Superman: Emigrant U.S.A.8 min read

Testul suprem de anduranță și creativitate pentru James Gunn a „lovit”, în sfârșit, planeta Pământ.

În caz că ai uitat sau n-ai prea fost interesat, Gunn a fost responsabil de unele dintre cele mai cool și distractive filme din Marvel Cinematic Universe, în speță trilogia Guardians of the Galaxy. Apoi, a schimbat jobul și s-a mutat la competiție, să reinventeze DC Extended Universe, un colos incoerent și obosit de propriile ambiții și prețiozități. Și a debutat cu The Suicide Squad, un reboot mult peste ce s-a făcut înainte, dar și cu excelentul serial Peacemaker, al cărui al doilea sezon va apărea în august.

Dar acele două producții au fost „de încălzire”, pentru că Gunn a primit „pe mână” unul dintre cei doi supereroi flagship din DC Comics: Superman. Și e, la fel, mult peste ce s-a întâmplat de la Man of Steel încoace și exercițiile neo-noir bombastice ale lui Zack Snyder. Și a creat și niscaiva scandal, pentru că au apărut spaime și frisoane că noul film ar fi prea woke, prea progresist. Aiurea.

CITEȘTE ȘI: 4 seriale de care să te apuci în această (mini)vacanță

Cine e cât de cât interesat de subiect, știe probabil că Superman a fost super woke încă de la debutul său în Action Comics, din 1938. Creat de doi americani evrei, fii de imigranți, originea lui Superman a fost inspirată de Moise. Numele lui de naștere e Kal-El, care în ebraică înseamnă „vocea lui Dumnezeu”. La fel ca profetul biblic, părinții lui Superman l-au trimis de mic într-o țară străină, pentru a scăpa de o moarte sigură. 

Deci, practic, Superman e literalmente un imigrant fără acte, care aterizează forțat în Smallville, Kansas, și e refugiat de doi fermieri, care decid să îi ofere o identitate secretă. Bașca, Superman a luptat, de-a lungul timpului, cu naziști și Ku Klux Klan.

În fine, cel mai mare dușman al său rămâne, totuși, Lex Luthor (interpretat monoton de caricatural de către Nicholas Hoult), miliardarul sociopat, care, de data asta, reușește să-l cloneze pe Superman și încearcă, astfel, să pună presiune pe guvernul american să-i impună niște reguli suficient de restrictive, încât, scurt pe doi, să nu se mai implice aiurea în tot felul de conflicte și să tot salveze oameni, ceea ce-i deranjează afacerile lui Luthor.

Una dintre principalele afaceri e vânzarea de arme către Boravia, pregătită să invadeze Jarhanpur – două state fictive, dar care proiectează realități geopolitice evidente (Rusia vs. Ucraina, Israel vs. Gaza). E o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, filmul încearcă să articuleze dilema morală a intervenționismului – Superman salvează vieți, dar ignoră suveranitatea națiunilor, iar lumea reacționează cu suspiciune, inclusiv iubita lui, Lois Lane (Rachel Brosnahan, din House of Cards, cu o interpretare potentă și ascuțită).

Pe de altă parte, când războiul e transformat într-un spectacol CGI, riscul de trivializare e palpabil – Gunn parcă vrea să spună ceva despre responsabilitate globală, dar o face cu aceeași degajare a unui influencer care se trezește vorbind despre cauze umanitare, între două recenzii la telefoane.

Gunn mai face o greșeală și alege să evite complet backgroundul lui Superman: Krypton e deja o amintire, Clark lucrează la Daily Planet, iar relația cu Lois e în plină desfășurare. Practic, filmul te aruncă într-un univers cu războaie, o comunitate de metahumans deja familiară cu Superman (adică Hawkgirl, Metamorpho, Mr. Terrific, Green Lantern) și o serie de alianțe și tensiuni care nu beneficiază de build-up narativ. E o lume unde mitul lui Superman există, dar fără contextul emoțional al ascensiunii sale.

Ce reușește, însă, e să Gunn, când e cazul. Mr. Terrific (Edi Gathegi, un soi de Anthony Mackie mult mai expresiv) devine un personaj tot mai simpatic cu cât filmul avansează, pe David Corenswet, în rolul lui Superman, l-a șlefuit în așa fel încât să nu fie nici prea geek și introvertit, dar nici prea încruntat, și are, în continuare, simțul ritmului și un ton narativ capabil să navigheze între șprințar și sobru, fără să pară stângaci sau incoerent. E funny, dar nu cinic; bombastic, dar nu ridicol. Dar e prea puțin și, paradoxal, prea aglomerat. Ca un eventual episod pilot al unui nou serial cu supereroi. Aștept continuarea.

În cinematografe | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10