Tahreer Photography/Getty Images
Under the Blue: Despre pandemii, AI, și SF-uri de succes cu Oana Aristide
Un autor cu o poveste interesantă și un debut promițător, Oana Aristide e unul dintre scriitorii români moderni de urmărit.
Răsfoind lista The Times cu „The best science fiction for March 2021 — apocalyptic revelations”, thetimes.co.uk mi-a sărit în ochi un nume: Oana Aristide. Numele suna românesc și, cum nu ajung în fiecare zi autori români pe listele „Best of”, n-am rezistat tentației unei căutări pe Google.
Oana e într-adevăr născută în România, într-o familie cu origini românești, grecești și yemeneze. A emigrat cu familia ei în Suedia după revoluție și, după ce a terminat studii în economie la Londra, a activat în economie, în jurnalism (pentru The Economist) și a fost consilier economic în România.
N-am găsit prea multe informații despre Under the Blue (cartea nu e încă tradusă în română), dar ce am găsit mi s-a părut suficient: „GoodReads: Under the Blue”, goodreads.com Cu interesul de amator de SF-uri stârnit, am comandat-o. Aveam să aflu ulterior că am primit copia fizică a cărții înaintea Oanei.
„De abia săptămâna trecută a ajuns și la mine cartea (eu locuiesc momentan pe o insulă din Grecia).”, mi-a spus Oana Aristide. „Copiile trimise de editură au fost în vamă din ianuarie pana acum (mulțumesc, Brexit). A fost o senzație foarte plăcută, mi se pare ca e un obiect frumos. Nu pot însă să zic că simt că e «a mea». Poate și fiindcă nu am avut curajul să deschid cartea în caz că descopăr vreo greșeală.”
Oana Aristide. Foto: Nikos Karanikolas/arhiva personală
Ideea pentru Under the Blue a venit acum câțiva ani și avea să se dovedească foarte actuală: o pandemie scăpată de sub control, eliberată prin topirea permaforstului.
La prima vedere, s-ar zice că se potrivește perfect momentului. Din întâmplare, o pandemie chiar a venit (din fericire, cea reală nu este chiar așa de rea precum cea descrisă în Under the Blue). Dar în practică, ultimul lucru de care vor oamenii să audă în timpul unei pandemii reale e o pandemie fictivă.
„Este foarte complicat să promovezi ceva despre o pandemie în timpul unei pandemii”, spune Oana. „Oamenii nu prea mai vor să audă de asta, vor escapism. Editura și-a dat seama de asta de la început, cum a apărut pandemia. Erau foarte îngrijorați. Cartea avea review-uri foarte bune de la mulți scriitori și jurnaliști, înainte de lansare, dar în afară de o recenzie în Times nu a primit nici una în vreun ziar de mare circulație. Subiectul este încă foarte dureros. Poate, după ce trece pandemia, se va schimba atitudinea.”
CITEȘTE ȘI: Molima generozității, de David Brin
Între timp, cartea a mai fost menționată și în „The best science fiction for March 2021 — apocalyptic revelations”, theguardian.com și, cel puțin conform review-urilor britanice, romanul Oanei Aristide pare să fie considerat unul dintre cele mai bune ale anului până acum.
E un SF oarecum atipic – spre deosebire de clasicele genului, care se uită departe în viitor, Under the Blue se uită la niște probleme foarte curente: pandemie, încălzire globală, energie nucleară, inteligență artificială (AI).
„Am vrut neapărat să scriu ceva cu un mesaj de mediu, mă preocupa subiectul și simt de câțiva ani că trebuie sa fac ceva în direcția asta”, spune Oana Aristide. „Partea cu AI nu a venit din vreun interes deosebit pentru AI/robotică, dar aveam nevoie de o voce neutră/obiectivă ca să exprim ideile din carte. AI-ul atotștiutor a fost potrivit, iar structura de dialog și procesul de învățare al AI-ului a facilitat asta.”
Deși legătura cu tema pandemiei e pur întâmplătoare, îngrijorările Oanei legate de încălzirea globală și pandemii sunt bine ancorate în realitate. De ani de zile, cercetătorii avertizează despre pericolele încălzirii globale – cât despre pandemie, am văzut cât de repede se pot schimba lucrurile.
Dar nu e ușor să îmbini probleme reale cu ficțiune, iar Under the Blue este totuși beletristică, nu o analiză climatică.
„O problemă foarte mare când scrii o carte care are și un mesaj politic/moral este să nu fie preachy”, spune Oana Aristide. „M-am gandit foarte mult, înainte de a începe efectiv să scriu, la structură și la felul în care vor reacționa cititorii la mesajul cărții. Nu a fost straightforward. Am scris un articolaș despre aspectul acesta pentru „Fiction and climate change”, bookanista.com
Dacă muza vine la tine, ar fi bine să te găsească muncind
De câțiva ani, Oana a pus pauză carierei de economist în Londra și a pus pe picioare o vilă turistică pe insula grecească Syros. A fost o „decizie impulsivă”.
