Coronavirus Science Report #110: subvarianta Omicron BA.2 ar putea fi mai periculoasă
Un studiu japonez sugerează că BA.2 ar trebui să primească o denumire proprie, datorită infecțiozității și patogenității diferite. Virusul SARS-CoV-2 poate afecta placenta.
Iată ce am aflat nou, în ultima săptămână, despre COVID-19 și virusul care cauzează această boală:
- Un studiu japonez încă nevalidat de cercetători independenți spune că subvarianta BA.2 este de 1,4 ori mai infecțioasă și poate duce la mai multe cazuri grave, din cauza prezenței unor gene existente și în Delta. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu a luat încă vreo decizie în acest sens, dar consideră răspândirea BA.2 îngrijorătoare;
- Un studiu făcut pe femeile nevaccinate care au avut COVID-19 și au născut un copil mort arată că placenta afectată de virus a fost cauza decesului;
- Vaccinarea femeilor însărcinate protejează și bebelușii, în primele șase luni de la naștere, dar încă nu e clar când e mai eficientă administrarea vaccinului;
- Riscul de a dezvolta boli mentale în anul următor infectării e mai crescut la cei care au avut COVID-19;
- În schimb, riscul de COVID de lungă durată e semnificativ mai redus la persoanele vaccinate;
Un studiu american confirmă o scădere în timp a eficienței dozei booster, în special în cazul Omicron; - Un anticorp monoclonal care funcționează împotriva Omicron a fost aprobat în SUA, o veste bună, în condițiile în care alte tratamente similare nu funcționează împotriva virusului.
Ar trebui ca subvarianta BA.2 să se numească Pi?
Un studiu japonez publicat miercuri pe „Virological characteristics of SARS-CoV-2 BA.2 variant”, biorxiv.org (PDF) un site de pre-printuri, a stârnit îngrijorare, chiar dacă nu a trecut încă prin procesul de peer review. Cercetarea analizează caracteristicile subvariantei BA.2 a Omicron și trage concluzia că nu doar se răspândește mai rapid (de 1,4 ori), pentru că se dezvoltă mai rapid în nas, dar și provoacă forme mai grave ale bolii, conform unor analize făcute pe hamsteri. Astfel, hamsterii infectați cu BA.2 au avut plămânii mai afectați decât cei cu BA.1.
În plus, varianta e rezistentă la sotrovimab, un tratament care funcționează împotriva BA.1, subvarianta originală, pe lângă rezistența la alți anticorpi deja depistată la BA.1. De asemenea, cel puțin pe hamsteri, anticorpii proveniți de la BA.1 nu previn infecția cu BA.2.
Varianta BA.2 este considerată și „varianta ascunsă” a Omicron, pentru că nu poate fi evidențiată într-un test RT-PCR. În cazul Omicronului original, lipsa uneia dintre cele trei gene analizate (gena S) este un indiciu al infecției cu respectiva variantă. BA.2 are însă și acea genă, deci e nevoie de secvențiere pentru a se ști cu siguranță dacă e varianta care a produs infecția. Tocmai prezența acelei gene, care se găsește și la varianta Delta, ar putea explica patogenitatea mai ridicată a BA.2, cred specialiștii.
Cercetătorii japonezi consideră că varianta e suficient de distinctă pentru a primi o denumire separată bazată pe o literă grecească (următoarea disponibilă ar fi Pi).
Totuși, datele din țări în care BA.2 a înlocuit BA.1, precum Danemarca, nu arată o creștere semnificativă a cazurilor grave. Este însă clar că e nevoie ca această subvariantă să fie monitorizată cu atenție.
Organizația Mondială a Sănătății a observat deja o creștere a infecțiilor cu BA.2, în special în Asia, în țări precum China, India, Pakistan, Bangladesh și Filipine, și spune că unul din cinci cazuri noi de COVID-19, în întreaga lume, i se datorează. Totuși, OMS nu a propus, încă, tratarea BA.2 ca o variantă separată.
