Alec Pop, KaanC/Getty Images

Câți români a ucis COVID-19 cu adevărat?

De Dani Sandu 22.01.2021, ultima actualizare: 25.01.2021

Conform informațiilor oficiale, aproape 18.000 de români au murit din cauza coronavirusului. Folosind un instrument de calcul validat științific, Mindcraft Stories evaluează că numărul victimelor COVID-19 în România în primele nouă luni ale pandemiei este cu cel puțin 60% mai mare decât cifrele oficiale. 

Vor trece mulți ani de zile până să fie înțelese efectele COVID-19 și a acțiunilor din perioada pandemiei asupra societății. Să fim serioși, nimeni nu și-ar fi putut imagina ce s-a întâmplat în România și în lume în ultimul an. Miliarde de persoane și-au limitat în mod abrupt ieșirile din casă sau din comunitate cel puțin pentru câteva săptămâni, dacă nu câteva luni. Un virus nou și necunoscut a infectat cel puțin 100 de milioane de oameni și a dus la moartea a cel puțin două milioane de persoane. Această situație nu are un precedent clar în istorie și a determinat schimbări majore. 

Poate fi începută, totuși, – timid – calcularea unor lucruri. Cum ar fi un calcul relativ simplu despre câte vieți au fost pierdute și, poate, salvate de pandemia de COVID-19 în România. Calculul se bazează exclusive pe date oficiale și curente de la Institutul Național de Statistică și Joint Research Center-ul Comisiei Europene.

Tipuri de victime ale COVID-19

Oricine s-a gândit măcar să se testeze pentru COVID-19 în ultimul an a văzut destul de rapid că procesul nu este chiar ușor, în România„De ce în România se fac mai puține teste COVID decât în multe țări din Europa?”, hotnews.ro sau oriunde altundeva în lume.„Lines to get tested for coronavirus are growing long ahead of Thanksgiving and amid rising cases”, edition.cnn.com Nici testul în sine nu este 100% precis.„Coronavirus testing: What is a false positive?”, bbc.com Per total, nu toată lumea care voia să se testeze a reușit să se testeze când voia, ceea ce arată că, în mod cert, au fost multe persoane afectate de virus decât au fost depistate de teste. 

CITEȘTE ȘI: Evoluția COVID-19 în România

Mai departe, unele persoane infectate cu acest virus probabil au murit fără a fi vreodată diagnosticate. Aceste persoane, plus persoanele decedate cu test pozitiv COVID-19, sunt considerate victimele directe ale virusului. 

În plus, mai există și persoane care s-au îmbolnăvit, apoi și-au revenit din boală, însă au rămas cu sechele ce poate le-au grăbit moartea din alte cauze. Pe lângă acestea, supra-aglomerarea spitalelor și teama de COVID-19 probabil a determinat mulți oameni bolnavi să nu ceară ajutor medical când aveau nevoie, ceea ce a dus la sau la accelerat moartea unora dintre ei; sau a pacienților ce au solicitat ajutor medical, însă nu l-au putut primi din lipsă de resurse medicale. Aceștia sunt victimele indirecte ale virusului.

De altfel, prin natura virusului și a factorilor agravanți, este important de reținut că, din punct de vedere al vârstei și a comorbidităților, nu poate fi făcută foarte ușor o distincție între victimele indirecte și cele directe: persoanele vârstnice și cu probleme anterioare de sănătate vor fi suprareprezentate în ambele categorii. 

O altă categorie importantă, greu de estimat, este cea a vieților salvate prin izolarea forțată.„How many years of life did lockdown save – or destroy?”,spectator.co.uk Spre exemplu, izolarea și munca de acasă au redus traficul rutier, ceea ce sigur a redus numărul de victime de accidente rutiere.„Road accidents, deaths drop by over 20% in 2020 partly due to Covid-19: Gadkari”,  thehindubusinessline.com În Uniunea Europeană, cifrele preliminare vorbesc despre o reducere cu 20% a numărului de morți în accidente rutiere, ceea ce în România ar însemna cam 3-400 de vieți salvate într-un an. 

