Bugonia: Fapte și miere7 min read

Comedie neagră, conspirații și albine – dar fără venin.

Regizorul grec Yorgos Lanthimos a pus la treabă, încă o dată, cuplul său preferat, Emma Stone și Jesse Plemons, într-un nou film care adună la un loc SF, thriller, comedie neagră și, bineînțeles, suprarealism. Inspirat din comedia sud-coreeană Save the Green Planet!, din 2003, regizată de Jang Joon-hwan, Lanthimos îşi construieşte intriga în Bugonia în jurul lui Michelle Fuller (Stone), CEO-ul gigantului farmaceutic Auxolith, răpită de Teddy Gatz (Plemons), un conspiraționist obsedat de ideea că planeta a fost infiltrată de extratereştri. Teddy e ajutat de vărul său Don, un tânăr cu dizabilitate intelectuală, pe care reuşeşte să-l manipuleze cu uşurinţă. 

Ca o paranteză importantă, Teddy e un apicultor retras, iar titlul filmului e de origine greacă și denumea o practică populară în regiunea antică mediteraneană, bazată pe credința că albinele se generau spontan din cadavrele bovinelor. Prin extensie, se credea că fumigarea cu bălegar de vacă era benefică pentru sănătatea stupului. Iată că în fiecare zi afli lucruri noi (și trăsnite!), nu-i așa?

În fine, pentru Teddy, Michelle nu e o femeie de afaceri influentă, ci un agent al unei specii extraterestre malefice, „Andromedanii”, pe care el se simte menit să o alunge de pe Pământ. În logica lui paranoică, aceşti „invadatori” ar fi responsabili pentru dispariţia albinelor, distrugerea comunităţilor şi transformarea oamenilor în fiinţe apatice, obediente. 

Planul lui Teddy e simplu, dar delirant: să o folosească pe Michelle drept monedă de schimb într-o negociere cu împăratul Andromedan. O închide în subsol, o rade în cap şi îi unge pielea cu o cremă antihistaminică, convins că astfel îi blochează capacitatea de a trimite semnale către „cei de pe nava-mamă”. Teddy, pe ce TikTok stai, bro?

Trezită din sedare, Michelle încearcă pe rând toate tacticile posibile: ameninţare, persuasiune, joc dublu. Teddy o informează cu o seninătate terifiantă că are patru zile să intermedieze o întâlnire cu Andromedanii, înainte ca o eclipsă de Lună să permită navei imperiale să pătrundă în atmosferă fără a fi detectată.

Povestea, însă, capătă ceva mai multă profunzime, dincolo de aiureala lui Teddy. Prin flashback-uri, filmul introduce un strat de traumă personală: mama lui Teddy, Sandy, fusese subiect de testare pentru un medicament Auxolith şi a sfârşit în comă. Michelle a muşamalizat cazul, dar plăteşte în prezent tratamentul femeii – un detaliu care ar trebui să introducă ambiguitate morală, dar pe care filmul îl tratează mai degrabă schematic.

Între timp, poliţia o caută pe Michelle, interogatoriul continuă în subsol, iar tensiunea crește pe măsură ce Don, dezgustat de violenţa vărului său, începe să empatizeze cu prizoniera. Care, apropo, e supusă unor torturi care, uneori, îți vor face pielea de găină. Și ești abia la început, pentru că filmul va vira către tot felul de întâmplări și plot twists.

Din păcate, filmul nu oferă un comentariu social pe măsură, nici unghiuri puternice legate de ecologie, corporaţii, conspiraţii sau efectele acestora în cultura contemporană. Personajele sunt generice, iar Lanthimos preferă să-și concentreze atenția pe imagini şocante, dar lipsite de rezonanţă emoţională.

Marca stilistică a lui Lanthimos a fost aproape mereu aceeaşi teză radicală, enunţată cu un soi de satisfacţie cinică: oamenii sunt fundamental îngrozitori şi, lăsaţi liberi, vor alege inevitabil cea mai rea variantă posibilă. La început, această mizantropie metodică avea forţă, în Dogtooth sau The Lobster, şoca prin cruzimea sa glacială şi prin sentimentul că priveşti ceva cu adevărat nou, neliniştitor. Dar, după mai bine de un deceniu, efectul începe să se erodeze. Ceea ce părea odinioară subversiv riscă acum să se transforme într-un gest manierist. Dacă nu cumva s-a transformat deja.

În cinematografe | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 5/10