Giles Keyte/Apple TV+
Apple pune bazele noii Fundații21 min read
Prima ecranizare a Fundației lui Asimov promite opt sezoane epice bazate, în realitate, pe o fundație destul de peticită.
Fundația, noul serial de la „Foundation”, tv.apple.com promite o viziune epică, de opt sezoane, asupra unei serii de romane SF extrem de populară, dar încă neecranizată. Creația mult peticită a lui Isaac Asimov nu merită, în realitate, atâta atenție sau atâtea schimbări, dar promite să ofere „good television”, măcar. Serialul debutează pe 24 septembrie pe Apple TV+, cu primele trei episoade, următoarele șapte urmând să apară săptămânal, în fiecare zi de vineri.
Un vizionar și, poate, un pic ticălos…
În 1966, când Dune câștiga premiul Hugo, premiul pentru cea mai bună serie de SF și Fantasy „1966 Hugo Awards”, thehugoawards.org îi era acordat lui Isaac Asimov pentru Fundația, în dauna Stăpânului Inelelor. În 1971, buletinul Mensa îl „What to Make of Isaac Asimov, Sci-Fi Giant and Dirty Old Man?”, lithub.com pe Isaac Asimov „cel mai bun autor din America”. Asimov și Arthur C. Clarke aveau o înțelegere în care se refereau unul la celălalt drept cel mai bun autor de SF din lume. Asimov a scris 500 de cărți, două volume despre Shakespeare și a explicat de ce avem ploaie acidă. Omul a fost prolific, dar este cunoscut în special pentru seriile sale SF: Roboții, Imperiul și Fundația. Toate trei ar trebui să fie citite.
Ecranizările lui Asimov au o istorie complicată. În 2008, fondatorii studioului New Line Cinema anunțau că vor ecraniza „Asimov sci-fi epic “Foundation” coming to screens”, reuters.com Nu au reușit și au preferat să-și încerce norocul cu Stăpânul Inelelor. Au mai încercat „A beginner’s guide to Isaac Asimov’s Foundation on Apple TV+”, winteriscoming.net tot fără succes. Într-un final, Apple TV+ a preluat drepturile și pentru că aveau nevoie de un „titlu mare”, și a început din 2018 munca la serial.
Până la Fundația, puține ecranizări au fost făcute după romanele sau nuvelele lui Asimov. Două dintre cele mai cunoscute sunt Bicentennial Man (1999) cu Robin Williams și I, Robot (2004) cu Will Smith. Ambele sunt inspirate din cărțile cu același nume, dar diverg de la originale. Romanele din seria I, Robot au mai văzut niște ecranizări în SUA și URSS. Filmul Robots (1988) s-a bazat pe personajele din seria cu același nume. Nightfall a fost chiar ecranizat de două ori, iar Sfârșitul Eternității a fost transformat în filme rusești și ungurești. Pentru „Isaac Asimov Published 500 Books and Never Suffered From Writer’s Block. Here’s How He Did It”, inc.com scorul ecranizărilor este extrem de mic.
„What to Make of Isaac Asimov, Sci-Fi Giant and Dirty Old Man?”, lithub.com că lipsa lui Asimov de pe marile ecrane e cauzată de stilul său nevizual și de insensibilitatea psihologică, în special în privința femeilor. Autorul era cunoscut drept cel cu „100 de mâini”, iar Asimov nu a negat niciodată un comportament care astăzi l-ar fi împins radical la marginea societății, pentru hărțuire sexuală. Poate că anii 1950 erau diferiți în America, dar faptul că producătorii serialului au optat ca primarul Salvor Hardin, Gaal Dornick și Eto Demerzel să fie întruchipați de femei are un substrat mai adânc, nu doar de marketing.
CITEȘTE ȘI: Asimov și roboții săi: Întâlniri de gradul III
Wired îl citează pe scriitorul John Kessel, care spune că, indiferent de cantitatea de dialog din cărțile sale, calitatea ideilor lui Asimov prima în literatura „‘Foundation’ Has One of the Best Sci-Fi Concepts Ever”, wired.com În același articol, alți autori contemporani sunt de părere că Asimov i-a inspirat profund pe „grei” precum Herbert și Iain M. Banks.
