The Long Walk: Merge, nu e rău7 min read

Un drum lung și sigur spre epuizare.

După vreo două decenii de încercări ratate, inclusiv din partea unor George A. Romero sau Frank Darabont, iată că unuia dintre primele romane ale lui Stephen King i-a venit vremea pentru o ecranizare, de care s-a ocupat Francis Lawrence, regizor cunoscut datorită francizei The Hunger Games. 

The Long Walk se întâmplă într-o Americă alternativă, care pare desprinsă din anii ’60 – o țară ruinată, atât social, cât și economic, în urma unui conflict intern, transformată într-un regim totalitar. Armata, condusă de un ofițer cunoscut doar sub numele de Majorul (Mark Hamill, exact cât trebuie de teatral), a preluat puterea și supervizează Marșul. Pardon, ce?

Pe scurt, un grup de 50 de adolescenți aleși aleatoriu printr-o loterie sunt obligați să meargă fără oprire, până când cedează și sunt executați de soldații care îi monitorizează. De ce? Pentru că regimul consideră că astfel inspiră patriotism și etica muncii în rândul populației sărace. Ultimul supraviețuitor e încoronat drept câștigător și primește o sumă imensă de bani. 

Ca o paranteză, lui Stephen King i-a plăcut atât de mult ideea, încât, niște ani mai târziu, a mai scos o variațiune pe aceeași temă, The Running Man, care a primit, la rândul său, o nouă adaptare cinematografică semnată de Edgar Wright și care a debutat în cinematografele noastre luna trecută – lumea nu prea s-a înghesuit, ce-i drept, doar în jur de 16 mii de spectatori i-au dat o șansă.

Cu alte cuvinte, te poți aștepta la un soi de The Hunger Games în variantă macho sau poate chiar un Lord of the Flies la pas. „Băiețeala” funcționează pe două niveluri. Pe de o parte, ai dinamica psihologică și alianțele fragile care se formează între ei; pe de altă parte, reflectezi la grotescul situației în sine. 

„Situație” care a fost adesea citită ca o metaforă pentru Războiul din Vietnam, iar paralela e greu de ignorat: Ray și ceilalți adolescenți par niște recruți naivi, incapabili să proceseze ce urmează cu adevărat, până în clipa în care primul glonț îi spintecă țeasta unuia dintre ei. Hm, de fapt, filmul poate să-ți pară un Squid Game cu o singură probă lungă de aproape de două ore.

În centrul atenției sunt Raymond (Cooper Hoffman, din Licorice Pizza) și Peter (David Jonsson, din Alien: Romulus), două figuri complementare, care oferă filmului un substrat emoțional suficient de solid, încât să nu te plictisească. Interpretările lor, de fapt, te fac să uiți de lucrurile mai puțin bune ale filmului: personaje secundare generice, ritmul care se diluează în a doua jumătate, modificări ale materialului sursă care s-ar putea să nemulțumească fanii lui King și altele.

Hoffman și Jonsson reușesc, totuși, să-și croiască o potecă (hehe) în acest decor auster, prin gesturi fizice discrete și dau niscaiva profunzime camaraderiei ușor siropoase pe care scenariul le-a pus-o în brațe. Iar unele discuții dintre cei doi te vor face să te gândești la ceva mai mult decât simple comentarii despre fascism – The Long Walk, în epoca noastră, e și un comentariu critic foarte potent despre capitalism, exploatare, competiție cinică, meritocrație și așa mai departe. Marșul e și despre alea opt sau zece ore pe care le duci la capăt în fiecare zi, eventual plătit prost, doar să cazi extenuat la pensie. Nobody signs up for this. Not really.

În definitiv, însă, Lawrence reușește o adaptare cel puțin decentă și un film care funcționează mai bine ca experiență senzorială, decât ca teză. În sensul ăsta, pare mai preocupat să păstreze atmosfera aproape documentară a romanului, decât să insiste cu comentarii sociopolitice – acestea sunt, oricum, evidente. 

O alegere curajoasă, dar riscantă: pentru unii, monotonia devine un instrument narativ eficient, o traducere fidelă a oboselii (fizice, dar și existențiale) prin care trec băieții, în timp ce pentru alții poate transforma vizionarea într-o poveste care „se târăște” în același ritm cu protagoniștii săi, deci s-ar putea să-ți verifici ceasul, în unele momente.

Detalii pe iMDB | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10