The Eternaut: Iadul alb7 min read

Netflix a reușit încă un serial postapocaliptic decent, care să-ți relaxeze anxietățile: întotdeauna se poate mai rău!

Dincolo de majoritatea rateurilor când vine vorba despre producții internaționale, dacă e să le iasă ceva celor de la Netflix în această zonă, le ies destul de bine dramele și thrillerele post-apocaliptice. În acest sens, mă gândesc mai ales la To the Lake, Into the Night sau Black Knight, pe care ți le recomand, cu această ocazie. 

Proaspătul The Eternaut, realizat în Argentina și regizat de Bruno Stagnaro, e o adaptare a benzilor desenate El Eternauta, din 1957, create de Héctor Germán Oesterheld și ilustrate de Francisco Solano López, și se așază la intersecția dintre ficțiunea SF post-apocaliptică și reflexii socio-politice, pentru că funcționează și ca o alegorie a catastrofei colective și, un cuvânt tot mai des întâlnit în ultima vreme, a fascismului – de altfel, benzile desenate au apărut tocmai într-o perioadă când Argentina trecea printr-o dictatură de dreapta.

Acțiunea, însă, se petrece într-un Buenos Aires contemporan, unde viața cotidiană e brusc dată peste cap de un val de aer polar și o ninsoare toxică, care ucide instant la contactul cu pielea. De asemenea, electricitatea e complet întreruptă, iar comunicarea devine imposibilă și instinctul de supraviețuire devine noua lege. 

În centrul atenției e Juan Salvo (interpretat de veteranul Ricardo Darín), surprins în timpul calamității la un joc de cărți cu prietenii – cu alte cuvinte, toți au tras cartea norocoasă, mai puțin unul dintre ei, care, într-un moment de panică, iese din casă, pentru a-și salva familia, dar nu reușește să se deplaseze decât câțiva metri.

Salvo n-are nici el încotro, pentru că trebuie să-și caute fiica și fosta soție, așa că, cu ajutorul bunului său prieten, Favalli (César Troncoso), profesor universitar de fizică, pasionat de obiecte analogice și colecționar de automobile vintage (încă o carte norocoasă!), improvizează un costum de protecție și o ia la pas printr-un oraș aproape pustiu, dar plin cu cadavre înghețate. Spun aproape pustiu, pentru că, firește, mai sunt și supraviețuitori, care au avut norocul și inspirația să înțeleagă că fulgii de nea nu sunt deloc inofensivi. 

Unii dintre ei sunt pe cont propriu și fură tot ce prind, alții s-au organizat în grupuri care încearcă să domine o anumită clădire de locuințe sau zonă, iar Salvo va trece prin tot felul de situații delicate. Una dintre scenele memorabile e când își dă seama că n-are cum să-i ajute pe cei captivi într-un vagon de tren și trebuie să-și vadă de drum.

De altfel, serialul se descurcă cel mai bine de fiecare dată când acțiunea se desfășoară în exterior. Imaginile unui Buenos Aires apocaliptic și acoperit de zăpadă sunt impresionante din punct de vedere vizual, iar tensiunea crește de fiecare dată când Salvo iese pe străzi, unde întâlnește alți „exploratori” cu măști și arme și unde trebuie să-și dea seama în care dintre ei poate avea încredere.

The Eternaut poate părea banal, la prima vedere, însă aici e secretul unora dintre „netflixurile” internaționale. Echipa de producție, regizorii, scenariștii și actorii își pun ambiția să facă un film cât mai bun. Pe lângă Darín, Troncoso face, la rândul său, un rol solid, la fel și Carla Peterson și Andrea Pietra, în rolul soțiilor celor doi. 

De asemenea, decizia de a muta acțiunea în prezent a fost una inspirată, iar efectul e acela că temele generale ale poveștii privind izolarea, invazia străină și teroarea necunoscutului te lovesc mult mai puternic.

Ritmul e bun și el, de fiecare dată când serialul pare să se împotmolească fără rost în propria narațiune, un episod se încheie cu câte un plot twist care, practic, te obligă să-l continui din curiozitate. 

Amenințările la adresa lui Salvo și a celor dragi săi devin din ce în ce mai complicate, iar zăpada e doar începutul problemelor, pentru că dilema principală devine tot mai apăsătoare: cum îți păstrezi umanitatea, când lumea din jur o pierde?

Disponibil pe Netflix | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10