Chimp Crazy îți arată de ce n-ar trebui să-ți iei un cimpanzeu ca animal de companie15 min read

Lumea celor care cumpără cimpanzei pentru profit sau ca să-și aline singurătatea are toate datele unui film horror. Din păcate, unul cât se poate de real.

Jerome și Sandra Herold, un cuplu din Connecticut, a cumpărat în 1995 un pui de cimpanzeu cu 50.000 de dolari. L-au botezat Travis. Cu timpul, acesta a devenit parte din familie, dar și o vedetă locală. Când Sandra și-a pierdut atât soțul, cât și singurul copil, cimpanzeul a ajuns să le suplinească lipsa. Până într-o zi din 2009, când Travis a reușit să iasă din casă și a atacat-o pe prietena cea mai bună a „mamei” lui adoptive, căreia i-a mutilat fața și i-a amputat una dintre mâini. Polițiștii care au intervenit l-au omorât.

Știrea// „Travis the Menace. He was the most famous ape in America. But to really understand a chimp, you have to know his mother”, nymag.com // a făcut înconjurul Americii și a ridicat întrebări legate de etica adopției de animale exotice, în special a primatelor, însă un proiect de lege federală// Mai multe detalii pe congress.gov // care să interzică vânzarea și deținerea acestora ca animale de companie a rămas în continuare în limbo. 

Dacă ți se pare o poveste extremă, pregătește-te pentru mult mai mult de atât înainte să te uiți la Chimp Crazy,// Vezi trailerul pe youtube.com // o miniserie documentară în patru episoade produsă de Max care-ți prezintă lumea celor care cresc cimpanzei ca pe copiii lor și, eventual, fac și-un ban din comerțul cu ele.

Personajul central al serialului – Tonia Haddix, o fostă asistentă medicală care se autointitulează „Dolly Parton a cimpanzeilor” – e genul larger than life despre care ai fi tentat să crezi că e o invenție. Dar nu te uiți la un mockumentar și, în afară de ea, vei întâlni femei care alăptează un pui de cimpanzeu alături de copilul lor biologic sau care-i îmbracă ca pe oameni, înainte de a mânca cu ei la masă.

Haddix spune despre cimpanzeii pe care îi deține că sunt copiii ei, că îi iubește mai mult decât pe propria familie și că are cu ei o conexiune mai profundă decât cu oamenii. Cu toate astea, tot ea îi închiriază pentru reclame și filme, îi ține în niște cuști improvizate și, uneori, îi hrănește cu junk food. Poate cel mai trist lucru din Chimp Crazy este tocmai expunerea traumelor emoționale care le-au făcut pe aceste femei să își canalizeze toată afecțiunea către niște animale pe care, în mod evident, le chinuie.

Conform Save the Chimps,// „Chimpanzees as pets”, savethechimps.org // unul dintre cele mai importante sanctuare pentru animale din SUA, viața într-o casă de oameni este extrem de dăunătoare pentru cimpanzei, iar cei care sunt separați de mamele lor după naștere, precum Travis, dezvoltă anxietate și depresie. De asemenea, aceștia nu pot fi domesticiți și în jurul vârstei de opt ani pot deveni un risc pentru oameni, așa cum s-a întâmplat în cazul din Connecticut.

Dintre cimpanzeii pe care i-a crescut, preferatul Taniei este Tonka, despre care spune că e dragostea vieții ei și îl numește „humanzee”. Tonka a jucat în câteva filme celebre ale anilor 1990, precum George of the Jungle, Buddy sau Babe: Pig in the City, și a fost preluat de Tania la sfârșitul anilor 2010 de la Missouri Primate Foundation, care funcționa ca un soi de crescătorie de primate – același loc de unde familia Herold l-a cumpărat pe Travis. 

În caz că mai aveai nevoie de niște suspans, cimpanzeul dispare fără urmă, iar PETA o dă în judecată pe îngrijitoarea lui, ceea ce dă naștere unui circ întins pe mai mulți ani, dar nu vreau să-ți stric surpriza cu spoilere.

Când realitatea îți oferă mai multe întorsături de situație decât orice scenariu

Regizorul din spatele Chimp Crazy e și el un personaj aparte. În vârstă de 57 de ani, Eric Goode este la bază artist, fondator al unui club de noapte tematic frecventat de personalități hip ale anilor 1980, ca Andy Warhol sau Grace Jones, filantrop, dar și director al unei organizații care luptă pentru protejarea ecosistemelor, axată mai ales pe broaștele țestoase. 

