Jerome Brouillet
În fotografie, ca să prinzi momentul perfect, trebuie să știi sportul17 min read
Jerome Brouillet, fotograful care a dat lovitura cu poza surferului suspendat în aer, povestește cum reușește să prindă momentele rare. Vorbește despre instinct, pregătire și de ce nu poți fotografia bine un sport pe care nu-l înțelegi.
// Site oficial: jeromebrouillet.com // fotograf stabilit în Tahiti, este unul dintre câștigătorii World Press Photo 2024, la categoria Europe Singles, cu imaginea „The Golden Moment” – o fotografie iconică surprinsă în timpul probelor olimpice de surf de la Teahupo’o. Fotografia sa, devenită virală, îl surprinde pe Gabriel Medina într-un salt spectaculos, într-un cadru de o frumusețe cinematografică. Lucrarea face parte din expoziția World Press Photo 2025, deschisă în aer liber, în Piața Universității din București, până pe 2 iunie. Am vorbit cu Jerome despre cum se pregătește pentru astfel de imagini, de ce cunoașterea sportului e esențială în fotografia sportivă și ce face ca o fotografie să capteze, cu adevărat, atenția lumii întregi.

Jerome Brouillet
Sute de poze pentru o secundă perfectă
„Cel mai dificil lucru când fotografiezi o competiție de surf cum e cea de la // Teahupoʻo e un sat din sud-estul insulei Tahiti, în Polinezia Franceză, cunoscut pentru valurile uriașe și competițiile internaționale de surf. // e că durează toată ziua. Începe foarte devreme, la răsărit, și ține până la apus. Trebuie să fii mereu în alertă – urmărești surferii, faci sute de poze, selectezi rapid ce e mai bun și trimiți imaginile live. Asta e provocarea cea mai mare: să rămâi concentrat timp de zece ore, în timp ce stai pe barcă și încerci să te protejezi de ploaie sau de soare. Trebuie să rămâi atent la tot ce se întâmplă în jur și să continui să te concentrezi pe mai multe lucruri deodată.”
Golden moment – momentul de aur care a devenit viral
„Momentul în care am surprins surferul în aer, aliniat perfect cu pământul, de parcă levita, a fost și un pic de noroc, pentru că nu intenționam să fac poza asta. Diferența e, însă, că eu, spre deosebire de ceilalți fotografi de pe barcă, care nu erau din Tahiti, am petrecut zece ani fotografiind în Polinezia Franceză, mai ales la Teahupo’o. Îl cunosc și pe Gabriel Medina. Știam că o să încerce o celebrare în aer, pentru că am această experiență cu surful din regiune. Așa că, atunci când a luat valul, l-am fotografiat, iar când a dispărut în spatele lui – moment în care noi, de pe barcă, nu mai vedeam nimic – m-am întors și m-am pregătit să-l surprind în aer. Eram vreo șapte oameni pe barcă și cred că doar unul sau doi ne-am gândit să fotografiem acel salt. A fost vorba de pregătire și de cunoaștere a surfului. Apoi a venit sincronizarea, norocul, toate la un loc. Dar înainte de toate, a contat să fiu atent la ce urma să se întâmple. Da, la final, a fost noroc, pentru că totul s-a aliniat perfect. Dar înainte de asta, a fost intuiție și experiență.”
În fotografia de sport contează să știi regulile jocului
„În fotografia de sport, cel mai important e să cunoști foarte bine sportul pe care îl fotografiezi. Asta te pregătește pentru momentele decisive: știi cine sunt sportivii, știi cum reacționează, știi cum funcționează competiția și îți imaginezi diverse scenarii – ce faci dacă un atlet câștigă, ce faci dacă pierde, cum reacționează, ce poate urma. E important să înțelegi contextul și să anticipezi ce s-ar putea întâmpla.
Apoi vine partea tehnică. Și când spun pregătire tehnică, nu mă refer la setările camerei – orice fotograf știe ce setări trebuie să folosească pentru sport. Vorbesc despre detalii mai puțin vizibile, dar esențiale: să ai tot echipamentul necesar pentru orice situație. Dacă trebuie să petreci zece ore pe o barcă, trebuie să iei cu tine toate bateriile de care ai nevoie, suficiente carduri de memorie, cel puțin două body-uri, mai multe obiective – un teleobiectiv bun pentru cadre de detaliu, un obiectiv wide pentru imagini de ansamblu.
Trebuie să te gândești și la situații-limită: dacă începe o ploaie torențială, cum îți faci treaba în continuare? Nu mai ai cum să te întorci în camera media, ești izolat acolo. Dacă nu te-ai gândit din timp, e prea târziu. Pregătirea asta te ajută să nu-ți mai bați capul cu lucrurile logistice și să te concentrezi complet pe sportul pe care îl documentezi. Așadar, cred că în fotografie, mai ales în fotografia sportivă, pregătirea face toată diferența.”
Unghiurile largi sunt spectaculoase
„În fotografia de surf, mai ales la spotul Teahupo’o, îmi place să folosesc unghiuri largi. Teahupo’o are unele dintre cele mai spectaculoase valuri din lume. Pentru mine, subiectul fotografiei nu e doar surferul, ci și valul. E o dualitate între cei doi – surferul folosește valul pentru a obține un scor mare, dar în același timp, valul e un element periculos. Nu ai putea avea imaginea fără val. Îmi place să-l privesc ca pe un personaj în sine. Așa că uneori fac cadre largi, în care să se vadă tot valul, din momentul în care se formează, până aproape de barcă. E o imagine artistică, și fotografia de surf e, la rândul ei, foarte artistică. Îmi place să surprind asta.”
E complicat să folosești mobilul în fotografia sportivă
„Sunt mulți care mă întreabă ce cameră ar trebui să-și cumpere ca să înceapă să facă fotografie. Le spun întotdeauna: începeți cu telefonul. Îl ai mereu în buzunar, e la îndemână. Începeți prin a fotografia familia, prietenii. Dacă descoperi că petreci timp cu plăcere făcând poze și apoi editându-le, dacă îți place procesul întreg, vei ajunge în punctul în care îți dai seama că ai atins limitele telefonului. Și atunci vei ști singur că ai nevoie de ceva mai avansat.
Mulți își iau o cameră și apoi se întreabă de ce pozele nu ies mai bine decât cu telefonul. Asta pentru că e, de fapt, mai greu. Ai nevoie de timp, trebuie să înțelegi profunzimea câmpului, setările, de ce alegi una și nu alta. La telefon, totul e automat. De asta le spun: uitați de setări, concentrați-vă pe încadrare, pe cum așezați lucrurile în cadru. Apoi descoperiți întregul proces – fotografie, selecție, editare. Dacă nu aveți răbdare să faceți asta cu telefonul, nu o veți avea nici cu o cameră. Iar camera e mai grea, mai complicată. Pentru fotografia sportivă, acolo sunt limitele telefonului.”
Într-o lume suprasaturată de imagini, ce mai dă fotografiei putere și sens?
„Sunt multe dezbateri, pe forumuri, pe grupuri de social media, despre cum s-a schimbat complet industria fotografiei. E adevărat, lucrurile s-au transformat radical. Dar, în același timp, tot mai mulți oameni încep să facă fotografie – unii sunt foarte creativi, alții au talent real. Asta îi obligă pe fotografii profesioniști să se autodepășească.
De fiecare dată când urmăresc un concurs de fotografie, văd lucruri noi, imagini spectaculoase. Nu cred că abundența de poze a distrus fotografia, dimpotrivă – cred că a împins-o într-o direcție bună. Sigur, e greu să trăiești doar din fotografie sportivă, nici eu nu-mi câștig existența doar din asta.
Dar tocmai dificultatea asta te forțează să inovezi, să fii mai creativ. Și asta, până la urmă, e un lucru bun pentru cei care caută imagini autentice și puternice. Nu pot schimba realitatea, dar pot să iau ce e mai bun din ea. Suntem într-o competiție permanentă și trebuie să fim tot mai buni, de fiecare dată.”

