Prima trupă, primul concert. BeatAgora aduce muzica în licee38 min read

BeatAgora este un program național de educație muzicală care le oferă liceenilor instrumente, săli de repetiție și șansa de a cânta într-o trupă. După doi ani de concerte în zece orașe, urmează primul concurs național, cu premii în bani și experiență de scenă.

Era dimineață și un soare cu dinți când am am lăsat orașul în spate și am deschis ușa Colegiului Național „Matei Basarab” din București, unde am intrat brusc într-o altă lume. Coridorul somptuos, plin cu tablouri cu nume celebre din istoria României, nu m-a pregătit deloc pentru ce urma să aud când am intrat în vechea sală de concerte, cu scaune verzi din altă epocă și o trupă de liceeni care cânta febril pe scenă sound-uri cât se poate de actuale. 

Solista, o puștoaică minionă, cu părul lung, despletit, și voce care umplea tot spațiul, interpreta hitul lui Benson Boone, Beautiful Things, atât de electrizant, încât mi-au trebuit câteva secunde să mă scutur și să-mi reamintesc că mă aflu acolo în calitate de reporter, nu de spectator la un concert pe Arena Națională: „Please stay/I want you, I need you, oh God/Don’t take/These beautiful things that I’ve got”. Trupa din care face parte se numește Eyesight// O poți urmări aici: facebook.com // și e creată în cadrul proiectului BeatAgora. 

Zennyth, o altă trupă de liceeni de la Matei Basarab fondată la BeatAgora, a trecut la nivelul următor și și-a creat propriile piese. „Asta ne permite să-i ajutăm să devină trupe de deschidere la festivaluri rock din România. Faptul că au ajuns deja în acest punct arată cât de mult contează motivația și munca lor. În plus, succesul lor îi inspiră și pe alții să încerce”, spune Cătălin Cătană, directorul executiv al programului.

Sunt testate noile instrumente. Foto: BeatAgora

Ani de liceu, fără emoții la muzică

BeatAgora// Site oficial: beatagora.ro // este un program de educație muzicală inițiat de muzicianul Zoli Tóth și susținut de BRD – Groupe Société Générale.// Site oficial: brd.ro // A început în 2023-2024, ca proiect pilot în cinci licee din România, unde s-au format 12 trupe și s-au amenajat patru săli de muzică. Zece profesori au ghidat elevii în acest proces, le-au oferit sprijin și îndrumare.

Programul este gândit pe cinci ani și urmărește dotarea liceelor cu instrumente muzicale și sisteme de sonorizare, astfel încât elevii să poată forma trupe de rock, pop sau electro. Profesorii implicați sunt sprijiniți financiar și metodologic. La final, toate instrumentele și echipamentele rămân în școli. Obiectivul BeatAgora este clar: 50 de trupe în 50 de licee din 50 de orașe în doar cinci ani. 

Zoli și pălăria lui specială. Foto: BeatAgora

Dar, dincolo de jocul de cuvinte – BeatAgora se pronunță asemănător cu Pitagora –, cum s-a ajuns la acest nume? „Au existat mai multe variante, dar BeatAgora a fost alegerea firească. Proiectul a pornit din licee cu profil real, iar muzica este foarte apropiată de matematică. Ne-am dorit un nume care să reflecte atât partea ritmică (beat), cât și ideea de comunitate și schimb de idei (agora)”, explică Zoli Tóth. „Pitagora, cunoscut pentru studiul matematic al sunetului, a fost printre primii care a abordat muzica dintr-o perspectivă științifică, iar asta a inspirat la alegerea numelui.”

Proiectul are succes și se extinde. Acum, la nici doi ani de la debut, e prezent în zece licee din zece județe, în orașe ca București, Călărași, Toplița, Blaj, Giurgiu, Focșani și ajunge la aproximativ 10.000 de elevi. Sunt 17 trupe active, cu 30 de concerte la activ. 

Iar în perioada martie-aprilie au loc înscrierile pentru prima ediție a Concursului BeatAgora, pentru secțiunile chitară, tobe, clape și trupe. Finala va fi pe 7 mai 2025, la București. Cei înscriși vor trimite un material de trei minute în care să-și demonstreze abilitățile muzicale. 

