca lucrurile să nu stea chiar așa. AGI ar putea să mai aibă nevoie de cercetare fundamentală, de niște descoperiri care să-i adauge funcționalități noi, cum ar fi raționamentul sau intuiția. Ori încă nu e clar cum funcționează lucrurile astea în mintea umană, oricum nu la fel de bine precum conexiunile neuronale pe care, în esență, le imită rețelele neuronale. 

Senzația mea este că lumea (și Altman) speră că, la un moment dat, deschizând milioane de conexiuni, chestia asta să se întâmple natural – așa cum și machine learning-ul e un black box în care bagi informație și iese ceva coerent. Doar că până să se întâmple asta, până să vină ChatGPT și să zică un „hei, am rezolvat cvadratura cercului”, pare că trebuie ca niște cercetători să publice niște lucrări, iar inginerii software să le adapteze actualelor modele.

Între timp, Sam Altman, rămas din ce în ce mai singur –  sau cel puțin fără cei care a plecat la drum – a transformat OpenAI dintr-o fundație non-profit care voia (declarativ) să facă un bine întregii omeniri într-o companie ca oricare alte, care strânge cu grijă bani de la investitori, în speranța că o să fie Uber-ul AI-ului. Dar măcar e și e mai bogat.