Apple TV+

Murderbot: Sunt inteligent, deci exist8 min read

De Mihai Tița 30.05.2025

Într-o epocă a inteligenței artificiale, noul serial Apple vine cu o întrebare deloc retorică: ce înseamnă cu adevărat „liberul arbitru”?

Pe hârtie, Murderbot, noul serial SF produs de Apple, pare o încrucișare între Avenue 5, Fallout și Westworld, dar realitatea e că funcționează mai degrabă ca un anti-Star Trek: în loc de optimism utopic, îți oferă o perspectivă ironică și tragicomică asupra interacțiunii dintre om, tehnologie și, ei bine, capitalism. 

Creat de Paul și Chris Weitz (acesta din urmă a făcut parte și din echipa de scenariști pentru Rogue One: A Star Wars Story) și inspirat de romanele The Murderbot Diaries ale Marthei Wells, serialul reușește, astfel, să găsească un echilibru relativ instabil, dar delicios, între umor și critică socială. Curge destul de bine și ca entertainment, numai că stilul regizoral e plat, decorurile sunt destul de generice, iar scenele de acțiune par dintr-un SF de ligă inferioară. 

Serialul debutează aproape caricatural, pe stația minieră Aratake, care face parte dintr-o megacorporație interstelară, acolo unde un „sec unit” (cyborg de securitate) execută ordinele cu o docilitate programată, inclusiv pe cele răutăcioase, cum ar fi să-și dea foc la palmă. „I was built to obey humans. And humans, well, they’re assholes”, concluziunează vocea lui Alexander Skarsgård, care e atât narator, cât și actorul principal. 

Pe ascuns, cyborg-ul reușește să își hackuiască „modulul de control”, iar prima decizie pe care o ia în libertate e să-și aleagă un nume – asta după ce s-a gândit pentru o secundă dacă să-i omoare pe toți minerii ăia „idioți”. Cum Security Unit 238776431 nu sună deloc cool, Freedom Unit sau Rogue Bot nu-l mulțumesc, rămâne la Murderbot: „Let the adventure begin!”

Noua lui aventură, însă, e cam boring. Murderbot e angajat de o echipă de cercetători „hipioți”, cum le zice, care inițial ezită să folosească un cyborg, pentru că asociază treaba asta cu sclavia, dar care sunt, totuși, obligați de corporație să o facă, altfel nu le pot închiria echipamentele de care au nevoie, dacă n-au și o garanție de securitate. 

Pe planeta respectivă, Murderbot nu știe cum să stea cât mai departe de ei și începe să se uite la reluări ale mai multor show-uri TV, în special la serialul The Rise and Fall of Sanctuary Moon, unde vei fi plăcut surprins de câteva cameo-uri. De fapt, e păcat că Murderbot a refuzat tocmai vibe-ul acestui „serial în serial”, care e mult mai satiric, mult mai campy și, deci, mult mai picant.

Relația cu echipajul „ciudat”, condus de raționala Mensah (interpretată cu o gravitate empatică de Noma Dumezweni) devine progresiv nucleul narativ. Iese în evidență și Gurathin (David „Polka-Dot” Dastmalchian, din The Suicide Squad, într-un rol care i se potrivește ca mănușa), care e foarte sceptic cu privire la comportamentul lui Murderbot, pe care îl bănuiește de malfunctioning, un cuvânt de care cyborg-ul nostru se teme cel mai mult, pentru că asta ar însemna să fie returnat companiei și, efectiv, topit în acid și reciclat. 

Fiecare interacțiune cu aceștia și restul echipajului e un test al autonomiei nou dobândite: Murderbot învață să protejeze, dar și să refuze; să își expună chipul (literal și simbolic), dar și să păstreze distanța necesară pentru a nu deveni prea implicat emoțional.

Ce surprinde plăcut e lipsa de solemnitate. Murderbot nu se ia aproape deloc în serios, ba chiar stângăciile pot fi trecute ușor cu vederea – spre exemplu, vocea interioară a personajului, element narativ central, are uneori potențialul să irite. Deși teme precum exploatarea muncii, autonomia inteligenței artificiale și complexitatea afectelor post-umane sunt în prim-plan, serialul nu devine niciodată pompos sau patetic. Are umor, are ritm și, mai ales, are o sinceritate cinică, ce îl face oarecum autentic – dacă mai pot folosi acest cuvânt, astăzi. 

E un serial care nu se teme să parodieze așteptările SF-ului clasic, în timp ce construiește, pas cu pas, o dramă existențială în care un robot preferă, mai degrabă, ficțiunea, în locul realității, un retreat într-un imaginar alternativ mai suportabil decât o lume pe care n-o înțelege și care i se pare „programată”. Ca și noi, de altfel?

Detalii pe iMDB | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 7/10



Text de

Mihai Tița

Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9. 

CULTURĂ|GAMECRAFT

Dune: Awakening. Om versus planetă

De
Funcom a creat cel mai ambițios joc bazat pe universului Dune, iar asta e de admirat, chiar dacă nu totul funcționează așa cum se așteptau producătorii.
CULTURĂ|GAMING SPOTLIGHT

O parte din cel ambițios joc Dune a fost creat la București

De
Studioul Funcom din București a lucrat la reimaginarea universului lui Frank Herbert sub forma unui joc video pe cât de ambițios, pe atât de complex.
CULTURĂ|POPCRAFT

Jurassic World: Rebirth. Mult dinozaur pentru nimic

De
Scarlett Johansson și Mahershala Ali fac tot posibilul să scoată ceva dintr-un scenariu steril. Fără succes.
CULTURĂ|POPCRAFT

Squid Game: Ultimul joc

De
Serialul care te-a făcut să exclami cel mai des „Să fie cu noroc!” a ajuns la ultimul sezon. La fel de dramatic și dement.