Afterburn: Bautista pe țambal8 min read

Pentru o poveste despre supraviețuire, filmul ăsta nu trece niciun test.

Aș fi bănuit că, până la ora asta, fostul wrestler Dave Bautista și-a dat seama că rolurile principale în filme de acțiune nu sunt pentru el, întrucât are expresia unui bidon pentru țuică. Mai ales după alte două rateuri, thrillerul cu asasini The Killer’s Game și fantasy-ul western In the Lost Lands, pe care sper că n-ai avut neplăcerea să le vezi. Mai ales că e foarte simpatic în comedii, fie că e vorba despre rolul gigantului neghiob Drax din The Guardians of the Galaxy sau despre distractivul agent secret din My Spy. Dar, hei, știi vorba aia: easy money. 

Așadar, ne uităm și nu judecăm. Mă rog, greu să nu judec noul său film, Afterburn, regizat de cascadorul J.J. Perry, care are un portofoliu impresionant de filme, de la John Wick la Transformers, de la Django Unchained la Star Trek Into Darkness.

Iar asta pentru că pentru un film de serie B, e rău chiar și pentru un film de serie B. Mai întâi de orice, premisa seamănă foarte mult cu cea din The Book of Eli. Bautista interpretează rolul unui fost soldat, care a învățat să supraviețuiească pe cont propriu într-o lume postapocaliptică și, mai mult decât atât, a devenit un soi de vânător de „comori”, aka obiecte de artă din lumea de care s-a ales praful, la propriu și la figurat, după ce o erupție solară a distrus jumătate de planetă. Spre deosebire de Denzel Washington, care are Biblia de protejat, Jake (Bautista) are misiunea să recupereze pictura Mona Lisa, a lui Leonardo da Vinci.

N-ar fi ținut el neapărat, dar e șantajat într-un punct sensibil: King August, un soi de boss regional în noua lume unde guvernele au dispărut, îi promite un iaht cu vele și, astfel, posibilitatea de a fi cu adevărat liber. 

„And all I need is a wind. Fly away and leave the bullshit behind”, visează cu ochii deschiși Jake la propunerea lui August, pe care Samuel L. Jackson îl transformă mai degrabă într-un gangster răgușit dintr-o pizzerie a anilor ’70, decât într-un lider al noii civilizații.

Așa că Jake tre’ să zboare la Paris, unde, ai ghicit, francezii au ascuns bunurile de interes național într-un depozit, nu-i așa?, secret. E însoțit de Drea (Olga Kurylenko), al cărei personaj, la rândul său, e insuficient dezvoltat și generic, chiar dacă Kurylenko are șarmul ei aparte. Sună, pe undeva, a The Monuments Men, filmul lui George Clooney, în care un platon special are misiunea să recupereze opere de artă din teritoriul german, în Al Doilea Război Mondial. Dar cu ce nu seamănă acest Afterburn, de fapt?, care în momentele sale vag izbutite, e undeva între Mad Max și Indiana Jones, dar fără vlagă.

Expertiza lui J.J. Perry în cascadorii, însă, face ca secvențele de acțiune să fie singurul as din mânecă al filmului. O urmărire în viteză printre clădiri prăbușite sau o încăierare într-un bârlog cu mutanți sunt printre cele mai reușite momente. Luptele sunt violente și atent coregrafiate și, probabil inutil de spus, au mai mult impact decât dialogurile, care ar fi putut fi scrise de un puști de clasa a cincea, pasionat de filmele cu Van Damme. 

În același timp, Kristofer Hivju, aka Tormund din Game of Thrones, are câteva scene puternice în rolul unui vânător rival, dar personajul său dispare prea repede, în vreme ce scenariul e într-un fast forward constant, fără să-și facă timp pentru personaje sau idei, iar temele despre sacrificiu și răscumpărare rămân la nivel de fundal. 

O misiune pentru un tablou pierdut într-o lume distrusă ar fi putut fi o reflecție inteligentă despre cultură, memorie sau ce supraviețuiește după colapsul civilizației. În schimb, ideile sunt sacrificate pentru explozii și schimburi de focuri. Filmul alege ritmul în locul răbdării și spectacolul în locul semnificației, ceea ce îl face agreabil pe fragmente scurte, dar superficial în ansamblu. Expresiile destul de dese ale lui Bautista care privește în gol, cu gura căscată, la Mona Lisa e, practic, cea mai bună recenzie.

În cinematografe | Per total: 4/10 | Știință & Tehnologie: 6/10