Similar, izolarea forțată a redus îmbolnăvirile de COVID-19, dar și de alte boli contagioase ce produceau victime anual, precum gripa sezonieră. Pe deasupra, există și discuția mai largă despre cum lockdown-urile au redus nivelul poluării globale,„COVID-19 lockdowns cause global air pollution declines”, pnas.org ceea ce ar salva vieți atât prin scăderea pe termen lung a numărului de boli pulmonare, dar și prin creșterea producțiilor agricole în unele circumstanțe.„Lower air pollution during COVID-19 lockdown may improve crop production”, ec.europa.eu Despre această categorie se va vorbi mult în viitor viitor, însă efectele sale imediate par a fi dificil de calculat. 

Ce este excesul de mortalitate și cum se calculează?

Experții în sănătate publică se folosesc de un indicator numit exces de mortalitate pentru a evalua efectul global avut de criza COVID-19. Indicatorul„Excess mortality during the Coronavirus pandemic (COVID-19)”, ourworldindata.org se bazează pe intuiția că numărul de morți într-o țară poate varia masiv pe distanțe lungi de timp, însă această cifră va fi relativ uniformă de la un an la următorul, în afara unor situații majore de criză. Indicatorul a fost folosit în numeroase cercetări epidemiologice, economice și sociologice„COVID-19 in Italy: An analysis of death registry data”, voxeu.org; „COVID-19: Excess Mortality in Selected European Countries”, efta.int; „Behind the numbers: how to make sense of ‘excess’ deaths”, theguardian.com pentru a măsura mai precis și standardizat„Global coronavirus death toll could be 60% higher than reported”, ft.com impactul pandemiei de COVID-19.

Practic, media lunară a numărului de morți din ultimii ani ar trebui să fie similară cu numărul de morți la care ne-am fi așteptat în 2020 fără actuala criză de sănătate. Drept urmare, excesul de mortalitate în 2020 în România față de media anilor trecuți ar fi suma morților directe și indirecte datorate COVID-19. Pentru a simplifica raționamentul, nu am calculat viețile salvate de izolare, ci am considerat că suma totală a victimelor COVID-19 este probabil mai mare decât excesul simplu de mortalitate. 

Publicarea pe 14 ianuarie a datelor de mișcarea populației„Mișcarea naturală a populației”, insse.ro de către Institutul Național de Statistică face posibil acest calcul în România pentru primele 11 luni ale anului 2020. Datele sunt provizorii însă, și, judecând după experiența ultimilor ani, ele se vor modifica ușor în direcția creșterii numărului de decese și a redistribuirii acestora de la o lună la alta. Drept urmare, calculul de mai jos reflectă o limită inferioară a excesului de mortalitate în România în 2020. Cel mai probabil mai mulți oameni au murit decât se crede acum. 

Ca test simplu de robustețe statistică, prima observație este că în cei cinci ani anteriori lui 2020, variația numărului de morți pentru primele 11 luni ale anului este de maxim 3.000 de decese, cu o medie de 238.000 de decese. În 2020, în primele 11 luni ale anului, dintre care doar nouă luni au fost afectate de COVID-19, deviația este de peste 26.000 de morți. 

Practic, în 2020, în România, în primele 11 luni ale anului au murit la fel de mulți oameni cât în aproape fiecare din anii anteriori întregi. Calculul rămâne robust și dacă limităm comparația la cele nouă luni în care România a înregistrat infecții. Această situația ne arată că instrumentul statistic pe care-l folosim aici este unul plauzibil, ce arată clar că impactul COVID-19 asupra României a fost uriaș.

Excesul de mortalitate în România, martie-noiembrie 2020

Luând luna martie ca punct de pornire pentru apariția COVID-19 în România și comparând cu media lunară a deceselor lunare în anii anteriori, se observă că perioada de început a pandemiei nu a generat mortalitate în exces. Dimpotrivă, chiar, profitând de temperaturile semnificativ mai ridicate față de anii trecuți, luna martie 2020 a adus mai puține morți decât media anilor trecuți. 

