Plastic People: Nu putem noi recicla, cât pot ei produce8 min read

Tu știi cât microplastic ai în organism?

Mai mult de opt milioane de tone de sticle din plastic ajung în mări și ocean în fiecare an, echivalentul unui camion de gunoi care deversează plastic în ocean în fiecare minut. Un alt aspect îngrijorător e însă microplasticul. În 2019, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport preliminar// „WHO calls for more research into microplastics and a crackdown on plastic pollution”, who.int // care sugera că microplasticele din apa potabilă nu reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană, însă în apa îmbuteliată au găsit aproximativ de două ori mai multe particule de plastic decât în cea de la robinet. 

Raportul a subliniat necesitatea efectuării de cercetări suplimentare, pentru a înțelege mai bine expunerea umană la microplastice și potențialele efecte. Mai mult, OMS avertiza că particulele cu dimensiuni sub zece micrometri prezintă cel mai mare risc biologic.

După cum afli din documentarul Plastic People, pus la cale de Ben Addelman (vezi și Nollywood Babylon) și Ziya Tong, coprezentatoarea emisiunii Daily Planet, difuzată zilnic în Canada de Discovery Channel, cifrele legate de industria plasticului rămân astronomice: peste 1,5 miliarde de sticle din plastic se cumpără în fiecare zi, peste două milioane de pungi din plastic sunt folosite în fiecare minut și peste 400 de milioane de tone de plastic sunt produse în fiecare an. 

Ce e cu adevărat dramatic e că aproape jumătate din plasticul produs e folosit pentru lucruri de unică folosință. Te-ai bucurat că ai reciclat sticla de suc? Aruncă un ochi doar pe un raft din orice supermarket și numără produsele ambalate în plastic. Sunt multe, așa-i? Cam câte crezi că vor ajunge să fie reciclate? Te-ai gândit vreodată că oul Kinder, spre exemplu, probabil conține mai mult plastic decât ciocolată?

CITEȘTE ȘI: The Second Best Hospital in the Galaxy: Sarcasm intergalactic

Rick Smith, scriitor, ecologist și președintele Institutului Canadian pentru Climă îți aduce aminte că e chiar mai rău de-atât: „Astăzi, chiar și cele mai mari companii petroliere din lume recunosc că vom folosi mai puțin petrol în următorii ani. Și dacă nu mai poți arde petrol în mașini, dacă această piață va dispărea în următoarele câteva decenii, ce vei face cu acel produs? Ei bine, creșterea «plasticizării» vieții umane este direcția în care va merge petrolul lor”, mărturisește Smith. Și nu e o speculație. 

Conform unui raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), producția anuală de materiale plastice pe bază de combustibili fosili se va tripla până în 2060.// „By 2060, global production and use of plastics forecasted to triple”, illuminem.com // „Este greu de înțeles, dar practic fiecare moleculă de plastic creată vreodată există încă undeva pe Pământ, într-un anumit stadiu de degradare”, mai zice Smith, pe un ton resemnat.

Addelman începe documentarul cu o linie narativă aparent clasică: istoria plasticului, de la descoperirile triumfale din prima jumătate a secolului 20 la ascensiunea acestuia ca material omniprezent, indispensabil și, în același timp, de neînlocuit. Uită-te în jurul tău, câteva secunde, e plin de lucruri create din plastic. 

În loc să adopte un ton didactic sau moralizator, documentarul preferă să-ți inducă o perspectivă ironică despre acest „miracol modern”. Imaginile inițiale, cu laboratoare sterile și reclame vintage care promiteau un viitor curat, sunt juxtapuse cu scene din realitatea post-apocaliptică a depozitelor de gunoi din Filipine sau a plajelor din Ghana, acoperite cu resturi colorate. E un efect de disonanță cognitivă – tocmai sentimentul care se află la baza relației noastre cu plasticul. 

Oamenii de știință estimează că doar aproximativ 9% din toate deșeurile de plastic generate la nivel global sunt reciclate. Cea mai mare parte, 79%, ajung în gropile de gunoi sau în natură. Aproximativ 12 % sunt incinerate.

Atunci, de ce îl mai producem? „Industria materialelor plastice a folosit instrumente de comunicare pentru a ne face să credem că reciclarea funcționează. Ne-au spălat pe creier că e suficientă, iar ei știau că nu era suficientă. Costurile tipurilor de soluții pe care le propun sunt prea costisitoare pentru a fi aplicate la scară largă. Există prea mult plastic. În plus, e adaptabil, la nesfârșit. Oricare ar fi nevoile noastre, vom găsi o soluție din plastic pentru asta. Plasticul e întruchiparea capitalismului”, rezumă Pete Myers, fondator și cercetător la Environmental Health Sciences, un ONG care se ocupă cu înțelegerea publică a progreselor în cercetarea științifică privind legăturile dintre mediu și sănătate. 

Ce rezumă? Situația ingrată în care societățile noastre de consum se află. Despre posibilele efecte ale plasticului și microplasticului asupra sănătății mele și ale tale nici n-am mai apucat să scriu. Dar ți-am stricat suficient ziua.

Detalii pe IMDb | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 9/10