Chiar dacă pandemia a rărit spectatorii din tribune, emulația fanilor a renascut odată cu Euro 2020. Atunci când nu sunt meciuri, încearcă un film despre fotbal.
Programată inițial în 2020 și apoi amânată din cauza pandemiei, cea de-a 60-a ediție a Campionatul European de Fotbal e una atipică. E prima ediție care se joacă pe 12 stadioane din întreaga Europă, inclusiv pe Arena Națională din București. E prima ediție la care țările gazdă nu s-au calificat automat, iar în preliminarii a mai fost introdus un turneu, numit Liga Națiunilor. Cel mai important, e prima competiție internațională majoră din epoca post COVID-19. Ceea ce înseamnă interes crescut pentru fotbal și meciuri zi de zi. Și cum nu e niciodată prea mult fotbal, pentru zilele de pauză și orele fără analizele lui Pițurcă, am pregătit o serie de documentare despre fotbal.
Nu orice fotbal, ci fotbalul european. Nu neapărat despre Euro, deși nici acest campionat n-a dus lipsă de momente memorabile, de la voleul lui Van Basten cu URSS în 1988, pînă la victoria surprinzătoare a Danemarcei din 1992, performanța nesperată a Greciei în 2004 și victoria categorică cu 4-0 a Spaniei în fața Italiei în 2012.
Iată, deci, opt dintre cele mai bune documentare despre fotbalul european al ultimelor trei decenii, personajele care l-au influențat decisiv, dar și poveștile lor din afara gazonului, care uneori contează mai mult decât cele de pe teren.
Filmul urmărește drumul unui puști timid, pe nume Toni Kross, de la echipa de juniori a unui orășel obscur din Germania, antrenată de tatăl său, până la statutul de vedetă a lui Real Madrid. Într-o lume stridentă, în care vedetele se încearcă să iasă în evidență prin orice, Kroos e un extraterestru. Croit după imaginea stereotipă a inginerului neamț care tace și face, Kroos e descris de colegi, jurnaliști și foști antrenori ca un jucător care nu impresionează prin viteză, fizic sau control al mingii, în schimb e creierul fiecărei echipe la care joacă. Dincolo de a glorifica perfecționismul german, filmul are un feeling foarte personal și explorează și colțurile mai întunecate ale carierei lui Kroos, de exemplu relația disfuncțională cu tatăl-antrenor, conflictul cu fostul președintele al lui Bayern Munchen, Uli Hoeneß, sau problemele neașteptate pe care le întâmpină un introvertit ajuns celebru. Bonus: o poți revedea pe Angela Merkel și afli cum îi afectează jocul lui Real Madrid bărbăția lui Robbie Williams.
În antiteză cu documentarul despre Kroos, Ronaldo e o biografie de o ora și 42 de minute în care starul lui Juventus și al naționalei Portugaliei încearcă cu disperare să te convingă că e uman și nu așa arogant cum zice lumea, dar sfârșește prin a obține exact opusul. Aproape toate secvențele par construite artificial și se axează pe obsesia lui Ronaldo de a fi cel mai bun, fie că e vorba de fotbal, de mașini, de parenting, de fitness sau de tunsoare. În același timp, însă, filmul expune și aspecte de multe ori ignorate, de exemplu etica deosebită a starului față de muncă, actele filantropice, relația strînsă cu mama și frații săi sau faptul că la momentul respectiv își creștea singur fiul, Cristiano Jr.
Cele patru sezoane petrecute de Pep Guardiola ca antrenor al lui FC Barcelona, între 2008 și 2012, timp în care echipa a câștigat 14 trofee și a încântat spectatorii prin stilul de joc spectaculos sunt concentrare în aproape două ore de film. Nu trebuie să fii neapărat un fan al Barcelonei ca să-ți placă, mai ales că e mai degrabă centrat pe talentul organizatoric al lui Guardiola, care a preluat o echipă dezorganizată și a transformat-o într-o echipă legendară. Pe lîngă tiki-taka, filmul documentează ascensiunea lui Messi, revenirea lui Eric Abidal după ce a învins cancerul și rivalitatea personală a lui Guardiola cu Real Madrid și Jose Mourinho.
