Adriana Moscu
10 cărți despre știință care ne-au atras atenția la Bookfest 20 min read
De la milionari tech în hanorace la nostalgia după dictaturi, zece cărți recente explică felul în care funcționează mintea, masele și mecanismele puterii într-o lume tot mai confuză.
O nouă ediție a Târgului de carte // Site oficial: bookfest.ro // se încheie pe 1 iunie la Romexpo, în pavilionul B2. Ediția din acest an o are invitată pe Portugalia, cu peste 25 de evenimente dedicate – de la întâlniri cu autori până la proiecții și lansări. În total, sunt peste 450 de evenimente și intrarea e liberă. Motto-ul e inspirat din Saramago: „Unde marea se sfârșește și pământul așteaptă”.
Oferta cărților despre știință nu a fost prea bogată, totuși am descoperit zece titluri care te-ar putea interesa. Câteva dintre ele au legătură cu perioada tulbure pe care o traversăm, marcată de polarizare, manipulare, algoritmi înșelători și discursuri populiste seducătoare, dar lipsite de consistență morală, economică, logică, științifică.
„Burn Book. O poveste de dragoste din lumea tech”, de Kara Swisher
Burn Book e o colecție de amintiri din Silicon Valley, un jurnal sarcastic și hiper-lucid al cuiva care a fost acolo când mămăliga a explodat. Dacă te-ai întrebat vreodată cum s-a transformat „vreau să schimb lumea” în „am distrus o parte bună din ea”, cartea asta îți arată pas cu pas.
Swisher a scris despre tehnologie când nimeni nu prea se obosea s-o bage în seamă. A intrat în Silicon Valley ca reporter incomod, care a știut ce întrebări să pună și nu s-a lăsat impresionată de miliardarii în blugi și hanorac. A văzut cum s-a născut imperiul digital, cum au crescut zeii internetului și cum s-au înecat unii în propriul ego.
Cartea e o combinație între cronica unei epoci și o lecție despre cât de repede se poate strica totul când nu ești atent la cine are puterea. Swisher încă speră că tehnologia poate face bine – dar cu condiția să înveți din greșeli. Ceea ce, sincer, e un mesaj decent într-o lume unde AI-ul începe să scrie poezia și să concedieze poeți în același timp.
Apărută la // Link: publica.ro //
„Călătorie prin univers”, de Zack Scott
O carte perfectă pentru curioșii compulsivi: plină de infografice, ilustrații și detalii pe care probabil nu le-ai găsit în manuale sau documentare – de la greutatea fiecărui astronaut, la cantitatea de combustibil consumată pe fiecare etapă a zborului, până la locul exact unde au amerizat echipajele.
E un fel de hartă vizuală a programului Apollo, gândită pentru cei care vor să înțeleagă cum a fost posibilă una dintre cele mai spectaculoase reușite ale omenirii. Zack Scott nu bate monedă pe marile momente deja legendare. Mai degrabă, scoate la lumină bucățile mici care au făcut totul posibil – semnalele radio, siglele misiunilor, apelativele navelor, până și procedura de amerizare. Dacă ai o slăbiciune pentru spațiu sau doar te întrebi ce înseamnă concret să trimiți oameni pe Lună, e fix ce-ți trebuie.
Apărută la // Link: humanitas.ro //
„Creierul idiot”, de Dean Burnett
E genul de carte care te face cu un ochi să râzi și cu altul să plăngi. Findcă înțelegi de ce creierul tău – deși extraordinar – e departe de a fi un model de logică și coerență. Burnett, neurocercetător și comediant, îți arată cum îți trage mintea țeapă în moduri subtile și constante, cu exemple și replici care te prind din prima.
Afli că empatia, de exemplu, e un proces neurologic care se întrerupe ușor când ți-e bine și altuia îi e rău. Că dacă trăiești într-o bulă confortabilă, nu vei înțelege automat suferința celorlalți – pentru că o parte din creier pur și simplu nu mai reacționează corect. Și că e mai ușor să spui „sigur a făcut ceva să merite asta” decât să accepți că lucrurile rele se întâmplă aleatoriu.
