Ruxx, o poveste despre București filmată în mijlocul pandemiei
Serialul românesc cu care s-a lansat HBO Max a trebuit să jongleze cu măsurile pandemice, dar să arate ca și cum restricțiile n-ar exista.
Ruxx, noul serial românesc de pe HBO Max, spune povestea unei femei de treizeci de ani care trebuie să ia niște decizii legate de viața ei, combinată cu o intrigă politică, despre un magnat imobiliar ale cărui interese se suprapun cu o campanie electorală pentru primăria Capitalei. Raluca Aprodu o joacă pe Rux, tânăra care dă numele serialului, Mădălina Craiu e sora ei, Cristina, o jurnalistă de can-can cu ambiții de a face știri serioase, Șerban Pavlu e Moscu, un magnat imobiliar, iar Alina Chivulescu e Liliana, soția acestuia, fostă patinatoare de succes. În alte roluri apar Ioana Bugarin (Denisa), fiica lui Moscu, Dragoș Oltean, iubitul Denisei, Alec Secăreanu, un specialist în marketing politic venit din Londra, Bogdan Dumitrache și mulți alți actori români cunoscuți.
Ruxx e, în același timp, un serial despre un București viu, colorat, plin de oameni, vesel. O intenție foarte frumoasă din partea producătorilor, care s-a lovit de un mare impediment – serialul a fost filmat în 2020. Am vorbit cu producătoarea serialului, Ioanina Pavel, despre cum toate planurile au fost date peste cap de pandemie.
Mindcraft Stories: Ruxx a fost filmat într-o perioadă atât de bizară, în plină pandemie. Cum a fost?
Ioanina Pavel: A fost cu foarte mult cântec. În ianuarie 2020, eram în preproducție. Eu, creative producer-ul, Vera, Iulia, regizoarea, și Butică, DOP-ul, ne adunam la casele fiecăruia, făceam întâlniri creative. După care a venit pandemia. A fost o nebunie, totul cădea în jurul nostru, ziceam că n-o să mai facem serialul ăsta, nu mai avem nicio șansă. O schemă de ajutor pentru cinematografie de tipul „cash rebate” prin care o parte dintre banii cheltuiți erau returnați producătorilor de către stat, care a fost închisă în 2020. startupcafe.ro
M.S.: V-a cam dat bugetul peste cap.
I.P.: Noi plănuiam să filmăm totul în locuri reale, dar din cauza Covid-ului a trebuit să refacem totul în soundstage. Nu exista vaccin și ne făceam planuri care să țină cont În caz că se îmbolnăvea cineva, carantina dura două săptămâni în 2020. Regulile erau foarte dure pe atunci și dintr-odată, cel mai important om din companie a devenit Garreth, un danez care se ocupa de regulile Covid. Se făceau mii de teste, PCR-uri în fiecare zi, se purta mască. Și era și vară.
M.S.: Deci ați filmat în vara lui 2020?
I.P.: Am filmat până în decembrie, până la Crăciun, și am mai avut câteva zile în martie, pentru că aveam nevoie de soare. În decembrie, ultimele săptămâni au fost doar în platou: penthouse-ul lui Moscu și studioul lui Rux, înăuntru, în soundstage, la Castel. Am folosit un apartament, Airbnb-ul lui Johnathan, șeful meu, pentru terasa lui Rux, restul a fost construit.
Dacă Mădălina sau Raluca ar fi fost covidate –n-a fost cazul, dar dacă era să se întâmple –, trebuia să schimbăm tot programul. Și atunci se filma în aceste seturi. Dacă nu aveam pe cineva super competent ca asistent de regie, n-am fi reușit să jonglăm cu datele. De exemplu, la un moment dat, Mădălina a fost în aceeași dubiță cu Marian Olteanu, care îl juca pe Dragoș. Șoferul a făcut Covid și a trebuit să îi carantinăm.
Aveam și reguli. Erau niște tag-uri: roșu, albastru și negru. Cei cu roșu erau cei care trebuia să stea mereu pe set, trebuiau să fie cei mai apărați, pentru că erau cei mai importanți. Așa că nu aveau niciun fel de interacțiune în afară, doar cu șoferul dubiței. Și era un geam între noi și ei.
M.S.: Și stăteați cu măști la filmare?
I.P.: Tot timpul cu măști, și pe călduri de 40 de grade. A fost îngrozitor. E foarte greu să-ți dai seama că te poți exprima doar cu partea superioară a feței. La început, când nu avea niciunul obișnuința asta, nu știam ce vrea unul de la altul.
M.S.: Pentru că de multe ori, mai ales pe set, bănuiesc că nu poți să vorbești tare…
I.P.: Exact. Sunt multe momente în care trebuie să fii tăcut, să spui chestii în șoaptă, dar cu mască trebuie să te exprimi din ce poți.
M.S.: Dar a făcut cineva important COVID-19, să fi blocat câteva zile de filmări?
I.P.: Nu, am avut mare noroc. Ne-am dat seama, după ce-am filmat și anul ăsta în pandemie, că faci COVID-19 când te duci acasă, când ai o perioadă de liniște. Când te duci la filmare, te trezești la patru, te duci la dubiță la șase, la șapte ești pe set și stai până seara la șapte. Când ajungi acasă, după 14 ore de filmări, te duci și te culci. N-ai unde să faci boala. Doar dacă ai copii acasă, atunci e mai dificil.
M.S.: Presupun că e un risc crescut dacă ai nevoie de figurație.
I.P.: Noi am avut noroc și cu figurația. Pentru că am avut foarte multă figurație specială. De exemplu, am folosit persoanele de la Accept pentru o scenă cu un protest pro-LGBT. Patrick Brăila, care este vicepreședintele asociației, ne-a ajutat. Și ne-a venit și ideea să le punem măști pe care era scris „Nu tac”, ca parte din protest. Sper că merge, sper că oamenii nu se prind neapărat.
