The Franchise: Supermiștouri despre supereroi8 min read

Mai bine mai târziu decât niciodată, iată o satiră care „lovește” acolo unde trebuie. Și e chiar distractivă.

Trebuia să se întâmple și asta, în cele din urmă: o satiră la producția filmelor cu supereroi. Și cine altcineva mai potrivit să facă asta decât HBO, care au stat relativ departe de această horă, cu excepția faptului că găzduiesc pe platforma de streaming Max filmele din DC Extended Universe și au încercat recent un spin-off la Batman cu The Penguin. 

Cum genul trece printr-o criză prelungită, atât creativă, cât și financiară, cu mai multe lansări care n-au prea umplut cinematografele, The Franchise poate fi un soi de epilog tragicomic al unei ere. Ce-i drept, ar fi avut mai mult impact, dacă ar fi apărut acum vreo zece ani, când atenția publicului era la cote maxime vizavi de unele dezbateri importante, precum salarii inegale sau reprezentarea meschină a personajelor feminine. 

Acestea sunt câteva dintre preocupările principale ale serialului creat de Jon Brown (responsabil, printre altele, pentru Succession sau Veep), care urmărește „aventurile”, conflictele și frustrările de pe platourile de filmare (și doar acolo, pentru că oamenii ăștia lucrează aproape zi-noapte) ale câtorva pioni importanți din echipa filmului Tecto: Eye of the Storm, al cărui scenariu și personaje sunt o shaorma din multe alte filme cu supereroi.

În centrul atenției e asistentul de regie, Daniel (Himesh Patel, din Yesterday sau Station Eleven), care trebuie să mulțumească pe toată lumea, de la actori la figuranți, de la programul filmărilor la recuzită și așa mai departe. Are multe pe cap, inclusiv capriciile unui actor de teatru la vârsta a treia, Peter (meșterul Richard E. Grant), în permanență nemulțumit, sarcastic și lăudăros. 

Regizorul filmului, Eric (Daniel „Zemo Brühl”, din Captain America: Civil War), e și el tot un fel de snob, care se screme să ofere impresia că are o viziune creativă asupra unui scenariu ridicol. Daniel are, la rândul său, o asistentă, Dag (Lolly Adefope), muncitoare și conștientă de faptul că e exploatată. Și Daniel e conștient, dar n-are cum să o consoleze mai mult decât să-i spună un banc despre un angajat la circ, vreme de 30 de ani, al cărui unic job e să strângă rahatul elefanților. Fratele acestuia îi oferă un alt job, de birou, la compania unde lucrează, pe bani buni și program normal de lucru. Celălalt îi răspunde: „Ce? Și să renunț la show business?” 

CITEȘTE ȘI: Venom: The Last Dance. Opriți muzica!

Cel mai amuzant personaj, însă, e actorul din rolul principal, Adam aka Tecto (Billy Magnussen, din Game Night), vedetă, dar complet netalentat, nesigur pe el și, ei bine, pămpălău – bagă în el tot felul de pastile experimentale sau destinante animalelor, pentru a-și crește masa musculară. 

Tecto, apropo, e un fel de Thor cu picamăr, în loc de ciocan, pentru un plus de masculinitate toxică, firește. Mai ai și un producător șmecher (dar nu marele șef), trimisul studiourilor de producție, Pat (Darren Goldstein), care e stereotipul nesimțitului din toate punctele de vedere, dar și producătoarea aleasă pentru proiect, Anita (Aya „Stormfront” Cash, din The Boys), care „a renunțat la un film regizat de Sofia Coppola” (hehe) și încearcă să-i facă față cerințelor aproape imposibile, cât și misoginiei lui Pat.

În fine, toată lumea trage din greu, la mustață de burnout, pentru această superproducție în care nimeni nu prea crede că ar avea vreo miză sau măcar succes, iar cel mai mult pare că o face omul responsabil cu efectele speciale, aka Jamie „pixel wizard”, care îi mărturisește disperat lui Daniel că n-a mai ajuns acasă de trei luni. 

Asta tocmai când Daniel, de fapt, voia să-l roage să îmbunătățească o scenă. Jamie se conformează: „Insanely expensive, it will look like shit, and the additional workload might actually kill me.” Practic, nimeni nu vrea să lucreze la acest film, în afară de Daniel, căruia chiar îi plac benzile desenate, dar banii sunt buni.

Revin la ideea de mai devreme. Dacă The Franchise ar fi apărut în vremurile când Avengers rupea la box office, probabil că efectul ar fi fost altul. Așa, însă, doar învârtește cuțitul în rănile deschise ale unor Kevin Fiege & Co. și glumele pot fi previzibile, mai ales cele despre diluarea acestei industrii. Altele, însă, funcționează mult mai bine decât au încercat cei de la Marvel să se autoironizeze în seria Deadpool sau She-Hulk: Attorney at Law, precum managementul unei companii într-un team building, unde toată lumea râde fals. Și e o reacție onestă la acest establishment. Poate și o mică răzbunare a scenariștilor.

Disponibil pe Max | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 5/10