Miya Mizuno/CTMG Inc. și Sony Pictures Entertainment Inc.

28 Years Later: Zombi trece, zombi vine7 min read

De Mihai Tița 27.06.2025

Deși n-au trecut fix 28 de ani de ani de la primul film, pentru Danny Boyle pare că sunt suficienți și 23 să fie încă relevant.

Distinsul Danny Boyle, care a reușit să te lase mască cu primul 28 Days Later, unde a combinat realismul din Trainspotting și filmele cu zombi, se întoarce la regia acestei francize – bănuiesc că pot să-i spun deja așa –, după ce al doilea, 28 Weeks Later, din 2007, a intrat pe mâinile lui Juan Carlos Fresnadillo (cunoscut, din păcate, și pentru Damsel). De data asta, vei avea parte de The Revenant (fără urși) întâlnește Apocalypto, într-un dramă post-apocaliptică, cu vibe medieval, la foc mocnit, piperată cu scene gory, în timpul cărora vei înghiți cu dificultate popcornul. Bașca, în aceeași echipă cu Alex „Ex-Machina” Garland la scenariu, deci dacă nici ăsta nu e dream team

Îți aduci aminte, cel mai probabil, care e treaba cu acești more or less zombi și povestea fatidică, din 2002, a unui grup de activiști pentru drepturile animalelor, care s-au infiltrat într-un laborator din Cambridge, pentru a salva cimpanzeii ținuți sub observație. Când o activistă l-a eliberat pe unul dintre ei („zboară, cimpanzeule, zboară”), deși a fost avertizată de un om de știință că acesta e infectat cu un virus extrem de contagios, cimpanzeul o atacă și, în câteva secunde de la expunere, activista îi atacă imediat pe ceilalți, iar virusul se răspândește rapid în Marea Britanie, ceea ce provoacă un colaps total al societății.

Douăzeci și opt de ani mai târziu, virusul a fost eradicat pe continentul european, dar Insulele Britanice încă sunt în carantină (poftim, Brexit!). O comunitate autonomă de supraviețuitori trăiește într-un sat de pe Lindisfarne, o insulă legată de țărm printr-un drum suficient de îngust, încât să le ofere oareșce protecție. În realitate, insula Lindisfarne e cunoscută și ca Insula Sfântă, un loc cu o încărcătură istorică, religioasă și simbolică foarte bogată, pe coasta de nord-est a Angliei, în comitatul Northumberland, aproape de granița cu Scoția. Și chiar e legată de țărm printr-un drum de maree (causeway), care poate fi traversat doar atunci când nivelul apei e scăzut.

Locul idilic nu e ales întâmplător, pentru că comunitatea s-a întors, practic, la un stil de viață foarte asemănător cu cel din Evul Mediu. Fără arme moderne, doar cu arcuri și săgeți, și fără tehnologie, n-au avut de ales decât să trăiască cum visează unii corporatiști astăzi (sau cum alții chiar au încercat, în timpul pandemiei recente): cu animale și legume din grădină și prin prelucrarea lemnului, a fierului sau ce mai găsește fiecare prin spatele casei. Practic, „poiana lui Iocan” throwback

În centrul atenției sunt puștiul Spike (Alfie Williams), mama lui, Isla (Jodie Comer, din Free Guy), care suferă de o boală agresivă, și tatăl lui, Jamie (Aaron Taylor-Johnson), care, din păcate, o înșeală pe Isla. Dezamăgit de tatăl său, Spike pleacă împreună cu mama sa din sat (cred că e OK să-i zic sat), sperând ca un așa-zis doctor misterios și nonconformist, Kelson (Ralph Fiennes, într-un rol la limita dintre ridicol și excentric), o va vindeca, iar în aventura lor periculoasă vor întâlni un soldat NATO, singurul supraviețuitor din unitatea sa de patrulare, dar și o femeie gravidă infectată, care naște un copil sănătos.

Noul 28 e un survival movie ca la carte, mai degrabă captivant atunci când nu se grăbește și nu „aruncă” în scenariu „obstacole” pentru protagoniști, mai neinspirate și simple decât într-un joc video. În schimb, atunci când caută simbolism și metafore vizuale, Boyle și directorul de imagine Anthony Dod Mantle (vezi The Last King of Scotland sau Trance) reușesc cel mai bine să-ți ofere câțiva vectori reflexivi despre inevitabilitatea morții, dezumanizare și melancolie, într-un cocktail dintre Valhalla Rising și meditațiile lui Andrei Tarkovsky. Ba chiar mai mult decât atât, pentru că Boyle a mărturisit că filmul are și un subtext politic: post-Brexit, Marea Britanie a devenit „o stâncă izolată”. Tot răul spre bine, pardon, spre mântuire?

În cinematografe | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10



Text de

Mihai Tița

Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9. 

CULTURĂ|POPCRAFT

The Long Walk: Merge, nu e rău

De
Un drum lung și sigur spre epuizare.
CULTURĂ|POPCRAFT

Stranger Things, sezonul 5: Copii bătrâni

De
Aventurile „ciudate” continuă pentru cea mai cunoscută gașcă de adolescenți din universul Netflix.
CULTURĂ|POPCRAFT

Pluribus: Toți pentru unul, unul precum toți

De
Ai vrea să fii cea mai inteligentă ființă de pe Planetă, la fel ca toți ceilalți?
CULTURĂ|POPCRAFT

Frankenstein: Popcorn cu aromă de goth

De
Del Toro a ținut neapărat să facă ecranizarea asta, dar putea să-și ocupe timpul cu altceva.