M3GAN 2.0: Greu de programat8 min read

Creatorii păpușii robot au schimbat „prompturile” și bine au făcut.

Filmul regizat de Gerard Johnstone și scris de James Wan, responsabil, printre altele, cu scenarii pentru primul Saw sau The Conjuring, a avut un succes surprinzător în 2022: pentru un film cu un buget de doar 12 milioane de dolari, a încasat peste 180 de milioane în toată lumea. De asemenea, la noi a adunat în cinematografe puțin peste 66.000 de spectatori, o cifră respectabilă pentru un film horror. Bașca, dansul lui M3gan a fost viral pe TikTok. 

Dacă acel prim exercițiu  îmbina horrorul cu satira digitală, într-o poveste despre parenting în era inteligenței artificiale, această a doua parte îți popune o schimbare radicală de registru, pentru că Johnstone transformă continuarea într-un thriller sci-fi, cu accente de espionage distopic, în care horrorul e mai degrabă condiment, nu ingredient principal.

Debutul e aproape parodic: ce s-ar întâmpla dacă armata americană ar fura designul unei păpuși ucigașe, pentru a construi o armă autonomă? Așa se naște Am3lia (Ivanna Sakhno, din Ahsoka, într-o interpretare temeinică), varianta guvernamentală a lui M3gan, concepută pentru operațiuni militare, inclusiv în Iran – o alegere geopolitică deloc întâmplătoare. 

Evident, Am3lia scapă de sub control și începe să-și elimine creatorii, marcând momentul în care statul american se întoarce către Gemma (Allison Williams, din Get Out), „mama” lui M3gan, pentru a repara ce n-ar fi trebuit construit niciodată. Între timp, Gemma a devenit o susținătoare categorică a reglementării inteligenței artificiale, cu argumente dintre cele mai utopice și amuzante: „Dacă nu i-ai da cocaină copilului tău, de ce i-ai da un smartphone?”

CITEȘTE ȘI: M3GAN: „Criminală” pe TikTok

Dar, totuși, Gemma nu e tocmai o conservatoare, chiar dacă consideră că copiii ar trebui să aibă acces limitat la tehnologie. Încă mai crede că inteligența artificială poate fi folosită și controlată în mod pozitiv, de aceea lucrează la un soi de schelet robotic, care să ajute oamenii să fie mai puternici. Practic, să ridice câteva tone, cu doar 20% din masa musculară pusă la efort: „Speranța noastră e că nu trebuie să te temi de o revoluție a roboților, atunci când poți concura cu ei”, încearcă colega lui Gemma, Tess, „să vândă” ideologic produsul respectiv.

În mod amuzant, până și scheletul ăsta nu funcționează corect, deci Johnstone și Wan mai strecoară un comentariu subtil despre eforturile noastre zadarnice și ridicole de a controla tehnologia până în cele mai mici detalii. Dar, să revin. Gemma află de existența terminatoarei Am3lie și, bineînțeles, toată lumea se îngrijorează, mai ales nepoata ei, Cady (Violet McGraw), care știi prea bine prin ce-a trecut în prima parte.

Surpriză: M3gan a supraviețuit, după ce a făcut o copie de rezervă a minții sale în casa inteligentă a Gemmei și îi propune să colaboreze, pentru a o opri pe Am3lia, în schimbul unui corp fizic. Încă traumatizată de crimele acesteia, Gemma o ține captivă într-un roboțel-asistent, până când M3gan va dovedi că e de încredere: „What the fuck is this?”, reacționează aceasta, în mod amuzant, când își dă seama de „păcăleală”. Și nu e singurul moment în care o arde licențios.

Ce urmează e un amestec campy de thriller cu spioni, buddy comedy și pastișe cyberpunk, în care M3gan revine din exilul digital și face echipă cu Gemma, pentru a lupta împotriva versiunii sale, dacă-i pot spune așa, malefice, care dorește să aibă acces la o infrastructură babană de cloud computing cu ajutorul căreia, practic, ar controla Statele Unite.

Filmul, însă, a fost cam tăvălit în recenzii, atât de critici, cât și de public, dar cred că trebuie luat pentru ceea ce e: un film distractiv, care aduce aminte de teen movies și horrorurile anilor ’90, dar cu aluzii și la The Matrix, Black Mirror sau chiar Metropolis – secvența de luptă între M3gan și Am3lia e un omagiu direct. Deci nu l-aș lua prea în serios, pentru că nici creatorii săi n-au prea avut intenția asta (spre deosebire de recentul Superman, spre exemplu, hehe), ci mai degrabă au încercat o satiră lejeră. 

Dovadă în acest sens sunt și personajele secundare caricaturale – un „tech genius” în scaun cu rotile, care se lovește intenționat de pereți și e cam mitocan, politicieni care nu înțeleg prea bine roboții pe care îi comandă sau agenți din Apărare care par niște detectivi într-o comedie din anii ’50. Dar și contemporan: chiar pare scris din prompturi într-o variantă premium la ChatGPT.

În cinematografe | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10