Elevii sunt încântați de instrumentele muzicale. Foto: BeatAgora

Laboratorul de muzică din liceu

BeatAgora vrea să (re)aducă muzica mai aproape de elevi și pentru asta le oferă acces la instrumente muzicale – chitare, chitare bas, claviaturi, tobe, microfoane, sisteme de amplificare – tot ce este necesar pentru a susține un concert în fața unui public. „Nu urmărim să formăm neapărat soliști profesioniști, ci să oferim cât mai multor elevi șansa de a pune mâna pe un instrument muzical și de a descoperi bucuria cântatului”, spune Zoli Tóth. 

Elevii pot rămâne în program pe toată durata liceului. Își stabilesc singuri frecvența repetițiilor și, în principiu, au acces oricând la instrumente, în funcție de organizarea internă a fiecărui liceu. Instrumentele pot fi folosite și cu alte ocazii, inclusiv la orele de muzică, pentru exemplificare. 

Experiența primului an a demonstrat că fiecare sală de repetiție s-a transformat într-un adevărat studio, un laborator de muzică – o premieră în România. 

Proiectul nu se adresează liceelor vocaționale, ci mai ales celor cu profil real, unde contactul elevilor cu arta este mai rar. În programa școlară actuală (cu excepția liceelor vocaționale), muzica se studiază doar în clasele a IX-a și a X-a și doar o jumătate de oră pe săptămână. 

Unii copii au avut pentru prima dată ocazia să țină în mâini un instrument muzical. Într-un liceu din Ardeal, un elev s-a emoționat atât de tare când a primit o chitară, încât a început să plângă. Până atunci, văzuse chitare doar la televizor.

Sunt orașe în care nu există profesori de muzică pe o rază de 30 de kilometri. De exemplu, profesorul de muzică din Blaj trebuie să vină din Alba Iulia. „Aceasta este realitatea României – iar în șapte din cele zece licee în care suntem prezenți, încă există toalete turcești”, spune Zoli Tóth.

Un alt efect al acestui proiect este că îi aduce pe elevi împreună și le oferă ocazia să descopere că au pasiuni comune. „Am avut surpriza ca într-o clasă de 26 de elevi să existe cinci instrumentiști care nu știau unii de ceilalți. Când am adus echipamentele și am început să discutăm cu ei, inițial nimeni nu a zis nimic. Dar, încet-încet, când am întrebat dacă cineva cântă la vreun instrument, au început să ridice mâna unul după altul. În final, ne-am dat seama că erau în aceeași clasă un chitarist, un basist, un toboșar și un claviaturist. Practic, fără să știe, aveau deja o trupă formată”, mai spune Tóth. 

În plus, „pe lângă cei care vor să cânte, sunt și tineri interesați de alte aspecte ale industriei muzicale – inginerie de sunet, marketing sau management artistic. BeatAgora le oferă o perspectivă mai largă asupra a ceea ce înseamnă să faci parte dintr-o trupă și din industria muzicală”, explică și Mihai Tacoi, care coordonează în cadrul programului activitatea didactică a profesorilor din țară. 

Cristofor Eduard. Foto: arhiva personală.

Meet the BeatAgoreans

Cristofor Eduard,// Îl poți urmări aici: instagram.com // elev în clasa a X-a la științe sociale la Colegiul „Matei Basarab” și component al trupei Zennyth// Poți să-i asculți cum cântă, aici: facebook.com // face canto de vreo șase ani și încearcă să învețe singur pianul de doi ani și un pic. „Nu m-a atras niciodată ideea de a merge la un curs organizat. Am zis că, dacă reușesc să mă descurc singur, îmi va veni mai natural”, spune Eduard.

Însă de când este în proiect, s-au schimbat foarte multe. „Nu mă așteptam să ajung într-o trupă și nici să cânt în cluburi precum Expirat, Zona sau Fabrica. Nu mi-am imaginat vreodată că, într-un an, o să pot să cânt piese proprii cu trupa sau chiar coveruri pe care publicul să le cânte împreună cu noi. Mi se pare fascinant. Pe scenă simt o energie incredibilă, e cu totul altceva față de cântatul singur, acasă.”

I-ar plăcea să continue cu muzica și după ce se termină proiectul. „Chiar îmi doresc asta. Mă pasionează și să creez, dar inspirația vine în momente total imprevizibile. Ori noaptea târziu, ori fix când am alte lucruri urgente de făcut. Niciodată la comandă. Nu sunt genul care se așază la pian și zice: «Acum compun». Dacă îmi vine ceva pe moment, scriu. Dacă nu, nu forțez nimic, pentru că de fiecare dată când am încercat, nu am fost mulțumit de rezultat.”

Rareș Neacșu (chitară, dreapta), cu trupa RusT, în concert la Fabrica. Foto: arhiva personală.

