Foto: Neflix
Supacell: Black power!8 min read
Un serial apărut parcă de nicăieri, care aproape ironizează genul filmelor cu supereroi, printr-un binevenit și captivant revizionism.
Versatilul Andrew „Rapman” Onwubolu, care e și muzician, e foarte curajos să scrie și să regizeze un film cu supereroi, când toată lumea s-a cam plictisit de ele, mai ales în ultimii câțiva ani și mai ales când vine vorba despre producțiile Netflix.
Supacell, însă, îți propune o intrigă inedită – supereroii fac parte din comunitățile de culoare ale Londrei – și, cel mai important, un pumn de actori principali cu interpretări foarte bune, dezinvolte și convingătoare. Pe de altă parte, tiparele personajelor le-ai mai tot văzut. Câteva exemple: Michael, un livrator care se chinuie să pună bani deoparte, pentru o viață cât mai bună alături de iubita lui. Andre, un fost deținut, divorțat, care vrea să se pună pe picioare, dar pe care trecutul încă îl urmărește. Sau Tazer, liderul rece, introspectiv și mai matur decât ceilalți, al unei bande de cartier. Și nu sunt singurii. Sabrina e o asistentă de spital înșelată de iubit, Rodney e un dealer de iarbă, care nu prea se descurcă („Mai bine rămâneam la Tesco!”). Fiecare dintre aceștia își descoperă superputerile, rând pe rând, de-a lungul primului episod. Și sunt foarte interesante și diferite.
CITEȘTE ȘI: Echo: Fără glas
În timpul unei livrări într-un cartier periculos, Michael e abordat de gașca lui Tazer, care îi cere taxă de protecție. Se iau la bătaie și Tazer îl înjunghie. Doar că Michael se întoarce în timp (salut, Doctor Strange!), cu câteva minute înaintea conflictului, și are altă abordare, care îi salvează viața. Rodney, în schimb, are o livrare mare, dar i se strică mașina. Grăbit să ajungă la client, o ia la fugă spre un autobuz, dar ajunge tocmai în Edinburgh, în cîteva secunde (salut, The Flash!). Andre merge la un ATM și observă că balansul său financiar e negativ. De supărare, lovește atât de tare aparatul, încât îl crapă (salut, Iron Fist!) și din acesta încep să sară bancnote, fără număr. În fine, după ce Sabrina află că e înșelată, iubitul ei o bruschează, dar aceasta îl aruncă, prin telekinezie, departe de ea (salut, Jean Grey!).
Intriga e ceva mai complicată, însă, prin existența unei companii misterioase. E vorba despre o așa-zisă clinică de tratament, pentru oamenii care suferă de o mutație la nivel celular (și care le oferă puteri nebănuite), care e, de fapt, o închisoare, unde sunt ținuți în captivitate alți oameni cu superputeri, toți de culoare. Un comentariu politic subtil despre controlul albilor asupra negrilor, dar și conflictul principal al serialului (în rolul capului acestei clinici e talentatul Eddie Marsan). În plus, primul episod are un final atât de surprinzător, încât mă abțin să-l divulg, pentru că ar fi un spoiler cât Londra de mare.
CITEȘTE ȘI: Gen V: Supereroi sau influenceri?
Cu alte cuvinte, Supacell funcționează. Și izbutește asta datorită câtorva rețete ale căror ingrediente n-au fost interpretate corect de către multe alte seriale ale genului. E ceea ce a reușit Daredevil, spre exemplu, prin echilibrul dintre particularitățile personajelor și acțiune. Sau The Boys, prin substraturile ori chiar ironiile socio-politice. Și structura e, iarăși, un punct forte. Fiecare dintre primele cinci episoade sunt „dedicate” câte unui personaj, pentru a-ți sedimenta atașamentul față de acesta.
Firește, cel mai inedit lucru e tocmai revizionismul (vezi Black Panther sau Attack on the Block) pe care Rapman îl desfășoară pe mai multe planuri. Pe de-o parte, a luat un gen dominat de personaje albe, conformiste și idealizate (căpitani, doctori sau magnați filantropici) și îi oferă o abordare inedită, inclusiv prin raritatea acesteia, valorificând particularitățile culturale africane sau caraibiene.
Apoi, subtextul e, inevitabil, unul al intersecțiilor și divergențelor de clasă: pentru un curier sau dealer de droguri ușoare, niște superputeri nu-i ajută să salveze lumea, ci pe ei înșiși, într-o capitală britanică unde – am văzut asta cu ochii mei – stratificarea rasială și economică e poate cea mai stridentă și dezolantă din toată Europa. De la dialogurile bazate pe argou – lasă și subtitrarea să meargă, dacă nu ești obișnuit cu treaba asta – la coloana sonoră vibrantă (hip-hop, dancehall și așa mai departe), până la imaginea de bun-gust, Supacell îți oferă senzația că e genul de poveste care putea fi scrisă doar acolo și doar cu aceste personaje.
Disponibil pe Netflix | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 6/10