Flow: Pisica are cel puțin șapte vieți8 min read

Mai are cineva vreun dubiu că pisicile vor supraviețui unei apocalipse?

Una dintre puținele surprize ale Premiilor Oscar din acest an a fost această animație venită tocmai din Letonia, care a câștigat premiul cel mare la categoria sa, de pe o listă cu nominalizări destul de potente, dintre care amintesc Inside Out 2 și The Wild Robot. Proiectul e al regizorului, animatorului și compozitorului Gints Zilbalodis, care, de altfel, a realizat și coloana sonoră. 

Dintr-o familie de artiști, cum s-ar zice, cu o mamă pictoriță și un tată sculptor, Zilbalodis e un autodidact, care a ales să învețe pe cont propriu animație și sound design, pentru că în facultățile din Riga aceste „materii” lipsesc.

În 2012, el a produs Aqua, un scurtmetraj despre o pisică care își învinge frica de apă, iar acea premisă stă la baza noului său film, a cărui producție a început în 2019 și a durat cinci ani și jumătate. Flow nu conține dialog, iar Zilbalodis a declarat că a fost inspirat, în acest sens, de filmele francezului Jacques Tati, precum și de seria anime Future Boy Conan. În plus, nu au fost folosite storyboarduri și nici scene „picate” la montaj.

Ca o trivia de producție, Zilbalodis a creat Flow cu ajutorul software-ului gratuit și open-source Blender, de aceea animalele au un aspect neșlefuit, asemănător unor figurine din lemn, în vreme ce decorurile și peisajele sunt mai aproape de fotorealism, decât de lumile pastelate și onirice ale lui Hayao Miyazaki, spre exemplu, iar treaba asta îți va oferi vaga impresie a unui joc video. 

Unul nu neapărat infantil, chiar dacă personajele principale sunt o pisică introvertită și sperioasă, un capibara molcolm, un lemur cam anxios și autosuficient, un labrador retriever hiperactiv și o pasăre secretar arogantă și cam irascibilă, și chiar dacă intriga poate să-ți sune precum cea a unui film Disney.

CITEȘTE ȘI: Cele mai bune filme și seriale SF și fantasy din 2024

Într-o lume post-apocaliptică, unde oamenii sunt inexistenți, și în timpul unei inundații cataclismice, cel mai probabil provocată de topirea bruscă a ghețarilor, o pisică încearcă să supraviețuiască mai întâi foamei, apoi unei haite de câini și, inevitabil, fluxului biblic de apă. 

Atât ea, cât și personajele amintite, noii ei prieteni, se nimeresc, cu mult noroc, pe o barcă ce plutește la întâmplare, un soi de Arca lui Noe în format restrâns. Chiar dacă acestea nu sunt antropomorfizate și, astfel, filmul e lipsit de dialog, interacțiunile dintre cei cinci supraviețuitori sunt cu atât mai subtile. 

Uneori, însă, comportamentul lor aduce cu cel al oamenilor, fie prin altruism (pisica împarte un pește cu câinele) ori chiar inteligență neverosimilă (pasărea și capibara, spre exemplu, deprind repede cum să ghideze ambarcațiunea, cu ajutorul cârmei), iar aspectul ăsta suprimă, pe alocuri, concesia perspectivei realiste, documentaristice.

Pentru o animație fără dialog și cu o intrigă destul de sumară și fără aventuri spectaculoase ori hilare, precum în Madagascar sau The Secret Life of Pets, Zilbalodis a reușit să creeze câteva personaje de care te atașezi rapid și ești curios unde îi va duce curentul și, mai ales, ce vor învăța din această aventură și, în același timp, dezastru ecologic: spre exemplu, pisica devine mai curajoasă, câinele mai precaut, pasărea mai prietenoasă, iar lemurul se mai scutură din egoism. Capibaraul, mă rog, tot chill rămâne. 

Temele sunt limpezi: colaborarea, încrederea și supraviețuirea în fața adversităților. În același timp, aceste animale observă, la rândul lor, cu uimire și teamă, catastrofa cu nuanțe mistice și, în mare parte, datorită coloanei sonore ambientale, New Age, prin contemplări ample ale unor orașe părăsite, inundate, și ale unor monumente istorice sau ale unor structuri monolitice bizare, care, în momentul de față, nu mai au nicio utilitate și nicio valoare materială ori spirituală. 

De altfel, mişcarea camerei e un element esenţial al filmului, pentru că Zilbalodis foloseşte cadre lungi și planuri-secvenţă fluide, care îți oferă senzaţia că plutești sau alergi alături de personaje. E o dimensiune izbutit și atent meditativă, în care ritmul narativ e dictat de peisaj şi de micile gesturi ale personajelor. Și, încă o dată, de echilibrul fragil dintre personaje și a relației noastre cu mediul.

În cinematografe | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 8/10