Colegul său, Rareș Neacșu, este în clasa a XII-a, tot la Colegiul „Matei Basarab”, la informatică. Este în trupa Eyesight și cântă de aproximativ șapte ani la chitară. Spune că fără ajutorul profesoarei de muzică, nu ar fi ajuns aici, pentru că ea i-a adus împreună. „Nu ne formasem ca trupă înainte de proiect, BeatAgora ne-a ajutat enorm. Am avut prima ocazie să cântăm în sala de festivități a liceului și apoi pe o scenă mare, la Fabrica, într-un concert foarte frumos alături de Interact Triumph.”

În paralel, Rareș mai are un proiect muzical numit RusT,// Îi găsești pe Instagram: instagram.com // care a luat amploare. Au lansat deja o piesă, Din nou aproape, pe Spotify// Descoper-o aici: open.spotify.com // și YouTube,// O poți asculta aici: youtube.com // iar pe 20 februarie au scos încă una, Sistem (feat. Viu Grai).// Ascult-o aici: // youtube.com // „BeatAgora rămâne însă locul unde am cântat pentru prima dată în fața oamenilor alături de o trupă, iar asta a fost o experiență incredibilă.”

Îi place ideea de trupă, faptul că oameni care știu muzică se adună și vorbesc aceeași limbă, fără să fie nevoie de prea multe explicații. Nu e despre individualism, ci despre colaborare, despre a construi împreună un tot unitar.

„Pentru mine, muzica este un mod de exprimare pe care cuvintele nu-l pot reda complet. Când cânt la chitară, nu mă exprim cu vocea, ca Eduard, dar încerc să perfecționez cât mai mult ceea ce transmit prin instrument. Vreau să pot reda emoții doar printr-o notă.”

„Muzica este un limbaj universal, pe care toată lumea îl înțelege, indiferent de cultură sau de limba vorbită. Oricine, oriunde, recunoaște o piesă tristă sau una veselă, fără să fie nevoie de explicații”, mai spune el. „În același timp, fiecare o poate interpreta diferit, pentru că muzica are capacitatea de a însemna ceva unic pentru fiecare om care o ascultă.”

Catinca Leu câștigă trofeul pentru Interpretare, Mamaia 2024. Foto: arhiva personală.

Și pentru alți BeatAgoreeni viitorul sună bine. Catinca Leu, solista trupei Flight, formată tot în cadrul programului, a obținut Premiul I la secțiunea interpretare a Festivalului Național Mamaia din 2024.// Îi poți asculta interpretarea aici: youtube.com // „Nu putem spune că este în totalitate meritul nostru, dar faptul că acești copii au avut ocazia să urce pe scene mari, în aer liber, în fața unui public de sute sau chiar mii de oameni, cu siguranță i-a ajutat să scape de trac și să se pregătească pentru competiții de acest nivel”, spune Zoli Tóth. 

Liceenii rock’n’roll. Din sala de repetiții, pe scena de spectacol

Până acum, BeatAgora a organizat 30 de concerte, de la evenimente mai restrânse, cu 200 de spectatori, până la concerte cu 1.000 de oameni. Trupele au devenit o parte importantă a comunităților din care fac parte. De exemplu, trupa Flight, formată la Călărași a susținut deja nouă concerte, ceea ce arată cât de mult a prins proiectul și cât de activi au devenit acești tineri pe scenă.

Un alt aspect important este că în concursurile de interpretare din România, majoritatea participanților cântă pe negative, adică pe o înregistrare instrumentală, fără o trupă live. În schimb, copiii din BeatAgora au ocazia să cânte cu instrumentiști adevărați, să simtă energia unei trupe și să trăiască autentic experiența muzicală, indiferent de genul pe care îl abordează.

Până acum, cei mai mulți dintre ei au ales să meargă spre rock, pop sau electro – cam 80% sunt în zona rock, dar sunt și trupe foarte bune care s-au îndreptat spre alte stiluri.

Totuși, încă există o anumită rezistență din partea unor profesori sau a comunității. Pentru mulți, conceptul de trupă în liceu pare greu de acceptat, ceea ce arată cât de puternice sunt anumite mentalități moștenite.

„În cultura românească, în anii 1980-1990, existau licee cu formații muzicale, iar acest lucru era considerat normal. Totuși, la mai bine de 40 de ani distanță, încă mai apar priviri ciudate când vine vorba de elevi care cântă într-o trupă. Această percepție vine dintr-o reținere mai largă a societății față de astfel de inițiative”, crede Mihai Tacoi.