Coronavirusul atacă placenta femeilor nevaccinate
Un studiu publicat în „Placental Tissue Destruction and Insufficiency from COVID-19 Causes Stillbirth and Neonatal Death from Hypoxic-Ischemic Injury: A Study of 68 Cases with SARS-CoV-2 Placentitis from 12 Countries”, meridian.allenpress.com arată că, în cazul femeilor însărcinate care au avut COVID-19, virusul SARS-CoV-2 poate ataca și distruge placenta. Cercetătorii au analizat 68 de cazuri din 12 țări în care copiii s-au născut morți sau au murit la foarte scurt timp de la naștere (în patru cazuri).
În toate aceste cazuri, mamele au avut COVID-19 și nu erau vaccinate, iar analiza placentei și autopsia au arătat că decesul era provocat de anomaliile din placentă, nu de probleme ale fetușilor.
Studiul confirmă cercetări anterioare care remarcau un risc mai crescut pentru femeile însărcinate nevaccinate de a pierde copilul la naștere.
Bebelușii sunt protejați prin vaccinarea mamelor
Un studiul al „Effectiveness of Maternal Vaccination with mRNA COVID-19 Vaccine During Pregnancy Against COVID-19–Associated Hospitalization in Infants Aged 6 Months — 17 States, July 2021–January 2022”, cdc.gov efectuat între iunie 2021 și ianuarie 2022, a analizat riscul de spitalizare din cauza COVID-19 la bebelușii mai mici de șase luni ai căror mame au fost vaccinate în timpul sarcinii. Specialiștii consideră că mamele transmit anticorpi copiilor prin placentă și, ulterior, prin alăptare.
Studiul a inclus 379 de bebeluși, din care 176 au fost internați cu COVID-19 sau simptome specifice și au avut un test pozitiv. Dintre cei cu COVID-19, 16% dintre mame fuseseră vaccinate, față de 32% dintre mamele celor care au avut un test negativ.
Conform studiului, eficiența administrării a două doze dintr-un vaccin de tip ARN mesager a fost estimată la 61%, cu diferențe destul de mari între vaccinarea efectuată mai devreme sau mai târziu în timpul sarcinii (32%, respectiv 80%). Însă numărul mic de cazuri face destul de greu de stabilit care ar fi momentul optim pentru vaccinare pentru o protecție mai îndelungată a bebelușilor.
COVID-19 crește riscul de boli mintale în anul următor infectării
Un studiu publicant recent în „Risks of mental health outcomes in people with covid-19: cohort study”, bmj.com a analizat riscul de a dezvolta probleme de sănătate mintală la un an de la infectarea cu COVID-19. Cercetătorii au folosit baza de date a Administrației pentru Sănătatea Veteranilor de Război din SUA pentru a analiza 153.848 de persoane care au supraviețuit COVID-19, vreme de un an, și le-au comparat cu două grupuri de control, unul contemporan (de 5,64 milioane), format din persoane care n-au avut contact cu virusul, și unul istoric (de 5,86 milioane), de dinaintea pandemiei.
Cercetarea a arătat că riscul de a dezvolta afecțiuni psihice e mai ridicat pentru cei trecuți prin boală, comparativ cu persoanele care au trecut prin aceleași restricții pandemice, dar nu s-au infectat. Astfel, riscul de depresie a fost mai crescut cu 39%, de anxietate cu 35%, de stres și tulburări de adaptare cu 38% și de probleme cu somnul de 41%.
Totuși, procentul celor care au primit un diagnostic e relativ scăzut – între 4,4 și 5,6% dintre participanții la studiu au primit unul sau mai multe dintre aceste diagnostice. Asta nu înseamnă că riscul ar trebui ignorat, mai ales cel de a dezvolta dependență de alcool sau opioide crește cu 20, respectiv 34% – trebuie însă ținut cont de faptul că studiul e efectuat în SUA, unde opioidele sunt prescrise ceva mai lax.
O altă concluzie a studiului este că riscul de a dezvolta probleme cognitive, precum gândire încețoșată, confuzie sau pierderi de memorie crește cu 80% la persoanele care au avut COVID-19. Cercetătorii atrag atenția că, și dacă s-ar pune apariția acestor probleme pe seama stresului dat de boală, procentele sunt semnificative, mai ales că sunt afectate persoane care n-au avut un istoric de boli mintale.
O problemă a studiului este că, fiind efectuat pe veterani, procentul bărbaților albi din totalul celor studiați este mai ridicat decât media acestora din populația generală.
