Liyao Xie/Getty Images

Editors’ Choice: superioritatea femeilor, dezastre man-made, extremismul culturii interbelice

De Mindcraft Stories 03.04.2021, ultima actualizare: 08.05.2021

Crezi că femeile sunt sexul slab? E chiar invers. Vrei să afli mai multe despre dezastrele provocate de om? Am găsit o sursă bună. Te pasionează cultura interbelică? Analizeaz-o critic.

Inaugurăm o nouă rubrică, în care membrii sau colaboratorii redacției Mindcraft Stories vor recomanda cărți, filme, podcasturi, seriale și alte lucruri mai noi sau mai vechi care le-au ocupat timpul liber – mai ales că pandemia de acum ne-a făcut să avem destul timp liber.

În prima ediție, Adriana Moscu scrie despre o carte publicată anul trecut care contrazice mitul existenței unui „sex slab”, Ionuț Preda recomandă un canal de YouTube care analizează dezastrele provocate de om din istoria recentă și Mihai Ghiduc recuperează o carte publicată în 1995 care critică recuperarea fără discernământ a culturii interbelice – printre motivele principale care au dus la ascensiunea de acum a extremismului. 

Sunt femeile superioare genetic?

Femeile sunt sexul puternic din punct de vedere genetic. Explicația e simplă. Celulele lor prezintă doi cromozomi X, în vreme ce structura genetică masculină este XY. Când trebuie să facă față traumatismelor suferite în decursul vieții, femeile dispun de opțiuni. Iar asta pentru că organismul lor pot folosi doi cromozomi X, pentru a-și regenera celulele, în timp ce bărbații pot folosi doar unul. Este, printre altele, motivul pentru care numărul femeilor este mai mare ca al bărbaților, trăiesc mai mult și ies mai des învingătoare în fața unor boli grave, precum cancerul.

Sharon Moalem vorbește pe larg despre toate acestea, expunând situații de viață personale și ale pacienților săi, precum și studii clinice în cartea Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor.Apărută la Editura Trei, în 2021, în traducerea Alexandrei Costache, edituratrei.ro

Autorul cărții este un medic canadian și om de știință, expert în boli rare, neurogenetică și biotehnologie. Cercetările sale de genetică clinică au condus la descoperirea a trei sindroame genetice rare, a unei noi clase de antibiotice care țintesc supermicrobii și la ipoteze noi cu privire la apariția Alzheimerului. Moalem este cofondatorul a două companii de biotehnologie și a primit 25 de brevete pentru invențiile sale în biotehnologie și sănătate umană. (Adriana Moscu)

Plainly Difficult – cronicarul dezastrelor man-made de pe YouTube

Trebuie să sapi destul de atent prin cantitatea imensă de videouri de pe YouTube ca să găsești conținut cu adevărat util sau abordări originale, dar și atunci când îl găsești, există șanse mari să treacă direct în lista de „must watch” din timpul liber.

În cazul acesta e vorba de Plainly Difficult, un canalPlainly Difficult pe youtube.com care face documentare scurte despre dezastre umane semnificative din istoria recentă, de la accidente nucleare sau chimice la incidente de domeniul absurdului (știai că tăierea unui plop era să pornească un război între Statele Unite și Coreea de Nord în 1976?).

Clipurile sunt extrem de informative; nu este doar de o trecere în revistă a fiecărui incident, ci conțin și explicații de natură tehnică despre cauzele și desfășurarea lui, documentate temeinic din rapoarte oficiale sau cât mai multe surse de încredere (listate de fiecare dată în descrierea clipului). În același timp, prezentarea vizuală este destul de simpatică ca să-ți țină atenția, intercalând poze de arhivă și schițe explicative cu meme reprezentate simplist, dar cu destul gust cât să nu fie lipsite de respect față de subiectele deseori tragice pe care canalul le abordează.

L-am folosit în articolul recent despre dezastrul de la Fukushima, dar este de notat că acela e un video mai atipic, de 30 de minute, având în vedere natura complicată, subiectului. În general documentarele Plainly Difficult au în jur de 10-15 minute, numai bune de văzut înainte de culcare sau într-o pauză de muncă. 