Ar fi important de notat aici, pentru cei care așteaptă serialul în sine, fără să fie neapărat familiarizați sau interesați de seria publicată, că Asimov aparține primei epoci de aur a science fiction-ului. Chiar Asimov a scris că, odată cu bombele atomice lansate asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, SF-ul a devenit un „End_of_the_Golden_Age”, https://en.wikipedia.org tocmai pentru că imaginația publicului american a fost îndreptată spre tehnologiile viitorului.
A doua epocă a SF-ului a urmat în contextul erei spațiale, cu nume precum Arthur C. Clarke, Philip K. Dick și Poul Anderson.
Helen Sloan/Apple TV+
…cu idei mari…
„SF-ul este ramura de literatură care reprezintă răspunsul oamenilor la schimbările din știință și tehnologie”, scria Asimov în 1987. Principalele idei ale lui Asimov au fost cele trei (în fapt, patru) legi ale roboticii și psihoistoria.
În privința legilor roboticii, primele trei au fost publicate în 1942. Termenul de robot apăruse abia în 1920, iar publicul larg nu era nici pe departe familiarizat cu ideea. Legile sunt mai degrabă o bază pentru dezbaterile etice sau filozofice pe temă, robotica actuală nu are mare „Why the three laws of robotics do not work”, astro.sunysb.edu (PDF)
CITEȘTE ȘI: Etică și AI. Putem avea încredere în roboți?
Psihoistoria a fost introdusă tot în 1942 de Asimov, deși principii generale legate de o psihologie a naturii umane în istorie, nu doar a individului, au mai apărut, încă de la Freud, în 1929. Ca știință (fără nicio legătură cu varianta sa SF), a fost dezvoltată prin anii 1970 de Lloyd deMause.
Ideea principală din varianta lui Asimov (în care psihoistoria era o combinație între matematică, psihologie, sociologie și istorie) este că un grup destul de mare de indivizi care nu știu că sunt monitorizați vor avea un comportament calculabil – practic, un fel de sociologie aplicată, care ia, însă, în considerare și istoria respectivului grup de indivizi.
Fundația povestește decăderea unui imperiu galactic, vechi de aproximativ 12.000 de ani. Hari Seldon, un om de știință, vine cu o soluție legată de ciclicitatea naturii umane în istorie și dezvoltă știința psihoistoriei, prin ale cărei previziuni se poate scurta perioada de haos sau ev mediu galactic care ar urma, de la 30.000 de ani la doar o mie. Soluția ar fi dezvoltarea politică a unei planete aflate la periferie, unde ar fi concentrate toate resursele tehnologice și științifice ale imperiului inițial.
Serialul ecranizat de Apple va urmări reconstrucția din acea mie de ani, prin planul Seldon, după destrămarea imperiului inițial. Seldon trece prin mai multe etape. Mai întâi devine un personaj hulit în galaxie, datorită științei sale, care este privită cu lipsă de încredere, frică și mai ales ca un risc politic pentru Imperiu. Cu ajutorul unor personaje cheie din preajma împăratului, dar și după ce ajunge premier, Seldon reușește să pună bazele a două capete de pod împotriva Evului Mediu care urmează. Le numește Fundații.
Am scris pe larg pe această temă anul trecut, de unde se vede faptul că autorul nu a avut din start o imagine foarte clară despre direcția arcului epic major al creației sale și că, din loc în loc, a mai căptușit unele detalii.
CITEȘTE ȘI: Fundația lui Asimov, văzută de un analist politic
Asimov a scris textele originale între anii 1942 și 1950. Inițial, au fost patru romane, cărora le-au fost adăugate o introducere și care au fost publicate drept trilogie abia în 1951. Au urmat, abia în 1981, Marginea Fundației, iar Fundația și Pământul a apărut în 1986. Două cărți introductive, Preludiul Fundației și Fundația renăscută au fost publicate în 1988 și în 1993.