În 2020 a dat lovitura cu Tiger King,// Vezi trailerul pe youtube.com // miniseria documentară coregizată împreună cu Rebecca Chaiklin, care fost văzută de peste 34 de milioane de oameni din tot globul la doar zece zile după lansare, Sigur, a contat și faptul că a apărut în 2020, un an prielnic pentru vizionări prelungite pe rețelele de streaming, dar mai importantă a fost povestea halucinantă despre traficul de feline mari, care avea o intrigă demnă de un thriller cu de toate.

Regizorul Eric Goode. Foto via HBO

În perioada în care a lucrat la Tiger King, Goode a aflat prima dată despre aceste „mame de cimpanzei”, iar subiectul s-a dovedit rapid cel puțin la fel de ofertant și dement ca precedentul. Într-un roundtable organizat de Max, regizorul a spus că atunci când a terminat de filmat Chimp Crazy s-a gândit că mulți vor crede că e regizat. „Cine și-ar imagina că după Tiger King cineva s-ar apuca imediat de un alt film și ar da peste o femeie care răpește un cimpanzeu și multe alte astfel de lucruri surprinzătoare?”, spune el. 

Dacă e un punct comun între mamele de cimpanzei și colecționarii de feline mari, acel lucru e egoul, e de părere Goode. „Femeile din Chimp Crazy locuiesc în niște orașe mici, în care cimpanzeul lor e faimos, dar și ele, implicit”, spune regizorul. „Dar lucrurile sunt diferite. În timp ce lucram la Tiger King, mulți mi-au spus că un cimpanzeu e mai periculos decât o sută de tigri, pentru că e foarte inteligent și mult mai asemănător cu noi și ar putea, de exemplu, să-și dea seama cum să deschidă un lacăt cu cifru și să iasă din cușcă.”

Spre deosebire de filmul de debut, Eric Goode a pornit la drum cu Chimp Crazy cu un dezavantaj major. Era deja celebru, așa că nimeni n-ar fi vrut să vorbească cu el. Așa că a apelat la Dwayne Cunningham, un fost lucrător la circ, cu experiență de zeci de ani de lucru cu animalele, pe post de ceea ce el numește un „proxy director”, o persoană care să convingă sursele să apară în fața camerei. Au încercat fără succes să o intervieveze pe Connie Casey, proprietara Missouri Primate Foundation, dar astfel au dat de Tonia Haddix, care a acceptat din prima.  

„Am avut niște probleme etice cu această soluție, dar odată ce am făcut asta, povestea a început să aibă o viață proprie și să o ia în cu totul altă direcție decât prevăzusem”, își amintește Goode. „Dar am știut că trebuie să vorbesc cu Tonia și să mă prezint, nu am vrut să o mint. M-am tot întrebat dacă, până la urmă, scopul scuză mijloacele.” 

După cum povestește într-un interviu pentru LA Times,// „For Chimp Crazy director Eric Goode, «the end justifies the means»”, latimes.com // răspunsul a venit în momentul în care a aflat cât de rău erau tratate animalele la Missouri Primate Foundation. Peter Laufer, ultimul jurnalist care reușise să o intervieveze pe Connie Casey, i-a descris locul ca fiind groaznic și că, deși a făcut reportaje din închisori sau din timpul unor războaie civile, nimic nu l-a pregătit pentru acea experiență. Dacă mai avea vreun dubiu dacă face ce trebuie, atunci a decis că trebuie să acționeze în ajutorul animalelor.

„Nu am terminat o facultate de film, nu sunt documentarist și nici jurnalist. Pur și simplu m-a interesat lumea asta dintotdeauna și am început să filmez oameni// Din lumea comerțului cu animale exotice. // fără să mă gândesc că o să fac ceva cu asta. Nici nu mi-am imaginat vreodată că milioane de oameni vor ajunge să vadă Tiger King, am făcut toate astea doar pentru că m-a interesat”, spune Goode. „Treaba mea a fost să nu exotizez lucrurile și să încerc să nu-mi introduc opiniile în film, ci doar să prezint o lume și să las privitorii să tragă singuri concluziile.”

Chimp Crazy poate fi văzut pe Max. Al treilea episod va avea premiera pe 2 septembrie.