O sculptură dintr-un bloc de sare de la Slănic Prahova explorează relația omului cu tehnologia21 min read

Am vorbit cu artista britanică Grace Boyle despre cum dezvoltă lucrări multisenzoriale cu ajutorul științei și tehnologiei, într-un univers obsedat de vizual.

Grace Boyle a venit la București, în această toamnă, la festivalul Unfinished.// Site oficial: unfinished.ro // Artista britanică este fondatoarea studioul The Feelies și unul dintre pionierii folosirii roboticii în artă, creatoare a numeroase lucrări în care tehnologia e utilizată pentru a stârni emoție, dar și a pune întrebări despre natura umană.

Grace a crescut într-o familie de artiști britanici, unde poveștile, teatrul și filmul erau preocupări firești. Are o licență și un masterat în chimie, însă nu și-a dorit niciodată să lucreze în domeniu. În schimb, a privit teoria chimiei ca pe o formă de storytelling. Poveștile din spatele teoriilor atomice și moleculare, lucruri atât de mici și neobservabile, dar pline de mister și imaginație, au fascinat-o. 

A petrecut un an la Universitatea din California, Berkeley, care i-a deschis apetitul spre călătorii și a pus bazele carierei sale internaționale. 

Ultimul an de studii l-a dedicat sintezei materialelor fotovoltaice, precum disulfura de cupru-indiu, o nouă generație de materiale flexibile care captau lumina soarelui și o transformau în electricitate. Această experiență i-a alimentat interesul pentru tehnologiile de energie curată și mediu și a determinat-o să se mute în India, unde a lucrat ca scriitoare și cercetătoare de mediu.

Când a revenit la Londra, în 2015, Grace a pus bazele studioului artistic The Feelies.// Site oficial: thefeelies.io // A creat instalații care interacționau cu simțurile și corpurile oamenilor și comunicau concepte și idei într-un mod fizic. 

Tehnologia robotică a devenit o extensie a acestei povestiri, pentru că interacțiunea era una palpabilă, spre deosebire de soluțiile digitale. „Robotica a apărut din dorința de a explora inteligența biologică și tehnologică prin investigarea diferențelor dintre mediul digital și cel fizic”, spune Grace Boyle. 

The Feelies a contribuit la cercetări realizate de oameni de știință de la Oxford, a explorat senzorial jungla amazoniană și a organizat ateliere olfactive asistate de inteligența artificială, într-un castel medieval.

Am discutat cu Grace Boyle la festivalul Unfinished desfășurat între 27-29 septembrie, la București. Grace a explicat despre cum studiile sale în chimie și robotică arhitecturală îi influențează arta multisenzorială pe care o creează, despre proiectele de la The Feelies și despre colaborările cu cercetători din diverse domenii științifice. 

Instalația prezentată în cadrul festivalului Unfinished. Foto: Ovidiu Grămescu

Un braț robotic sculptează un bloc uriaș de sare minerală de la Slănic Prahova

„Instalația de la Unfinished a reunit chimia mineralelor, colaborările cu parfumieri, referințele la mediu și industrii extractive, dar și elementele robotice, toate legate de tema inteligenței, biologiei și tehnologiei. 

Textul ce însoțea instalația Resource 2024 a explorat diferențele dintre viu și neviu într-o eră în care tehnologia, limitată odinioară la unelte din piatră, a evoluat în algoritmi generativi asemănători cu noi. 

Am construit sisteme care oferă tehnologiilor o autonomie tot mai mare și ne-am îndepărtat de realitățile biologice. Ce loc mai au corpurile noastre într-o lume digitalizată?

Instalația a prezentat un braț robotic care a sculptat un bloc uriaș de sare minerală de la Slănic Prahova pe parcursul festivalului. Montat pe un cub negru, care simboliza viața tehnologică, brațul robotic a dezvăluit la final un bebeluș uman – modul în care tehnologia a transformat viața biologică.

Un aspect neprevăzut a fost modul în care praful de sare s-a depus pe cubul negru și a creat un tipar organic, observat de oamenii de știință prezenți. Acest fenomen m-a fascinat și a deschis noi direcții de explorare.

Forma finală, un bebeluș, a reflectat capacitatea vieții biologice de a transforma materialele din mediu în viață nouă, în contrast cu tehnologia, care nu poate crea viață. Ambele însă folosesc aceleași elemente, precum litiul, important atât pentru sănătatea umană, cât și pentru tehnologie.

