Opt ilustrate din lumea ideală a publicității românești post-socialiste9 min read
Mai ții minte când Connex îți dădea trei secunde gratuite la fiecare apel? Cam atât de săraci eram și nu știam.
Discursul din Parlament al șeful de stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, e întrerupt de tonul de apel al unui telefon. Un bărbat se ridică sfidător și iese din sală, în timp ce o voce din off declamă exhaustiv: „În trecut, ți-ai câștigat dreptul să vorbești liber. Acum, vrei să vorbești gratis”. Reclama se termină utopic: toți „bărbații (președintelui, hehe) în negru” ies din Parlament, cu telefoane la ureche.
Regizorul Radu Jude și Christian Ferencz-Flatz, profesor la Universitatea Națională de Teatru și Film „I.L. Caragiale”, au strâns, într-o oră și zece minute, un număr impresionant de clipuri publicitare de după Revoluție, le-au „decupat” și le-au montat în opt capitole tematice și un epilog. Filmul Opt ilustrate din lumea ideală a avut premiera la festivalul de film de la Locarno și va putea fi văzut sâmbătă, 28 septembrie, în cadrul // Festivalul Internațional de Film București are loc între 24 și 29 septembrie, bieff.ro //
Experimentul dibuiește, prin aceste alăturări cu subtext, asemănări stilistice ori estetice, dar și obsesii de consum comune ale vremii ori, dimpotrivă, paradoxale.
Spre exemplu, reclama amintită la telefonia „liberă” e urmată de un clip care poate fi interpretat ca un contrapunct ironic despre consumism, dintr-o reclamă-cult pentru Pepsi, în care doi prieteni se întâlnesc, întâmplător, la alimentară: „Sticla aia pe care o dai înapoi goală și iei bani pe ea! Pepsi, sticla de un litru!”, zice, entuziasmat de noul ambalaj, unul dintre ei, în vreme ce celălalt, cam tare de-o ureche, potrivește o rimă amuzantă (dar și o spaimă a trecutului apropiat): „Nu mă înnebuni, nea’ Nicu?”
Mai departe, același contrast e mult mai seziabil între o reclamă la apă minerală, în care un grup de nimfe îi iau de la gură sticla din plastic cu vin vărsat unui muncitor, cel mai probabil, alcoolic (cu bască de miner, aș plusa!), în contrapartidă cu alta, la restaurantul de lux Simfonia, din complexul cazinoului Victoria, care „e exact ce visai, un loc normal și elegant”. Următoarea reclamă, un nou punchline: „Întrerupem programul pentru o știre de ultimă oră. În România, se găsesc, din nou, creveți!”
Opt ilustrate dintr-o lume ideală transpiră, de la minut la minut, de la un clip publicitar la altul, tocmai această fascinație pentru consum și „viață bună” (liberă, firește!) a advertisingului neoliberal abia răsărit în România, în ciuda faptului că prima decadă post-sovietică a fost una complicată financiar pentru majoritatea românilor, sufocată de corupție și chiar de acest import agresiv al produselor și companiilor occidentale. Cultural, chiar, multe dintre reclame încă erau captive unui context social patriarhal și misogin, fetișizând aceleași prejudecăți – vezi reclamele cu bărbați macho la Axe vs. reclamele la detergenți, cu gospodine. Bineînțeles, lucrurile astea erau încă valabile și în Occident.
Aceste contraste erau cu atât mai vizibile atunci, iar Jude și Ferencz-Flatz le scot abil în evidență. În câteva minute, tripul bunăstării, după o reclamă la pagere Motorola, farmecul zborurilor cu Tarom sau ale concursurilor Colgate-Palmolive, la care poți câștiga combine frigorifice Bosch, televizoare Samsung sau mașini Oltcit, e întrerupt brusc, ca un duș cu apă rece, de o reclamă la buteliile Shell. Băi, părinții tăi încă foloseau butelii pe gaz la bloc, în marile orașe, dar ăștia prin agențiile de publicitate credeau că ei abia așteaptă să-și spargă salariile pe telefoane mobile („Pentru noi, viitorul a început ieri”) ori calculatoare IBM și că visau la îmbogățiri peste noapte, prin cupoane de privatizare, acțiuni la Gepa, planuri de investiții („FNI. Face parte din viața ta”) sau economii și așa mai departe: „Pregătește-te să fii bogat!”
Pregătește-te, de asemenea, și de „Revoluția tehnologică” și „Magic miraj”, adică părțile a treia și a patra ale filmului, în care particulele inteligente ZPT înlătură mătreața. Unde testele Institutului Elvețian Société Générale de Surveillance au făcut ca detergentul Ariel să scoată toate petele posibile, tehnologia specială folosită de Scandia Sibiu îndesa la borcan crenvurștii minune ai industriei culinare, iar noua Dacia Logan venea din viitor, într-o reclamă care apela, desuet, la estetica Y2K. „Pentru o tinerețe veșnică!”, promitea Gerovital. Sau, de ce nu?, chiar pentru o viață veșnică, pentru că, uneori, advertisingul românesc nu se ferea de la suprarealism sau science fiction – oameni invizibili, care își prepară cafea, ori produse de menaj care fac curățenie de capul lor, Ilie Năstase, Nadia Comăneci și Gică Hagi teleportați în carduri BRD, sticle de Pepsi posedate, care trag de tine spre casa de marcat, „bomboane săltărețe” sau astronauți care levitează printre, iarăși, crenvurști –, dar nici de o metaforă bizară despre imaterialitate și creștinism: copii, aka „îngerași”, care fie merită ce-i mai bun (ciocolata Heidi), fie trebuie să facă față unui ospăț pe cinste și să scape de grăsimea de pe vase cu Axion. Le aveai pe toate, chiar dacă nu prea multe.
În cadrul Bucharest International Experimental Film Festival | Per total: 9/10 | Știință & Tehnologie: 9/10