În concluzie, decizia guvernului de a impune restricții de deplasare a ținut morțile în exces sub control în primăvara anului trecut. Însă restricțiile din România au început să fie ridicate după data de 14 mai,„Măsuri de relaxare şi restricţii propuse de autorităţi după 14 mai 2020”, agerpres.ro iar luna iunie a fost deja prima în care România a înregistrat un salt de 1.100 de morți față de așteptările statistice. Creșterea a continuat în lunile următoare, în octombrie a sărit la peste 5.000 de morți în plus față de așteptări, iar în noiembrie la peste 13.000 de morți în plus. 

În total, conform mediei anilor 2015-2019, așteptarea era ca între martie și noiembrie să moară aproximativ 189.000 de oameni în România. În anul 2020, suma morților în această perioadă a fost de 215.000, adică România a înregistrat peste 26.000 de morți în exces. Prin urmare, pandemia COVID-19 a produs cu 12% mai multe decese în 2020 decât era așteptat. 

Această cifră de decese reprezintă estimarea minimală a victimelor directe și indirecte ale COVID-19 în România pentru această perioadă. Graficul de mai jos arată cum, începând cu luna iunie, numărul de morți așteptat este depășit cu 5%, procent ce crește până în noiembrie 2020, când România înregistrează cu 60% mai multe morți decât în mod normal. Creșterea este accelerată și nu există niciun motiv real de a crede că lunile decembrie și ianuarie vor fi adus un exces de mortalitate mai scăzut. 

Excesul de mortalitate versus cifrele oficiale COVID-19 în România

Din cei peste 26.000 de morți ce pot fi atribuiți direct sau indirect COVID-19, cifrele oficiale oferite de Guvernul României atestă faptul că 11.331 de persoane au murit ca urmare directă a îmbolnăvirii cu COVID-19 în aceeași perioadă, timp în care peste 470.000 de persoane au fost diagnosticate ca fiind infectate cu SARS-Cov-2. Nu se poate face o distincție precisă între victimele directe și cele indirecte pe baza acestor cifre. Însă se poate spune cu certitudine că măcar 15.000 de persoane au decedat ca urmare a infectării cu acest virus, fără ca aceste morți să fie atribuite pandemiei. Raportul 60% din mortalitatea excesivă neatribuită bolii este relativ în linie cu estimările din alte state europene.„Global coronavirus death toll could be 60% higher than reported”, ft.com 

Prin urmare, România a avut cel puțin de două ori mai multe morți datorate COVID-19 decât în datele oficiale. Cel mai probabil, factorul de multiplicare este chiar mai mare, dar este ascuns de faptul că izolarea forțată a și redus mortalitatea provocată de alte cauze în România. 

Cine au fost victimele directe și indirecte care au murit de pe urma COVID-19?

Datele puse la dispoziție de către Institutul Național de Statistică permit și o privire în profunzimea excesului de mortalitate înregistrat. Avantajul intuitiv al folosirii indicatorului de mortalitate excesivă este că un contraargument des întâlnit – „oamenii ce au murit de COVID-19 ar fi murit oricum, din alte cauze” – poate fi contracarat. Prin folosirea mediei deceselor din anii trecuți, poate fi evaluat într-un mod rezonabil câți dintre acești oameni „ar fi murit oricum”. După cum era de așteptat, dovezile statistice arată că foarte mulți dintre ei nu ar fi murit în condiții normale. 

Graficul de mai sus include numai grupele de vârstă unde procentul deceselor a fost diferit cu 10% sau mai mult față de așteptările din anii anteriori. Variația este pe deplin semnificativă statistic în toate aceste cazuri și altele, însă am inclus aici doar cazurile în care și magnitudinea diferenței este notabilă, nu doar semnificativă. 

Rezultatele pot fi împărțite în două grupe: cohortele de vârstă care au avut o mortalitate mai scăzută decât cea așteptată în 2020 și cele cu o mortalitate mai ridicată. 