Întrebările despre «scânteia vieții» și capacitatea inteligenței artificiale de a înțelege și reproduce viața biologică rămân relevante, iar era inteligenței artificiale ne obligă să reconsiderăm definițiile inteligenței și vieții.”

Cum a luat naștere The Feelies

„The Feelies este un concept din romanul Brave New World de Aldous Huxley, pe care l-am citit la școală, pe când aveam 15 ani. Romanul imaginează o societate viitoare în care extremitățile emoției și experienței umane sunt controlate pentru a crea o stabilitate socială. 

În această lume, reproducerea se face în fabrici, iar relația dintre mamă și copil este văzută ca prea intensă și periculoasă. De asemenea, monogamia este eliminată, pentru a preveni respingerea și gelozia. Deși societatea pare fericită și pașnică, romanul critică această viziune și arată cum frumusețea și naturalețea vieții reale ies la suprafață.

Ani mai târziu, am fost director științific al festivalului Shuffle din Londra, desfășurat într-un cimitir înconjurat de păduri. Tema acelui an era mișcarea, migrația și locul. Am fost inspirată să explorez ideea de «loc» recreând feelies din Brave New World. 

Împărțeam biroul cu o companie de realitate virtuală și, când am încercat un headset VR, mi-am dat seama că aceasta era modalitatea perfectă de a aduce la viață feelies, prin combinarea imaginilor imersive cu indicii senzoriale. 

Am folosit principii transmodale pentru a crea o experiență puternic emoțională, iar succesul acesteia mi-a confirmat că trebuie să tratez simțurile în mod egal în povestiri, nu doar pe cele vizuale.”

Experiențele multisenzoriale pot spune povești despre mediu

„Mediul ne înconjoară și se adresează tuturor simțurilor într-un mod orchestrat, care nu poate fi transmis complet printr-o singură modalitate senzorială. Fiecare simț are un rol diferit. 

Vederea este esențială pentru specificități, iar societatea a pus mereu accent pe acest simț, mai ales acum, în era digitală. Simțurile precum mirosul aduc o dimensiune mai emoțională și profundă. Mirosul unui anumit tip de sol poate transmite informații despre nivelurile de biodiversitate ale acelui sol, ceva ce o simplă imagine nu poate transmite.

Importanța povestirii multisenzoriale mi-a devenit evidentă când locuiam în India, într-o zonă în care se extrăgea cărbune. Deși simțurile erau active – percepeai căldura, vântul, lumina soarelui și mirosul prăfuit –, lipsea bogăția senzorială pe care o simți într-o pădure. 

Acea zonă fusese o pădure, dar ecosistemul dispăruse. În pădure, complexitatea mirosurilor și a luminii care pătrunde prin frunziș evocă o experiență senzorială și emoțională puternică, absentă în locurile unde natura a fost distrusă.

Mi s-a părut evident că, pentru a spune povestea unui loc precum pădurea amazoniană unui public din Sao Paulo, folosirea mai multor canale senzoriale ar face povestea mai bogată și ar transmite valoarea reală a acelui ecosistem.”

Grace Boyle în cadrul festivalului Unfinished. Foto: Unfinished

Povești tradiționale spuse cu ajutorul noilor tehnologii

„Mulți artiști inovează cu tehnologia în formate corporale, dar interacțiunea predominantă cu tehnologia rămâne digitală. De multe ori, tehnologia este asociată doar cu cea digitală, deși a însemnat lucruri diferite în diverse perioade. 

Descartes, în secolul al XVII-lea, credea că mintea și corpul erau separate. Ceasurile, ca tehnologie nouă, influențau modul în care el înțelegea corpul, pentru că îl compara cu un mecanism de roți dințate.

Astăzi, tehnologia digitală domină și comunică în special prin vedere și auz. În The Feelies, am încercat să îndepărtez această dominație vizuală și am folosit știința pentru a crea povești multisenzoriale. Deși vizualul rămâne important, încerc să îl echilibrez cu alți stimuli.

Un exemplu este proiectul Munduruku, realizat cu comunitatea din Amazon și Greenpeace. Înainte de a face filmările senzoriale, am făcut interviuri cu oameni din orașe pentru a afla amintirile lor senzoriale din pădure. Mulți au menționat schimbarea temperaturii și a umidității la intrarea în pădure. 