Lucrurile încep să se schimbe pe măsură ce tot mai mulți oameni văd cât de talentați sunt acești copii și cât de spectaculos evoluează. „Sperăm ca, treptat, proiectul să contribuie la o schimbare de mentalitate și să facă din muzică o prezență firească în viața școlilor și a comunităților”, adaugă Tacoi.

Și reacțiile părinților sunt diverse, dar în general, cei care își văd copiii urcând pe scenă sunt cuceriți. La început, există aceeași reținere moștenită din trecut – ideea că muzica nu este o alegere serioasă, că nu duce nicăieri. Mulți părinți au fost crescuți cu gândul că trebuie să urmezi un drum „sigur” și că muzica este doar un hobby.

Un exemplu pentru alții liceeni, dar și pentru comunități

Cei care sunt încă reticenți față de un proiect de acest gen au, de fapt, multe de învățat. Unii cred că îi distrage pe copii de la materiile importante, dar nu este deloc așa. Cel mai important rol îl are profesorul din școală. Dacă el este dedicat, copiii îi urmează exemplul. 

„Faptul că primesc instrumente și au ocazia să cânte îi motivează și îi adună laolaltă”, spune și Cătălin Cătană, directorul executiv al programului BeatAgora. Din 1998, Cătană este impresar artistic autorizat și organizator de spectacole. În ultimii ani, a lucrat în producție, ca stage manager la festivaluri precum Untold, Neversea sau Europa FM Live pe Plajă. În paralel, lucrează și într-un teatru muzical axat pe copii și tineret, unde se ocupă de partea administrativă și tehnică.

„În aproape toate liceele unde suntem prezenți, elevii ne-au spus același lucru: «Ne știam din vedere, dar nu interacționam prea mult. Trupa ne-a transformat în prieteni.» Dincolo de muzică, ei învață lucruri practice și își dezvoltă abilități care le vor folosi toată viața.”

Au fost mulți care, deși făceau muzică în privat, nu au avut niciodată curajul să cânte în fața altora, nici măcar acasă, pentru familie. Când a apărut această oportunitate, au reușit să își depășească emoțiile și să cânte împreună. S-au susținut unii pe alții, iar această energie s-a extins și în comunitate.

Un exemplu este cel de la Blaj. Acolo funcționează fabrica Bosch, care, prin Fundația Bosch, oferea anual liceului „Inochentie Micu Clain” o sumă de 10.000 de euro pentru diverse nevoi ale școlii. După ce trupa Spectrum,// Îi găsești aici: instagram.com // formată în cadrul BeatAgora, a concertat anul trecut, fondurile au fost alocate. direct pentru ei.// Îi poți asculta aici: facebook.com // Cu acești bani, s-a amenajat o sală de repetiții antifonată și s-au cumpărat instrumente suplimentare, pe lângă cele oferite prin proiect.

Trupa Flight. Foto: BeatAgora.

Iar la Călărași, Camera de Comerț și Industrie a județului a invitat trupa locală Flight să cânte la un eveniment. „Le-a plăcut atât de mult încât, ulterior, au oferit și o sponsorizare pentru ca trupa să își poată cumpăra instrumente și consumabile. Exact despre asta este vorba – proiectul nu doar că le oferă copiilor oportunitatea de a face muzică, dar reușește să mobilizeze comunitatea locală. Autorități, firme și organizații ajung să sprijine direct aceste trupe, iar impactul este extraordinar”, spune Cătălin Cătană. 

Muzica scade rata criminalității, arată un studiu

Școala românească nu pune accent pe muzică și artă în general. Sistemul educațional este construit în jurul limbii române și matematicii, iar după aceea, poate, vin istoria și geografia. Arta este tratată ca un subiect marginal, deși nu ar trebui să fie așa. 

Însă muzica îi învață pe elevi să lucreze în echipă, să se asculte unii pe alții, să își exprime punctul de vedere și să își argumenteze ideile. Îi ajută să fie disciplinați, să își controleze vocea și emoțiile. „În prezent, trăim într-o lume în care toată lumea vorbește tare, toată lumea vrea să fie ascultată, dar nimeni nu mai are răbdare să asculte cu adevărat. Muzica le oferă elevilor o altă perspectivă, un moment de respiro, o formă de echilibru de care au mare nevoie”, spune Zoli Toth.