Un exemplu bun ar fi mini-documentarul despre dezastrul ecologic de la Baia Mare din 2000, prezentat excelent în sub zece minute. (Ionuț Preda)

Am fi putut recupera interbelicul altfel?

În contextul politic actual, în care se observă din ce în ce mai puternic resurgența unor curente naționaliste interbelice , merită revizitată prima carte care a analizat rolul intelectualilor români din perioada interbelică în ascensiunea curentelor politice extremiste. Anii treizeci. Extrema dreapta romanească a fost publicată de Z. Ornea (așa cum se semna istoricul și criticul literar Zigu Ornea) în 1995, deși a fost scris în bună parte înainte de 1989, când însă, alunecarea culturii oficiale în protocronism făcea imposibilă publicarea unui astfel de studiu.

Anii 1990, când a apărut cartea, ajunsă la a patra ediție,Ultima dată în 2015, la Editura cartea Românească, elefant.ro au fost o perioadă în care, ieșiți din comunism, românii recuperau fără vreun pic de spirit critic perioada interbelică și pe reprezentanții intelectuali ai acestuia, iar multora dintre aceștia le era trecută cu vederea faptul că au fost ideologi sau adepți ai mișcărilor extremiste. Ornea expune felul în care o parte dintre intelectualii vremii, precum Nae Ionescu sau Nichifor Crainic, au sprijinit direct ascensiunea extremistă, în timp ce alții, precum Cioran sau Eliade – ale căror volume erau, în anii ‘90, bestselleruri – au cochetat cu extremismul. 

Într-o perioadă în care românii își căutau noi modele intelectuale, Ornea arăta că modelele găsite erau departe de a fi cele mai potrivite și avertiza, într-un fel, de riscurile recuperării necritice a trecutului. Practic, cartea lui, alături de Jurnalul lui Mihail Sebastian, a demitizat acea perioadă critică a istoriei, momentul în care România a trecut, pe parcursul a numai un deceniu, de la o democrație înfloritoare la dictatură. 60 de ani mai târziu, revenirea la democrație ar fi trebuit făcută cu spirit critic, însă îni anii ‘90 puțin erau conștienți de acest lucru, Ornea fiind unul dintre ei. (Mihai Ghiduc)



Recomandare de

Adriana Moscu

Este jurnalist și, de aproximativ 20 de ani, se bucură de principalul avantaj al profesiei, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Are o relație de love-hate cu oamenii, pe care, de cele mai multe ori, îi îmblânzește prin interviuri.


Recomandare de

Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.


Recomandare de

Mihai Ghiduc

Redactor-șef. A oscilat între print (Opinia studențească, Men's Health, Maxim, Marie Claire) și online (Vice, Glamour, Slow Forward) până l-a prins din urmă revoluția tehnologică.

CULTURĂ|EDITORS' CHOICE

Editors’ Choice: Noaptea Muzeelor, One World Romania, Fusion AIR

De
Sâmbătă, pe 12 iunie, noaptea devine albă pe măsură ce muzeele României își deschid porțile reale sau virtuale. Festivalul One World Romania găzduiește un spectacol despre relația noastră cu propriul corp, iar Fusion AIR analizează relațiile dintre artă și practicile științifice.
CULTURĂ

Editors’ choice: BUM, Proiectul Hail Mary, Degete verzi

De
Săptămâna asta recomandăm un muzeu subteran, dacă ai drum în Brașov, o nouă carte de Andy Weir (făcut faimos de Marțianul) și o expoziție despre grădinile urbane ale Bucureștiului.
CULTURĂ|Q&A

Horia Colibășanu: „Dacă muntele nu te primește, trebuie să accepți”

De
Horia Colibășanu e singurul alpinist român care a cucerit vârfurile Annapurna, K2 și Dhaulagiri. Am vorbit cu el despre avalanșa care i-a întrerupt ultima expediție și despre nominalizarea „Superhombre”, documentarul care îl are ca protagonist, la Premiile Gopo. 
CULTURĂ|FILM&TV

Bo Burnham trăiește în interiorul internetului

De
În cel mai recent spectacol al său, Bo Burnham recapitulează experiența din carantină a celor mai multora dintre noi. Dar pe parcurs, umorul lasă loc neliniștii, dar și înțelegerii.