Cinecom Pictures
5 filme distopice politic, pe care probabil nu le-ai văzut10 min read
Ficțiunea bate politica? Iată cinci filme care să-ți domolească anxietățile ideologice ale vremurilor.
Zilele astea, toată lumea e fiartă pe politică și e normal să fie așa, avem alegeri prezidențiale. În două runde, chiar, după ce primele, din decembrie, au fost „cu cântec” (rusesc sau mioritic?). Am pus la cale, astfel, o listă cu cinci filme care au multe lucruri de zis despre capitalism, totalitarism, clase sociale și așa mai departe, din care să alegi ce n-ai văzut și, eventual, să-ți facă poftă de mers la vot.
Capelight Pictures
The Assessment
Într-o societate care impune reglementări stricte privind maternitatea, din cauza colapsului ecologic și a lipsei resurselor, oamenii își prelungesc viața cu ajutorul produselor farmaceutice, iar părinții care își doresc copil sunt supuși unei evaluări riguroase, vreme de șapte zile, pentru a se stabili dacă sunt potriviți pentru creșterea acestuia. Sună a stat fascist? Sună, da.
Mia (Elizabeth Olsen, din WandaVision), botanistă dedicată cultivării plantelor, și Aaryan (Himesh Patel, din Yesterday), un soi de geniu, care proiectează animale cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a înlocui animalele eradicate, vor fi evaluați de Virginia (Alicia Vikander, din Ex Machina), ale cărei metode le vor testa limitele psihologice celor doi, într-o parabolă despre eșecurile umanității în fața unui viitor, ei bine, inuman.
Mai trebuie menționat că e primul lungmetraj al regizoarei Fleur Fortune, cunoscută mai degrabă pentru videoclipurile muzicale ale unor Travis Scott, Skrillex, Drake sau M83. La mai multe!
Disponibil pe iMDB | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Metro Goldwyn Mayer
Tank Girl
Rebecca Buck, aka Tank Girl, interpretată cu o energie debordantă de Lori Petty, nu e tocmai o eroină clasică, ci un haos ambulant: bea, fumează, face glume porcoase, ignoră autoritatea și sabotează cu plăcere orice urmă de disciplină. Într-o lume distopică – practic, într-un deșert post-apocaliptic –, în care corporația Water & Power controlează singura resursă esențială, apa, Tank Girl întruchipează exact contrariul: o figură feminină anarhică și nonconformistă.
Bazat pe benzile desenate britanice cult create de Alan Martin și Jamie Hewlett, filmul a fost un eșec comercial la lansare, dar a supraviețuit timpului ca artefact al unei revolte pop-culturale cu accente radicale, în special în contextul neoliberalismului anilor ’90, în care feminismul punk se ciocnește de satirele capitalismului târziu. Criticat pentru lipsa de coerență sau profunzime, filmul regizat de Rachel Talalay pare a fi conștient de propria superficialitate ca act de sabotaj: e too much, dar deliberat.
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Cinecom Pictures
The Handmaid’s Tale
Poate ai văzut serialul, dar probabil n-ai văzut filmul din 1990, adaptarea romanului scris de Margaret Atwood, publicat cu doar cinci ani mai devreme. Regizat de neamțul Volker Schlöndorff, care a câștigat un premiu Oscar și un Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes pentru The Tin Drum (1979), filmul a avut și o controversă spinoasă în jurul său, întrucât scenaristul Harold Pinter și-a exprimat nemulțumirea cu privire la produsul final, din cauza modificărilor semnificative aduse scenariului său original.
Chiar și așa, această versiune, cu Natasha Richardson și Faye Dunaway în rolurile principale, rămâne un must see, fiind realizat la finalul Războiului Rece, în pragul unei noi epoci neoliberale, iar în acest fel funcționează ca o radiografie sumbră a fundamentalismului religios, a misoginiei instituționalizate și a complicității structurilor liberale în ascensiunea autoritarismului.
Disponibil pe HBO Max | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 8/10
Aidan Monaghan / Magnolia Pictures
High-Rise
Poate cel mai popular din această listă, dar nu neapărat, filmul regizat de Ben Wheatley (vezi Free Fire), adaptare după romanul distopic al lui J.G. Ballard, e o alegorie goth-marxistă despre prăbușirea ordinii sociale în sânul unei utopii capitaliste – o clădire brutalistă e transformată într-un microcosmos satiric al claselor de mijloc și burgheze, care se autodigeră în haos, hedonism și violență.
Un soi de Snowpiercer pe verticală, cum a fost numit deseori de critica de film, High-Rise are loc într-un zgârie-nori izolat de lume, un fel de „oraș complet”, construit pentru a susține o societate funcțională în sine: apartamente, magazine, piscină, sală de sport, școală – totul e acolo. Dar această utopie tehnocratică e ierarhizată vertical: cu cât urci în clădire, cu atât clasa socială crește. Cei de jos se înghesuie, se ceartă pe curent electric sau pe apă, în timp ce elitele de sus organizează petreceri baroce, într-o realitate paralelă – sună cunoscut, așa-i?
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Warner Bros.
The Girl with All the Gifts
Ecranizarea romanului omonim, scris de M.R. Carey, regizată de Colm McCarthy, care și-a trecut în portofoliu și episoade din Peaky Blinders, Sherlock sau Black Mirror, se distinge nu doar prin originalitatea premizei, ci mai ales prin subtextul său dens, care merge dincolo de horror și SF: e o reflecție profundă asupra biopoliticii, educației ca mecanism de control, colonialismului științific și, în cele din urmă, despre sfârșitul umanității așa cum o cunoaștem.
Într-o lume post-apocaliptică, în care o ciupercă parazitară a infectat majoritatea populației, transformând oamenii în hungries (Salut, The Last of Us!), creaturi lipsite de rațiune și mânate doar de instinctul de a se hrăni, un grup de copii-zombi infectați păstrează, în mod inexplicabil, inteligența și afectivitatea umană, deși posedă și instinctul violent al ciupercii. Aceștia sunt, bineînțeles, ținuți în captivitate, observați și, în cele din urmă, folosiți pentru experimente științifice. Radicalismul politic al filmului însă nu întârzie să apară: întrebarea centrală pare să nu fie „cum salvăm umanitatea?”, ci „merită?”.
Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