CITEȘTE ȘI: Cine sunt românii cei mai vulnerabili la COVID-19?

În categoria cohortelor de vârstă cu mortalitate mai scăzută intră, în general, persoane despre care se știe că sunt mai puțin vulnerabile la COVID-19, ale căror cifre de mortalitate au fost mai scăzute, ca urmare a izolării. Spre exemplu, tinerii din grupa de vârstă 5-9 ani au înregistrat mai puține decese, pentru că izolarea a dus la rămânerea părinților acasă, împreună cu copiii, mai multă vreme – deci mai puține șanse de accidente. Similar, stările de lockdown și limitarea comportamentelor de grup este posibil să fi condus și la scăderea numărului de decese în grupul de vârstă 15-24 de ani, unde se înregistrează mai des comportamente de risc ce pot duce la decese neașteptate. 

Creșterea mortalității în cohorta de vârstă 30-34 de ani este neclară în acest moment. Această grupă de vârstă nu este neapărat vulnerabilă la COVID-19, deci e posibil ca decesele în exces să fie cel mult un efect indirect al pandemiei. Mai multe date ar fi necesare pentru a înțelege în profunzime. O posibilitate, discutată mai jos în contextul cauzelor, este că această grupă de vârstă este afectată mai mult atât de boli psihice,„It’s not just you: Why the current lockdown is having an extreme effect on mental health”, newstatesman.com cât și de boli non-respiratorii asociate COVID-19. 

În schimb, grupurile de vârstă de peste 50 de ani înregistrează aproape fără excepție o creștere masivă a deceselor față de așteptări. Cele mai mari creșteri procentuale sunt la cohortele 50-54 de ani, 65-69 de ani și 70-74 de ani, unde România a avut cu 20% mai multe decese decât în anii trecuți, în aceeași perioadă. În termeni de cifre, numai aceste trei cohorte de vârstă înregistrează 11.500 de morți în plus, adică mai mult decât TOATE morțile atribuite în mod oficial pandemiei până la finalul lunii noiembrie. 

Din ce cauze s-a murit excesiv în România?

Institutul Național de Statistică oferă și niște date provizorii„Decese în lunile ianuarie-noiembrie 2019, după cauza principală de deces”,insse.ro (XLSX) despre cauzele morților înregistrate în anul 2020, ceea ce permite și o analiză din această perspectivă. Aici se observă cel mai bine evoluția morților care pot fi atribuite COVID-19 ca boli ale sistemului respirator sau, prin inflamație,„Inflammation: the key factor that explains vulnerability to severe COVID”, theconversation.com ca boli ale aparatului circulator. 

De altfel, aici este cel mai vizibil și răspunsul la eterna comparația între COVID-19 și o „gripă de sezon”. În martie-noiembrie 2019, România a înregistrat aproximativ 11.000 de morți datorate unor boli ale aparatului respirator, adică inclusiv decesele datorate gripei sezoniere. În aceeași perioadă a anului 2020, România a înregistrat aproape 27.000 de decese datorate unor boli ale aparatului respirator. Diferența marchează o creștere de aproximativ 125% a numărului de asemenea decese, în condițiile în care boala COVID-19 poate cauza decese și prin afectarea altor funcții ale organismului.„COVID-19 and cardiovascular disease: from basic mechanisms to clinical perspectives”, nature.com 

În acest sens, este notabilă și creșterea deceselor ca urmare a bolilor sistemului circulator, ce pot fi atribuite direct sau indirect virusului. 

În plus, mai trebuie amintită și creșterea numărului de decese ce survin ca urmare a tulburărilor mentale și a bolilor de nutriție, care au crescut masiv în această perioadă. Creșterea masivă a deceselor din aceste cauze ar putea explica parțial și creșterea numărului de morți în rândul cohortei de vârstă de 30-34 de ani, care nu este neapărat o vârstă ce prezintă vulnerabilități directe față de COVID-19, dar este o vârstă unde pot să apară mai ușor probleme mentale„Loneliness during coronavirus”, mentalhealth.org.uk și boli de nutriție ca urmare a lockdownului și restricțiilor impuse de către Guvern. În lipsa mai multor date din partea INS, această idee rămâne mai degrabă o ipoteză. 