Nu este neapărat un documentar despre fotbal, ci mai degrabă despre ce se întâmplă în spatele fotbalului. Planet FIFA pornește de la scandalul de corupție din 2015, în urma căruia mai mulți oficiali FIFA au fost arestați pentru luare de mită și trafic de influență, și dezvăluie un sistem corupt care funcționează de decenii întregi, sistem în care voturile țărilor sărace se cumpără în mod frecvent, sponsorii au un cuvântul final, iar țările care organizează turnee finale sînt alese mai puțin în funcție de capacitatea de organizare și mai mult în funcție de donații și contribuții.
Este o colecție emoționantă de povești despre fotbal și cum schimbă el viața oamenilor. Cele șase episoade: Salvare, Mândrie, Șansă, Credință, Minune și Dragoste se concentrează pe părțile frumoase ale fotbalului, puterea terapeutică și bucuria jocului, care e aceeași și dacă ești un fan al lui Liverpool din Rwanda, un puști care joacă fotbal pe străzi în India sau un superstar al Barcelonei.
La 20 de ani după ce generația lui Zidane câștiga Cupa Mondială, Didier Deschamps, atunci jucător, acum antrenor, se străduiește să repete performanța în Rusia, cu un lot nou de tinere talente. E o serie light, fără prea multe pretenții artistice sau dramatice, dar și un portret recent al unei echipe care se bate acum pentru titlu la Euro 2020.
Documentarul e un must see dacă ești fan al fotbalului englez și mai ales dacă îți aduci aminte de finala Ligii Campionilor din 1999, când Manchester United a bătut-o pe Bayern, după două goluri de infarct marcate în minutele de prelungire. Class of ’92 îi urmărește pe David Beckham, Nicky Butt, Ryan Giggs, Paul Scholes și Gary și Phil Neville, nucleul dur al lui Manchester United din anii ‘90, și evoluția lor de la tinere prospecte recrutate de Sir Alex Ferguson la fotbaliști legendari.
Dacă majoritatea documentarelor se concentrează pe învingători, Sunderland ‘Till I Die e o excepție fericită de la regulă, pentru că urmărește retrogradarea și declinul clubului englez Sunderland. Chiar dacă nu sunt despre victorii, cele două sezoane de până acum sunt o excelentă declarație de dragoste pentru echipele mici, fanii lor înfocați și rolul pe care îl joacă în viața orașului.
Chiar dacă nu e documentar, ci film artistic, Summer of ’92 relatează aventura echipei naționale a Danemarcei la Campionatul European din 1992. Eliminată în preliminarii, Danemarca a fost invitată să participe la turneu după ce Iugoslavia a fost descalificată, din cauză că țara nu mai exista. Cum majoritatea jucătorilor erau deja în vacanță și vedetele Michael și Brian Laudrup îi declaraseră război, selecționerul Nielsen a reușit să încropească o echipă în ultimul minut. Și, deși nimeni nu-i dădea vreo șansă, a câștigat trofeul după un meci dramatic cu Germania. Nu lipsesc mustățile și coafurile de început de anii ’90, opririle neprogramate la McDonald’s și umorul danez.
Nici Nadia, nici Hagi, nici Ilie Năstase nu sunt atât de cunoscuți precum contele Dracula, personajul imaginat de scriitorul irlandez Bram Stoker la finalul secolului al XIX-lea, confundat adesea cu Vlad Țepeș, dar asociat cu Transilvania. Brand puternice ale României, notorietatea lui Dracula e speculată și în gastronomie.
Regizorul Natan Castay a intrat în lumea unei comunități de lucrători digitali anonimi care sunt plătiți la limita subzistenței pentru a alimenta inteligența artificială care va urma să le fure joburile.
Una dintre excentricitățile genului SF, mizanscena suprarealistă regizată de Michel Gondry e foarte importantă și astăzi: de când n-ai mai făcut un gest împotriva rutinei?