„În Suedia, de exemplu, s-au făcut studii// „More education, less crime: Swedish evidence of the impact of years of schooling on criminal convictions and incarceration”, res.org.uk // care au demonstrat că, în momentul în care sistemul educațional a început să investească în proiecte culturale, în special în muzică, rata criminalității a scăzut cu 23%. Nu vorbim despre păreri subiective de tipul «cred că muzica mă ajută să mă simt mai bine» sau «muzica mă relaxează», ci despre date clare, susținute de cercetări. Impactul este real și demonstrat, iar astfel de inițiative trebuie sprijinite și integrate cât mai mult în educație.”

Mai mult, învățarea unui instrument muzical ajută la dezvoltarea unui om într-un mod similar cu practicarea unui sport de performanță,// „How Learning a Musical Instrument Affects the Development of Skills”, artsedsearch.org // dar oferă mai multă libertate. Spre deosebire de un sport, unde ești limitat de un teren sau de reguli stricte, în muzică poți să te exprimi în stilul tău, să fii creativ, să îți găsești propria voce. Muzica îți oferă libertatea de a explora, de a experimenta și de a te face auzit fără constrângerile impuse de alte discipline.

Muzica ajută și la exprimarea emoțiilor,// „Embodiment of emotions in adolescents’ musical expression”, journals.sagepub.com // foarte intense în perioada adolescenței. Într-un sistem educațional rigid, în care libertatea de gândire este limitată, muzica oferă o cale prin care tinerii pot să își exprime sentimentele și să își dezvolte o identitate autentică.

Mulți copii și adolescenți din România au impresia că trebuie să provină din familii de muzicieni sau să aibă un talent excepțional pentru a face muzică. În realitate, talentul este doar o mică parte din ecuație – restul este muncă, perseverență și pasiune. Oricine poate învăța să cânte la un instrument dacă are acces la el și este ghidat corect.

Foto: BeatAgora

Ce urmează pentru BeatAgora?

„Un lucru este sigur: vom atinge numărul de trupe propus. La început, există mereu riscul de a supraestima sau subestima potențialul unui proiect. Privind acum în urmă, cred că inițial am subevaluat impactul pe care îl putem avea”, spune Zoli Toth. 

„Ceea ce contează în continuare este capacitatea noastră de a convinge sponsorii că investiția în cultura de masă este o direcție bună. Ne dorim ca BeatAgora să fie un proiect accesibil tuturor elevilor, nu doar unui grup restrâns de cinci-zece tineri care ajung pe scenă. De aceea, încurajăm trupele deja formate să meargă cu instrumentele lor la orele de muzică, să le arate și colegilor cum funcționează și să le demonstreze că muzica nu este ceva inaccesibil. Ideea este simplă: oricine poate încerca, iar primul pas este să ai curajul să pui mâna pe un instrument.”

Dacă reușesc să-și atingă obiectivul de 50 de licee, vor merge mai departe. Este un proiect care evoluează natural și care cere extindere. Între timp, au accesat un program Erasmus+, dar de această dată dedicat profesorilor, nu elevilor. „Majoritatea profesorilor de muzică din România nu au învățat în facultate să cânte la chitară electrică, bas sau alte instrumente moderne, iar acest lucru poate fi o barieră”, spune Toth. 

„Suntem acum într-un parteneriat cu echipe din Suedia și Letonia pentru a crea un curriculum destinată profesorilor de muzică, astfel încât aceștia să poată învăța rapid elementele de bază ale interpretării instrumentale.” Scopul este ca ei să nu mai fie reticenți în fața unor cerințe noi și să poată ghida mai ușor elevii în acest proces. Dacă profesorii înțeleg mai bine interpretarea muzicală și au la dispoziție metode eficiente, lucrurile vor evolua în direcția dorită.

Deși proiectul este încă la începutul celui de-al doilea an, schimbările sunt deja vizibile. În doar câteva luni, copiii s-au transformat, iar asta se vede clar în atitudinea lor. Sunt mai încrezători, mai expresivi și, cel mai important, mai fericiți. Oricine îi poate observa în timpul repetițiilor sau înregistrărilor și poate simți energia pozitivă pe care o aduce muzica în viața lor.

Pentru mulți dintre ei, BeatAgora a devenit o supapă de exprimare și exteriorizare, un loc unde își pot canaliza emoțiile și unde se pot regăsi. Într-un sistem educațional care nu pune accent pe creativitate și exprimare artistică, acest proiect le oferă exact ceea ce le lipsea: libertatea de a se exprima prin muzică.