Cum stă România în comparație cu alte state UE?

În final, pentru că indicatorul de exces de mortalitate a fost adoptat larg, inclusiv de către Comisia Europeană, merită prezentată situația tuturor celor 27 de state ale Uniunii Europene. Mai jos, se poate observa cum procentele mortalității excesive spun povestea a cel puțin trei grupe diferite de țări: cele care au înregistrat explozii de mortalitate excesivă în prima parte a pandemiei (în special Italia și Olanda), cele care au înregistrat explozii de mortalitate excesivă în a doua parte a pandemiei (România, Bulgaria și majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est) și cele care deși au înregistrat mortalitate excesivă, nu au înregistrat niciodată explozii masive în numărul deceselor (în special Danemarca, Finlanda sau Germania). 

Criza COVID-19 în România a fost semnificativ mai fatală decât cifrele oficiale

Concluzia acestei analize este că România a înregistrat mult mai multe fatalități decât numărul morților datorate direct COVID-19 din raportările guvernului. Cel puțin 26.000 de români și-au pierdut viața în plus față de așteptările normale pentru doar 9 luni ale unui an obișnuit. În condițiile în care anul 2020 a fost unul blând din punct de vedere al temperaturilor și fenomenelor meteorologice și întreaga populație a Europei a fost, în multiple momente, în situație de lockdown, probabil că numărul morților datorate COVID-19 este mult mai mare de 26.000.

Datele discutate aici arată că acest virus este incomparabil mai periculos decât gripa. În condiții de izolare extremă ce sigur a redus masiv numărul de victime ale gripei, s-au înregistrat mai mult decât dublul numărului de morți cauzate de boli respiratorii și măcar 26.000 mai multe morți. Mai mult, rata de mortalitate este dramatic diferită pe cohorte de vârstă.„The eight biggest Covid-sceptic myths – and why they’re wrong”, newstatesman.com  Nu este, poate, o surpriză faptul că „negaționiștii virusului” tind să aibă sub 50 de ani. În rândul acestora, victimele au fost puține și spitalizarea limitată, ceea ce înseamnă că mulți dintre aceștia nu s-au simțit vulnerabili și probabil nu au cunoscut mulți afectați. În schimb, în rândul oamenilor de peste 65 de ani au murit cu aproape 20% mai mulți oameni decât într-un an normal. Costul este uriaș.

O discuție extrem de relevantă în acest context este cea despre bolnavii cronici din România.„Impactul pandemiei COVID-19 asupra accesului bolnavilor cronici la serviciile medicale”, health-observatory.ro (PDF)  Aici este vorba despre aproximativ 17.000 de bolnavi de tuberculoză, 16.000 de bolnavi de HIV, aproximativ un milion de bolnavi de diabet zaharat, aproximativ 500.000 de pacienți de oncologie și cel puțin 7.000 de bolnavi de scleroză multiplă și multe alte categorii. Nu se știe acum  câți dintre aceștia nu au supraviețuit pandemiei. De fapt, ironic sau nu, se pare că nici statul roman nu știe foarte clar cine este bolnav cronic sau câți sunt aceștia.„Cum au lucrat medicii de familie și STS ca să rezolve una dintre problemele primelor zile: programarea la vaccin a bolnavilor cronici”, libertatea.ro

Ce știm este că sistemul medical a fost dedicat aproape exclusiv pandemiei, iar mulți dintre bolnavi au simțit că accesul lor la medici și medicamente a fost mult mai dificil, după cum arată raportul Observatorului Român de Sănătate.„Impactul pandemiei COVID-19 asupra accesului bolnavilor cronici la serviciile medicale”, health-observatory.ro (PDF) Poate o administrare mai bună a acestui tip de bolnavi ar fi scăzut masiv victimele directe și indirecte ale COVID-19 în România. 