În tot acest timp, Asimov s-a plictisit să continue povestea. De fapt, nu și-a dorit nici evoluția poveștii de la prima trilogie și nici romanele ulterioare, „Isaac Asimov FAQ”, asimovonline.com Autorul însuși sugerează acest lucru, „The Foundation Trilogy”, nothuman.net (PDF)
Foto: Apple TV+
…și un serial pe măsura autorului
Este important de notat caracterul episodic al poveștilor din trilogia inițială Fundația, precum și faptul că arcul mare al poveștii n-a fost gândit dintr-un singur foc. Fără a da în vileag prea mult din intrigă, seriile scrise de Asimov, mai exact Roboții, Imperiul și Fundația își găsesc toate o concluzie comună, la finalul cărții Fundația și Pământul.
Seriile includ multă politică și sociologie, concluzii pe care cititorul le trage din foarte mult dialog. Este foarte dificil să ecranizezi asta. Până și trailerul serialului are detaliile limitate, în unele cazuri, și este aproape de un noir ca stil, tocmai din lipsa unor descrieri ale locurilor și personajelor.
Din trailer se pot trage câteva concluzii – cel puțin din diferențe. Asimov nu a scris nimic despre clone genetice care conduc imperiul. Cei trei oligarhi (Brother Day, Brother Dawn și Brother Dusk) nu există în carte. Poate sunt un apropo la Catârul din Fundația și Imperiul, dar asta ar însemna depărtarea profundă de ce a scris Asimov. De asemenea, imaginile par să arate planeta Terminus, baza primei Fundații, drept o zona cu deșert și ruine – ceea ce, din nou, nu are legătură cu realitatea.
Bref, contextul universului descris mult prea succint de Asimov pare să primească o reinterpretare mai bruscă decât se așteaptă fanii. Se va urla „Sacrilegiu!” destul de mult, mai ales dacă producătorii insistă pe linia planetei fără vegetație, unde oamenii supraviețuiesc la mila Ahem: youtube.com
La fel, aparent, există un fel de seif pe Terminus în care poate intra doar Salvor Hardin, primarul. În cărți e vorba de un soi de cinematograf în care Hari Seldon apare uneori să anunțe următoarele crize pentru noul imperiu galactic.
Serialul ar trebui să dureze în jur de 80 de episoade (probabil opt sezoane), „’Foundation’ Showrunner Hopes for Unparalleled 80 Episodes on Apple TV+”, macrumors.com
Conform comunicatului de presă, serialul ar spune povestea unei „bande de exilați în călătoria lor monumentală pentru a salva omenirea și a reconstrui civilizația pe fondul căderii Imperiului Galactic”. Or și aici povestea se îndepărtează puternic de cărți. O bună parte din oamenii trimiși pe Terminus erau oameni de știință, poate păcăliți să lucreze la Enciclopedia Galactica (fără să știe că devin baza primei Fundații), nicidecum exilați.
Foto: Apple TV+
Concluzii triste
E de înțeles nevoia de adaptare la o altă audiență față de cea de acum optzeci de ani. Atât transformarea unor personaje de sex masculin, cât și adăugarea unor detalii de acțiune sau cinematografice (i.e. bătălii spațiale) erau de așteptat. Totuși, Apple îndrăznește ecranizarea unei povești care ține o mie de ani (deși autorul s-a oprit la aproximativ 500) în opt sezoane, dintr-o serie mai degrabă cu referințe jurnalistice la acțiune și cu extrem de mult context intelectual.
Chiar dacă trailerul este menit să creeze emoție și așteptări pentru noul serial, scenele din el și contextul evident al unora trădează o dinamizare excesivă a serialului, o transformare a poveștii originale în ceva depărtat de original. Fiica scriitorului, Robyn Asimov, este producător la serial, dar este neclar în ce măsură a reușit să respecte spiritul operei tatălui său, mai departe de termeni precum psihoistorie.
În mod cert, serialul va avea o dimensiune epică decisivă, similară cu viziunile lui Ridley Scott sau cu Game of Thrones. Apple dorește propria Urzeală a Tronurilor, în sensul unui serial cu buget mare. Este de explicat de ce, pentru că, lansat în noiembrie 2019, Apple TV+ are multe filme și seriale reușite, dar este departe de succesul înscris de Netflix în perioada pandemiei. Rămâne de văzut dacă Fundația e cartea câștigătoare.