Am integrat aceste detalii în experiență, reducând temperatura și crescând umiditatea, înainte de a deschide vizualul. Acesta este un exemplu de povestire non-tradițională cu ajutorul tehnologiei.

Colaborarea a fost esențială în toate proiectele mele, deoarece lucrările sunt multidisciplinare. Am lucrat cu ingineri, programatori, parfumieri, oameni de știință și experți în diverse domenii. Fiecare colaborare a adus ceva unic, a îmbinat digitalul și fizicul într-un mod inedit.”

Rolul inteligenței somatice în instalațiile de artă tehnologice

„Somatic se referă la corp, iar inteligența somatică implică faptul că inteligența umană este legată de corp, ca ființe întrupate. Această idee contrazice dualitatea minte-corp propusă de Descartes, care vedea mintea ca sursa inteligenței, separată de corp. El îl considera un simplu servitor care transmite informații din simțuri către minte. 

Inteligența somatică susține că tot ce știm și experimentăm provine din faptul că suntem ființe corporale, astfel încât nu are sens să separăm inteligența de corp.

Această idee devine deosebit de interesantă în contextul lumilor digitale și fizice, deoarece tehnologia digitală pare să consolideze dualitatea minte-corp, tratând software-ul ca mintea și hardware-ul ca corpul. 

În interacțiunile digitale, vederea este simțul dominant, cel mai asociat cu mintea, în timp ce simțurile corporale, precum mirosul sau atingerea, sunt subevaluate în filosofia occidentală.

Sunt fascinată de explorarea inteligenței somatice în povestirile tehnologice, pentru că majoritatea tehnologiilor digitale se adresează doar vederii. Îmi doresc să explorez povești care îmbrățișează mai mult această inteligență corporală, care folosesc canale senzoriale multiple pentru a comunica, nu doar vizual.”

Poveștile senzoriale ajută oamenii să înțeleagă mai bine problemele ecologice și sociale

„Simțurile joacă un rol esențial în conexiunile cu ceilalți. Ele ne ajută să înțelegem mai bine complexitatea interacțiunilor, fie sociale, fie de mediu. Cercetările științifice arată că simțurile, nu doar cele vizuale, ne influențează capacitatea de a ne conecta cu alți oameni.

De exemplu, mirosul e unul dintre cele mai vechi simțuri și e crucial în formarea legăturilor emoționale. Bebelușii recunosc mirosul mamei, chiar înainte de a vedea clar. 

Studiile arată că, pe măsură ce îmbătrânim și ne pierdem simțul mirosului, relațiile sociale se diminuează, ceea ce poate duce la singurătate. Sunt cercetări care arată că, după ce dăm mâna cu cineva, avem tendința de a o ridica și a o mirosi subtil, pentru a evalua persoana întâlnită. 

În proiectul Munduruku, am integrat aceste componente senzoriale pentru a facilita o conexiune socială și emoțională mai profundă cu comunitatea Munduruku. Scopul a fost să depășim o simplă conexiune vizuală sau academică și să oferim publicului o experiență senzorială, care să îi apropie de această comunitate indigenă, cu un mod de viață foarte diferit de cel urban.”

Avansul AI și al puterii de calcul deschide calea pentru comunicări senzoriale mai complexe

„Impactul pe care mi-l doresc asupra publicului este de a crea un spațiu în care oamenii să se conecteze și să înțeleagă valoarea inteligenței somatice. 

Într-o lume tot mai digitalizată, trebuie să ne întrebăm dacă tehnologiile pe care le proiectăm sunt pentru ființe întrupate, cu o inteligență corporală, sau pentru inteligențe artificiale, care nu au corp. Inteligența artificială nu are o inteligență somatică.

Această distincție, prezentă și în instalația de la Unfinished, explorează diferențele între viața biologică, care posedă inteligență somatică, și viața tehnologică, care nu o are. 

Roboții, de exemplu, reprezintă o formă somatică de inteligență tehnologică, dar sunt limitați, execută doar ceea ce li se spune, fără o conștientizare senzorială reală.

Vreau ca publicul să reflecteze asupra acestor diferențe și asta să influențeze felul în care sunt proiectate tehnologiile, astfel încât acestea să fie în concordanță cu realitățile corporale umane.”