Vaccinarea previne COVID de lungă durată
O analiză a „The effectiveness of vaccination against long COVID”, ukhsa.koha-ptfs.co.uk (PDF) arată că vaccinarea este eficientă în prevenirea COVID-ului de lungă durată. Documentul analizează 15 studii, șapte care observă dacă persoanele vaccinate fac COVID de lungă durată, șapte care urmăresc efectul vaccinării în persoanele cu COVID lung și unul care le identifică pe ambele.
Șase din cele opt studii care analizează persoanele vaccinate înainte de infectare arată că este mai puțin probabil ca acestea să dezvolte COVID-19 de lungă durată decât persoanele nevaccinate.
Trei sferturi dintre studiile care analizează cazul persoanelor cu COVID de lungă durată care s-au vaccinat ulterior arată că vaccinul a dus mai degrabă la o îmbunătățire a simptomelor, deși au existat și unele cazuri de efecte inverse, de înrăutățire a lor.
Trei studii care au analizat în mod specific persoanele cu COVID lung care s-au vaccinat sau nu după infectare au arătat că persoanele care s-au vaccinat au raportat apoi mai puține simptome. În schimb, în trei din cinci studii, au fost mai multe persoane care n-au observat o modificare a simptomelor după vaccinare.
Raportul mai arată că studiile sunt observaționale și definiția COVID-ului de lungă durată nu e uniformă, dar concluzia care se poate trage este că pentru persoanele deja vaccinate riscul de a face această formă de COVID-9 este semnificativ mai redus.
Eficiența dozei booster scade în timp
„Waning 2-Dose and 3-Dose Effectiveness of mRNA Vaccines Against COVID-19–Associated Emergency Department and Urgent Care Encounters and Hospitalizations Among Adults During Periods of Delta and Omicron Variant Predominance — VISION Network, 10 States, August 2021–January 2022”, cdc.gov a analizat eficacitatea unei doze booter, din august anul trecut și până în ianuarie 2022, și a observat o scădere a acesteia în timp.
Astfel, în primele două luni de la administrare eficacitatea unei a treia doze împotriva vizitelor la urgență era de 87%, iar cea împotriva spitalizărilor de 93%, dar scădea, până în a patra lună, la 66%, respectiv 78%, în timpul valului Omicron. Studiul nu face distincție între doza booster și a treia doză, administrată persoanelor imunocompromise, și se bazează pe analiza a 241.204 de vizită la urgență și 93.408 de internări.
Concluzia ar putea fi că, pentru persoanele cu probleme de sănătate care pot duce la forme grave de COVID-19, va fi necesară administrarea unei a patra doze.
Americanii au un nou tratament cu anticorpi monoclonali
Administrația pentru Medicamente și Alimente din SUA (FDA) „Coronavirus (COVID-19) Update: FDA Authorizes New Monoclonal Antibody for Treatment of COVID-19 that Retains Activity Against Omicron Variant”, fda.gov bebtelovimab, un anticorp monoclonal produs de Eli Lilly, pentru tratarea cazurilor ușoare și medii de COVID-19 în pacienții peste 12 ani cu risc de a dezvolta forme grave. Conform FDA, noul tratament funcționează împotriva variantei Omicron, iar aprobarea se bazează pe rezultate unui studiu clinic de faza a II-a, care a arătat o reducere a duratei în care se manifestă simptomele față de un placebo. Totuși, tratamentul nu e recomandat ca unul de bază, ci ca o alternativă în lipsa altei variante mai bune.
Anunțul vine după ce, „FDA Limits Use of Certain Monoclonal Antibodies to Treat COVID-19 Due to the Omicron Variant”, fda.gov fusese limitată folosirea altor anticorpi monoclonali, bamlanivimab și etesevimab (administrați împreună) and REGEN-COV (casirivimab și imdevimab), doar la persoanele infectate cu variantele VAR-CoV-2 care preced Omicron. Asta pentru că s-a determinat că respectivele tratamente nu funcționau în cazul noii variante din cauza numeroaselor mutații ale virusului.
EDIȚIA ANTERIOARĂ: Coronavirus Science Report #109: Risc crescut de boli cardiovasculare pentru cei care au avut COVID-19
Coronavirus Science Report este o rubrică săptămânală, în care luăm un pic de distanță de zgomotul mediatic și încercăm să vedem mai clar informațiile cu adevărat esențiale.