Andor, sezonul 2: Așa mai vii din altă galaxie8 min read

Al doilea sezon începe spectaculos și promite să fie unul dintre cele mai interesante realizări din galaxia Star Wars.

Probabil că unui fan împătimit nu-i convine următoarea perspectivă, dar scenaristul și regizorul american Tony Gilroy a resuscitat o franciză Star Wars tot mai conformistă și plafonată, dominată de nostalgie și formule reciclate, mai întâi prin participarea decisivă la scenariul excelentului derivat Rogue One: A Star Wars Story, primul film care nu face parte din saga originală a lui George Lucas, apoi prin elaborarea unui serial prequel al acestuia, cu carismaticul Cassian Andor (Diego „Narcos” Luna) în prim-plan. 

Fără să mai bifeze rețeta clasică și îngustă a filmelor din serie, Rogue One s-a concentrat pe o mână de rebeli porniți într-o misiune aproape suicidală: să pună mâna pe planurile Death Star. Sacrificiul lor a făcut posibil ca Luke, Leia și Han să schimbe soarta galaxiei.

Dacă primul sezon i-a urmărit evoluția de la „las’ că merge și-așa” la unul dintre reprezentanții de seamă ai rebelilor, al doilea sezon are timp pentru mai multe nuanțe și un soi de experiment creativ, în care cele 12 episoade sunt grupate și lansate la streaming câte trei – adică patru povești-capsulă, să zic așa, sau capitole, dacă vrei.

Noul sezon începe cu Cassian într-o misiune de a fura un nou model TIE Fighter. Planul iese prost când, mai întâi, nu poate intui noile comenzi ale navei și, mai târziu, după ce reușește să zboare cu acesta, când pilotul căruia trebuia să i-o predea nu e la locul de întâlnire. În schimb, îl așteaptă o gașcă de rebeli care se tot ceartă între ei și care îl iau prizonier, fiind convinși că e un pilot al imperiului. 

Umorul și dinamica scenelor îți va aminti, probabil, de The Guardians of the Galaxy, iar treaba asta o văd ca pe încă o reușită a lui Gilroy și ca pe încă un motiv în plus pentru care franciza avea nevoie de acest serial (cât și de The Mandalorian, desigur). În același timp, toată tevatura are și rolul de a sugera că rebeliunea e încă divizată și insuficient de bine organizată.

CITEȘTE ȘI: Andor. Alți rebeli, alte planete, același Imperiu

În altă parte, senatoarea planetei Chandrila, Mon Mothma (Genevieve O’Reilly), supraveghează o nuntă fastuoasă de trei zile între fiica ei adolescentă, Leida (Bronte Carmichael), și fiul unui magnat dubios. Pe o altă planetă – Mina-Rau (Mine-reu, hehe?) – prietenii lui Cassian rămași în viață, Bix (Adria Arjona), Brasso (Joplin Sibtain) și Wilmon (Muhannad Bhaier), încearcă să-și ducă traiul liniștiți (și, firește, în anonimat), dar Imperiul apare pe neașteptate cu un recensământ tensionant, condus de un locotenent psihopat care încearcă să o violeze pe Bix. 

În același timp, liderul rebeliunii, Luthen Rael (Stellan Skarsgård, într-o interpretare savuroasă), și asistenta sa, Kleya (Elizabeth Dulau), continuă să facă ce știu mai bine: să comploteze, să spioneze și să rămână — mă rog, nu chiar mereu — cu un pas înaintea Imperiului.

Una dintre surprizele plăcute ale noului sezon e apariția lui Orson Krennic (meșterul Ben Mendelsohn), personajul negativ principal din Rogue One, care are un plan diabolic cu planeta Ghorman, unde se găsește un minereu important pentru propulsia înfiorătoarei Death Star, și nu exclude ideea unui genocid. 

Un rol important, în acest sens, va juca și Dedra Meer (Denise Gough, încântătoare), ambițioasa și cinica supervizoare a Biroului Imperial de Securitate, poate cel mai perfect și sofisticat personaj fascist de până acum, din toată franciza, după Darth Vader.

Una peste alta, noul sezon e excelent. Mai excelent decât primul, aș plusa. Fără să epateze și fără prețiozități, Andor e printre cele mai bune lucruri făcute vreodată sub sigla Star Wars, un thriller de spionaj inteligent, cu omagii aduse atât filmelor noir și SF din anii ’50, dar și distopiilor cyberpunk post-90 (de genul Equilibrium sau Oblivion), care, bașca, aduce perspective realiste, surprinzătoare. 

Te provoacă la câteva reflecții subtile atât despre problematica, cât și despre atracția fascismului, despre ce-l face pe un marginal să devină revoluționar sau cât de urgentă e rezolvarea inegalităților sociale. Foarte urgentă, aș completa, altfel Andor s-ar putea să fie chiar „trecutul” nostru.

Disponibil pe Disney+ | Per total: 9/10 | Știință & Tehnologie: 7/10