Am avut și o scenă de party, care trebuia să fie la Un club fictiv care a fost construit la uzinele electrice de lângă Parcul Carol. Trebuia să fie 50 de figuranți, dar n-aveam voie din cauza regulilor, așa că am stat cu camera pe fața oamenilor, un truc pe care îl făceai și înainte de pandemie dacă nu aveai bani de figurație.
M.S.: Apropo de figurație, când personajele principale sunt în mașină, se văd oamenii pe stradă, în niște scene aproape de street video. Aveți un acord cu persoanele respective?
I.P.: Le-am făcut special. Voiam să arătăm și partea asta quirky a Bucureștiului, de exemplu, atunci când erau multe cabluri. Am zis să punem și asta pe drumul ei spre aeroport și de acolo ne-a venit ideea să filmăm niște scene care se întâmplă pe stradă. Au fost regizate, dar filmate din perspectiva ei, ca și cum le-ar face cu telefonul, pentru Instagram.
M.S.: Pare să fie și un serial despre București.
I.P.: Ne-am dorit să fie Bucureștiul personaj central, pentru că, dacă te uiți la noul val, Bucureștiul e văzut mereu foarte gri, iarna, monocrom, și noi am vrut să arătăm cum este vara. Șeful meu, Johnathan Young, care se ocupă de producțiile originale, a venit în București când a început pandemia și de doi ani stă mai mult aici. Și nu înțelegea de ce toată lumea are o părere negativă despre București, pentru că el îl vede de pe Calea Victoriei, vara. Am vrut să arătăm că există o față a României și a Bucureștiului care e frumoasă, vibrantă. Iar muzica a venit ca o completare.
M.S.: Cum v-ați descurcat cu locațiile? Ați filmat la aeroport, în niște locuri publice.
I.P.: La aeroport am avut noroc, că era și pandemie, nu era nici naiba acolo. Am avut figurație în spate, că mai erau oameni cu măști și a trebuit să-i ținem puțin deoparte. Am folosit tot felul de trucuri de cameră, să nu se vadă că sunt aceiași.
M.S.: Dar ați filmat cronologic sau ați filmat în funcție de locații? Ați avut probleme cu vremea?
I.P.: Am încercat să filmăm cronologic, că poți să editezi mai repede. Am avut noroc cu multă căldură, dar au fost și momente când era soare, dar era foarte frig. În episodul șapte, de exemplu, care s-a filmat în noiembrie, a trebuit să scoatem aburii din fiecare cadru. Pentru că era o scenă cu Mădălina și Raluca pe o bancă, vorbeau și le ieșeau aburi din gură. Eu eram cu pufoaică, fetele aveau ceva dedesubt pentru căldură, dar chiar și așa înghețau.
Oricum, Bucureștiul nu e cel mai bun oraș pentru filmat, în afară de zona centrală, din cauza mașinilor. Plu că în Ruxx sunt multe scene de trafic. Pentru ele, uneori stăteam în trafic, trebuia să facă drumul de mai multe ori. Pierzi timp, pierzi lumină, stai pur și simplu la stop și îți moare sufletul.
Dar am avut și noroc. Am avut o scenă genială, în episodul cinci, pentru care am blocat un întreg bulevard, noaptea. Erau nopți în care eram în mijlocul pandemiei, cu restricții, toată producția trebuia să semneze hârtii că suntem ieșiți în interes de serviciu. Altădată, am blocat Splaiul Unirii pentru a filma o scenă.
M.S.: Am auzit că ați folosit și efecte speciale.
I.P.: Da. Din cauză că a trebuit să filmăm scene la Castel Film, am avut multe scene în care totul era verde. De exemplu, în apartamentul lui Moscu e foarte multă sticlărie. Din cauza asta apar tot felul de probleme. Cum să faci să nu ai reflecția verde? Sunt lucruri la care nu te gândești neapărat ca producător, ca regizor, te gândești să iasă bine scena.
A fost adăugat tot cerul în post-producție. Tot ce se vedea în exterior, prin geam era verde, era cromă. Ca să nu mai spun că erau oglinzi pe perete, și trebuia ca în oglindă să se vadă ce era afară. S-a lucrat cadru cu cadru, a fost o muncă sisifică, sunt absolut impresionantă.
CITEȘTE ȘI: Partenerul sintetic și cipul de urmărit nevasta din Made for Love
M.S.: După primele două episoade mi-a fost greu să-mi dau seama unde duce povestea.
I.P.: Da, primele două episoade nu-ți dezvăluie prea multe, dar, de fapt, e o dramă personală, e despre femeile de treizeci de ani care trebuie să decidă ce fac cu viața lor. Vera Ion l-a scris pe parcursul a șase ani și l-a început când avea treizeci de ani. Când a început nu avea copil, abia venise din Anglia, era într-o perioadă în care trebuia să se decidă dacă pleacă sau stă aici, care este, practic, inima serialului. La treizeci de ani, dacă vrei să ai o familie, trebuie să te gândești unde s-o faci. După facultate, multă lume pleacă, dar dacă n-ai făcut-o până la o anumită vârstă… Aceasta e încercarea prin care trece Rux.
M.S.: Cred că este unul dintre primele seriale românești la care aș vrea să văd un album cu soundtrack-ul.
I.P.: Foarte multe sunt pur și simplu piese de radio. Lefterache s-a ocupat de sunet, era foarte circumspect, credea că nu o să meargă muzică de radio, nu toate hiturile merg pe seriale. Dar noi am venit cu muzică din asta de Global Records și uite că a funcționat.