Burnett nu iartă nici tendințele religioase de a blama victima, nici reflexul de a-ți apăra liniștea interioară înainte de orice. E o carte care te face să te uiți, paradoxal, mai atent și mai detașat la prostiile pe care le crezi despre tine și despre ceilalți.
Apărută la Link: // baroquebooks.ro //
„Epoca revoluțiilor. Progres și reacțiune din 1600 până în prezent”, de Fareed Zakaria
O analiză la rece, bine argumentată, despre felul în care modernitatea pare să-și fi pierdut direcția. Începe cu revoluțiile care au creat lumea cunoscută – de la liberalismul olandez din secolul XVII până la valurile globale de democratizare, industrializare și globalizare – și ajunge în prezent, unde, spune autorul, lumea trăiește un moment de reacțiune la toate aceste progrese.
Pe scurt, nu e clar dacă e vorba de o revoluție în sine sau ceva de genul „gata cu schimbarea, vrem înapoi ce-a fost”. Trump, Putin, Xi și alții par să conducă nu o contraofensivă la ordinea liberală postbelică. Între valul de populism, dezinformare, izolaționism și repliere naționalistă, sistemul global construit cu greu după 1945 dă semne de uzură serioasă.
Se poate salva ceva din ce s-a construit fără un nou dezastru global? S-ar putea, dar doar dacă omenirea recunoaște unde a greșit – inclusiv în euforia post-Război Rece, când s-a împins liberalismul de piață cu forța, fără protecții instituționale reale. Ideea de fond nu e prea optimistă: ne-am întors într-un punct în care progresul nu mai e garantat, ci trebuie câștigat din nou, cu capul limpede și fără iluzii.
Apărută la // Link: polirom.ro //
„Îmblânzirea dopaminei”, de Michael E. Long
Dorința de „mai mult” s-ar putea să-ți saboteze liniștea. Dopamina nu îți e dușman, dar poate deveni aliatul greșit dacă nu-i pui limite. Cartea explică felul în care funcționează sistemul de recompensă al creierului și creionează un plan concret ca să ieși(m) din spirala de scrolat, cumpărat compulsiv, alergat după validare sau muncit fără sens.
Afli de ce te plictisești repede de ce ai deja, de ce pare că nu te mai mulțumește nimic, de ce relațiile se rutinează după o vreme. E o lectură utilă pentru cei care simt că „au totul”, dar nu reușesc să se bucure de nimic. Sau pentru oricine vrea să înțeleagă de ce creierul cere, dar nu se satură.
Apărută la // Link: publica.ro //
„Îndoiala. O explorare în psihologie”, de Geoffrey Beattie
Beattie își folosește experiența de cercetător și povestitor pentru a explora unul dintre cele mai puțin discutate, dar decisive, mecanisme ale minții: îndoiala. De la sindromul impostorului și ezitările personale, până la modul în care îndoiala este folosită ca armă – în marketing, în politică sau în negarea crizei climatice – cartea aduce o perspectivă echilibrată și documentată.
Cu exemple din viețile unor figuri cheie precum Kafka, Jung, Turing sau Picasso, volumul arată cum îndoiala poate fi motor de cunoaștere sau blocaj, protecție sau pericol. Un ghid util pentru a înțelege mai bine de unde vine și cum funcționează ezitarea.
Geoffrey Beattie este un psiholog britanic cunoscut pentru abordările sale neconvenționale. A fost profesor de psihologie la University of Manchester și este membru al British Psychological Society. Pe lângă activitatea științifică, este și autor de romane și a devenit cunoscut în Marea Britanie pentru aparițiile sale ca analist comportamental în emisiunea Big Brother.
