Elio: O lume minunată, în care veți găsi numai extratereștri9 min read

Printre nave spațiale și glumițe, Pixar au ascuns o lecție despre bullying, reprezentare și militarism.

Fac ei cum fac și oamenii de la Pixar reușesc, chiar și după ce se împlinesc treizeci de ani de la primul film lansat, Toy Story, să livreze animații care nu dezamăgesc. De data asta, echipa care a lucrat la Coco sau Turning Red au avut încă o idee năstrușnică: un puști care își dorește să fie răpit de extratereștri. Dar nu orice puști, pentru că viața lui Elio (vocea lui Yonas Kibreab, din Sweet Tooth) e una complicată. 

După moartea părinților săi, puștiul rămâne orfan și locuiește cu mătușa sa, Olga (vocea lui Zoe Saldana), maior în Forțele Aeriene, care și-a abandonat visul de a deveni astronaut pentru a-și crește nepotul. Afectat de dispariția acestora, Elio n-are prieteni și în fiecare seară merge pe plajă, încercând să contacteze alte forme de viață, care să-l scape de viața de pe Pământ – o metaforă subtilă și emoționantă despre dorința de a-și revedea părinții.

Într-o noapte, un băiat pe nume Bryce și prietenul său agresiv, Caleb, îi strică stația radio, provocând o bătaie în urma căreia Elio își învinețește ochiul stâng și este obligat să poarte un plasture timp de două săptămâni. Faza e că Elio tocmai recepta un semnal bizar din spațiu, semnal care îl surprinde și entuziasmează și pe tocilarul Gunther Melmac (vocea lui Brendan Hunt, din Ted Lasso), omul „cu stația” de la baza militară unde lucrează Olga, care e convins că „Discul de aur” trimis în spațiu cu Voyager în 1977 a ajuns, în sfârșit, la o civilizație extraterestră. Bineînțeles, Melmac propune să răspundă mesajului, însă Olga e sceptică și aproape că-l ia la mișto.

Dar, hei, ghici cine se strecoară în camera de comunicații, folosește în secret dispozitivul lui Melmac și trimite un mesaj, declanșând o pană de curent la bază, lucru care aproape îi costă mătușii locul de muncă? Elio, ai ghicit: „Aici Elio Solís de pe planeta Pământ. Vin în pace și sunt super încântat să vin cu voi. Sunt creativ, muncitor… musculos. Așa că veniți să mă luați! Vă aștept. Bine, pa, vă iubesc.”

Furioasă după noua boacănă a puștiului, Olga hotărăște să-l trimită pe Elio într-o tabără de vară. Noii lui „prieteni”, Bryce și Caleb, sunt și ei acolo. În timp ce Caleb e pe cale să-l bată, o navă extraterestră sosește și îl răpește. Acolo, Ooooo, un supercomputer lichid, îl introduce în Communivers, un loc unde ființe din diverse lumi își împărtășesc cunoașterea. Cei trei ambasadori care îl întâmpină pe Elio sunt foarte prietenoși cu „liderul” de pe Pământ (așa cum insinuează puștiul, o minciunică ce îl va costa), dar și foarte amuzanți: un soi de focă cu accent britanic, care îți amintește de Stephen Fry, un monolit care îți amintește de extratereștrii din The Fifth Element și o amfibiană roșcată cu puteri telepatice. 

Înainte ca Elio să poată lămuri neînțelegerea cu privire la faptul că nu e reprezentantul oficial al Pământului, izbucnește conflictul principal al filmului: Lordul Grigon, un războinic respins, amenință să cucerească Communiversul prin forță. Ambasadorii se resemnează speriați, dar Elio are o idee genială: va negocia el cu Grigon. 

Dincolo de „povestea” cu extratereștri, supercomputere lichide sau clone, în mod ironic, conștiente că sunt clone, Elio e un film surprinzător de încărcat cu teme sociopolitice. Orfanul care vrea să fie „răpit”, pentru a-și găsi un loc într-un alt univers, funcționează ca o metaforă despre marginalizarea puștilor care nu se integrează în structurile rigide ale societății. Elio nu e doar un outsider și victima bullyingului, ci și un copil reprimat instituțional – mătușa sa, pilot disciplinat și reprezentant al autorității statale, îi refuză mereu vocea proprie, până când băiatul găsește un canal alternativ de comunicare cu „ceilalți”. 

În același timp, Communiversul, deși înfățișat ca o utopie multiculturală și tehnologică, e în sine o parabolă a ONU sau a altor structuri globale de cooperare, cu toate dilemele lor. Puterile galactice care îl desemnează din greșeală pe Elio drept ambasador al Pământului reflectă ironia reprezentării politice: cei marginalizați sunt rareori aleși pentru meritele lor, ci mai degrabă din erori, accidente sau conjuncturi.

În plus, conflictul cu Lordul Grigon aduce în prim-plan pericolul permanent al militarismului și tentația autocratică de a cuceri prin forță, chiar și într-un cadru ce pretinde a fi universalist și pacifist. În fine, te las să descoperi și alte aspecte, pentru că Elio e, ca în multe alte cazuri, ceva mai mult decât un desen animat. Și chiar e fun.

Disponibil pe Disney+ | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10