În final, trebuie spus și că prestigiul sistemului medical nu a făcut întotdeauna diferența, cum ne-am fi așteptat. Statele care au făcut mai multe teste și au avut sisteme de protecție (medicală, socială și de altă natură) au reușit să păstreze numărul deceselor sub control. 

Pe de altă parte, statele cu capacitate instituțională ridicată au și o speranță de viață mai lungă, adică au o populație bătrână și vulnerabilă la COVID-19 mai mare. Aceste state, precum Italia, s-au confruntat cu probleme masive. Alte state cu capacitate instituțională foarte ridicată, precum Belgia, Olanda sau Franța au fost foarte puternic afectate de pandemie. 

Statele din Europa Centrală și de Est au fost protejate, cel puțin în prima parte a pandemiei, nu de calitatea serviciilor medicale, ci tocmai de rapiditatea cu care au adoptat măsuri de lockdown și duritatea acestor măsuri. În momentul în care a dispărut curajul politic pentru astfel de măsuri, însă, numărul deceselor excesive a explodat, pe finalul anului. 

CITEȘTE ȘI: (Aproape) totul despre vaccinarea împotriva COVID-19

În acest moment, principalul mijloc pentru a depăși această pandemie și a nu repeta această marjă incredibilă de morți excesive și în 2021 este vaccinarea în masă a populației. Și aici, capacitatea instituțională în sine nu este suficientă. Cifrele preliminare arată că România este între statele fruntașe la numărul de vaccinuri făcute și procentul din populație vaccinată, dar suntem abia la începutul unei campanii de durată, care va fi influențată de capacitatea de producție a vaccinurilor și de capacitatea statului de a organiza cât mai multe centre de vaccinare. 

Toate testele făcute până în acest moment arată că vaccinurile aprobate de Comisia Europeană sunt sigure„Johns Hopkins: “Is the COVID-19 Vaccine Safe?””, hopkinsmedicine.org și eficiente.„Are Covid-19 Vaccines Really 95% Effective?”, nytimes.com Chiar și în cazul persoanelor ce au arătat reacții adverse, unde vaccinarea prezintă riscuri, aceste riscuri sunt mult mai mici decât riscurile infectării cu COVID-19. Aceste vaccinuri sunt cea mai bună oportunitate pe care o avem cu toții de a reveni la viețile noastre din trecut, fără a mai fi nevoie să calculăm mortalitatea excesivă și în anii viitori.



Text de

Dani Sandu

Sociolog politic și consultant, de profesie curios despre cum funcționează lumea. Când și când, iau cercetare academică și o traduc în limbaj simplu, ca să fiu sigur că am înțeles-o și că o fac utilă pentru a face lumea un loc mai bun pe viitor. Am lucrat și studiat în Statele Unite ale Americii, în mai multe state europene, pentru Banca Mondială și alte organizații internaționale.

MEDIU|TURNING POINT

Apele Atlanticului sunt pline de minunății, dar și de amenințări la adresa ecosistemelor

De
Oamenii de știință din numeroase țări își unesc forțele pentru a aborda riscurile la adresa vieții din al doilea cel mai mare ocean al lumii.
MEDIU|TURNING POINT

COP28: „Business as usual” sau moment istoric? 

De
Am întrebat mai mulți participanți cum văd ei finalul celei de-a 28-a Conferință ONU privind Schimbările Climatice din Dubai. 
AI&ROBOȚI|TURNING POINT

Inteligența artificială în educație: oportunitate sau amenințare?

De
Succesul înregistrat începând cu sfârșitul anului 2022 de ChatGPT a deschis calea către utilizarea pe scară largă a inteligenței artificiale generative. Dar o utilizare responsabilă a unor astfel de soluții, în special în procesul educațional, presupune cunoașterea limitelor acestora.
SPAȚIU|TURNING POINT

Apă din spațiu. NASA a găsit substanța în probele aduse de pe asteroidul Bennu

De
Una dintre cele mai complexe misiuni de cercetare a unui asteroid din istorie a adus, la șapte ani de la lansare, mostre care pot da noi indicii despre originea vieții de pe Pământ.