Apărută la // Link: humanitas.ro //
„Limitele geniului. Surprinzătoarele momente de prostie ale celor mai mari minți ale omenirii”, de Katie Spalding
Linia dintre geniu și ridicol e mai subțire decât te-ai fi așteptat..Chiar și cei mai deștepți oameni pot face prostii monumentale – asta e ideea de la care pornește Katie Spalding în The Limits of Genius. Autoarea trece în revistă gafele, ciudățeniile și momentele de „ce-a fost în capul lui?” din viața unor figuri emblematice ca Marie Curie, Einstein, Lord Byron sau Nikola Tesla.
Fie că e vorba de experimente radioactive fără echipament de protecție sau de iubiri imposibile pentru porumbei, cartea scoate geniul de pe piedestalul de unde se cocoțase și îl umanizează. Deci e și un soi de consolare: dacă unii dintre cei mai inteligenți oameni ai lumii au făcut greșeli stupide, atunci poate că nu e așa grav când o mai dă în bară, din când în când, și muritorul de rând.
Apărută la // Link: niculescu.ro //
„Nebunia maselor. Gen, rasă și identitate”, de Douglas Murray
O carte polemică despre conflictele culturale contemporane. Murray pleacă de la ideea că, în lipsa unor mari ideologii colective, societățile occidentale au început să caute sens și identitate în jurul unor teme precum genul, orientarea sexuală, rasa sau tranziția de gen.
Aceste teme au fost amplificate de teoreticieni progresiști și de mediile universitare, în ciuda faptului că marile lupte pentru drepturi ar fi fost deja câștigate, crede autorul. În loc să ducă la reconciliere, spune el, accentul pus pe „intersecționalitate” și pe teoria opresiunii alimentează un nou tip de diviziune socială și resentiment. Criticii îi reproșează că minimalizează sau ignoră inegalități reale și că interpretează mișcările sociale printr-o grilă ideologică conservatoare, în care progresul devine o sursă de paranoia.
Apărută la // Link: humanitas.ro //
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase”, de Agnes Arnold-Forster
Istorica britanică Agnes Arnold-Forster arată că nostalgia e o emoție puternică, cu efecte reale – inclusiv politice. Cartea ei pornește de la ideea că dorul de trecut nu e nici pe departe inofensiv.
Datele recente arată că nostalgia după regimuri autoritare crește: în România, aproape jumătate dintre oameni spuneau în 2023 că regimul comunist a fost un lucru bun. Nu e neapărat un semn că trecutul e reevaluat, ci mai degrabă că prezentul dezamăgește.
Arnold-Forster urmărește cum nostalgia a fost tratată ca boală în secolul XIX, desconsiderată în anii 1970 și cum a revenit azi în forță, în filme, politică sau gustul unei beri de demult. Când nu e manipulată, poate avea și un rol terapeutic – te ajută să îți înțelegi mai bine identitatea și ce merită dus mai departe.
Apărută la // Link: humanitas.ro //
Citește și: Politicienii sunt foarte convingători și știu să folosească nostalgia în mod strategic
„Superbloom. Cum ne dezbină tehnologiile care ar trebui să ne aducă împreună”, de Nicholas Carr
Nicholas Carr folosește imaginea unei înfloriri spectaculoase de maci, transformată rapid într-un haos instagramabil, ca metaforă pentru era digitală: un peisaj frumos și seducător, dar invaziv, narcisic și toxic.
Social suprastimulează și îi întoarce pe unii împotriva altora. În loc să apropie, proximitatea virtuală duce la un „efect de lupă” asupra diferențelor și imperfecțiunilor. Ești mai predispus să reacționezi impulsiv, să judeci emoțional și să intri în conflicte decât să reflectezi sau să asculți. Comunicarea rapidă, superficială și permanentă nu produce empatie, ci epuizare și polarizare.
Cartea combină cercetări din științele cognitive și sociologie cu observații culturale și pledează pentru retrageri conștiente și limitări deliberate ale consumului digital. E un apel la rezistență individuală în fața unui sistem care promite conexiune, dar livrează alienare.
Apărută la // Link: publica.ro //