Jerome Brouillet
Toată poezia din spatele unui val
„Sunt foarte mândru de câteva imagini în care valul devine personajul principal. Uneori fotografiez valuri goale, fără surferi – îmi plac mult, pentru că sunt foarte artistice. Mă atrag și cadrele largi, care surprind cât de masive sunt valurile. Asta te face să te simți foarte mic în fața naturii. Îmi plac imaginile în care valul e uriaș și începe de foarte departe, iar surferul apare mic, pierdut în peisaj. Se vede întregul spectacol – dimensiunea, forța, energia valului.”
Cele mai expresive fotografii din sport
„Am două în minte, foarte clar. Prima e celebra fotografie cu Muhammad Ali și Sonny Liston. Liston e la podea, knock-out, iar Ali stă deasupra lui cu brațul întins, privind în jos. E o imagine despre box, dar nu e o fotografie tipică de meci. Nu surprinde acțiunea în sine, ci momentul de după. E o fotografie care te face să-ți pui întrebări: ce s-a întâmplat înainte, cum a ajuns acolo, ce emoții sunt în acel gest? Exact asta mi se pare că face o fotografie puternică. Nu doar arată, ci provoacă un gând.
Îmi place și pentru că, deși cu multă modestie, mi s-a spus că imaginea mea virală cu surferul are ceva similar: nu e o simplă fotografie de surf, e o imagine care te face să te întrebi ce s-a întâmplat înainte, cum a ajuns acolo, ce urmează. Dacă ar fi doar un surfer pe un val, ai înțelege imediat și ai trece mai departe.

Al Bello/Getty Images
A doua fotografie pe care o iubesc e de la Jocurile Olimpice de la Paris. E cu un scrimer, în Grand Palais. Cadrul în sine e extraordinar. Decorul, lumina, atmosfera – totul e incredibil. A fost un loc fabulos pentru o competiție de genul ăsta. Ador acea imagine.”