„M-am mutat fiindcă am cumpărat acea clădire împreună cu sora mea și a trebuit să mă ocup de renovare”, povestește ea. „Nu aveam de gând să fac asta, a fost o decizie impulsivă. Au fost câțiva alți factori care au contribuit – deziluzia cu Marea Britanie după votul Brexit și faptul că în Londra eram mai tot timpul bolnavă cu diverse afecțiuni de plamâni, în timp ce în Syros, din 2018 încoace, nu am avut nici măcar cea mai mică răceală (cred că de vină a fost poluarea din Londra). Evident, a contat mult faptul că îmi place insula, este un loc foarte frumos și plin de viață și am avut noroc că, în afara de localnici foarte OK și interesanți, s-au mutat aici și alți străini care sunt implicați în cultură (am un amic care este producător, o prietenă care este scriitoare, sunt designeri, pictori etc).”
Nu-i ușor să lucrezi în turism în perioada asta, dar măcar i-a permis să lucreze la carte. Rutina de scris a Oanei implică mult gândit și rumegat de idei.
„O zi bună de scris începe dis de dimineața”, spune Oana. „De obicei înseamnă un 1.000-1.500 de cuvinte de text fără prea mare coerență, doar idei, linii de dialog. Ăsta e scheletul unui capitol. Îmi place să am la dispoziție toată ziua să scriu, dar nu prea mai am luxul acesta, trebuie să mă mulțumesc și cu două ore.
Aș vrea să adaug că și «thinking about writing counts as writing» – eu petrec foarte mult timp gândindu-mă la ce urmează să scriu. De obicei merg în plimbări lungi prin parc (în Londra) sau pe dealuri (în Syros) și testez în minte idei, personaje, văd dacă mai îmi plac și a doua zi, și a treia zi. De regula, primele idei care îți vin sunt destul de slabe, sunt aceleași idei care le-ar veni tuturor celorlalți. Eu simt nevoia să aștept, să văd dacă după vreo câteva săptămani mă mai entuziasmează o idee.”
Munca e însă extrem de importantă pentru Oana. Degeaba ai idei dacă nu muncești, iar oricine are impresia că e ușor să scrii un roman se înșală amarnic.
„Există o expresie: Da, se întâmplă să te viziteze muza, dar trebuie să te găsească muncind spune Oana. „Probabil sunt scriitori care scriu doar când se simt inspirați și scriu bine, dar eu nu cunosc nici unul. Ideea este că Trebuie să investești timp Eu am citit mult de mică și când m-am apucat de scris am crezut că nu e mare lucru – imaginație am, vocabular am, deci, de ce nu mi-ar ieși? Ei bine, probabil ăsta a fost cel mai stupid gând pe care l-am avut vreodată, ideea ca este ușor să scrii bine, și în special un roman.”
Un mesaj greu de digerat, dar important
Under the Blue e un roman ușor de citit, dar greu de digerat, Oana însăși recunoaște că nu e neapărat o carte care binedispune. Deși poate că ești sătul până peste cap de pandemie, e totuși un moment bun să citești o astfel de carte. Răsfoind paginile, întrebările de tipul „cum ar fi fost dacă” vin una după alta și sunt întrebări esențiale.
Pandemia curentă a venit (probabil) din interacțiunea cu animalele sălbatice, una dintre principalele probleme generate de schimbările climatice. Iar cercetătorii „Coronavirus: This is not the last pandemic”, bbc.com „IPBES Workshop on Biodiversity and Pandemics”, ipbes.net (PDF) că pandemiile vor deveni mai dese și mai periculoase, drept urmare a acțiunilor noastre față de mediul înconjurător. Poate că pandemia curentă pare un dezastru, dar Under the Blue sugerează că lucrurile ar putea fi mult, mult mai rele, și poate ar trebui făcut ceva în legătură cu asta.
„În primul rând, aș vrea ca toată lumea să se gândească cum ar putea să-și reducă contribuția negativă la degradarea mediului”, spune Oana Aristide. „În al doilea rând, aș vrea să începem să avem o discuție serioasă la nivel de societate despre drepturile pe care ni le acordăm nouă înșine vis-a-vis de mediul înconjurător și celelalte ființe. Despre protecția legală pe care are trebuie să o aibă natura. Sunt convinsă ca peste o generație sau două va fi de neconceput să se întâmple multe dintre lucrurile care se întâmplă acum. Sper doar că nu va fi prea tarziu.”
Între timp, Oana Aristide speră să-și împartă timpul între Londra și Syros. Iar noi sperăm să continue să scrie.
„Aș vrea să pot să am un ritm mai normal de muncă”, spune ea. „Și să fac drumețiile pe care le ador să mă văd cu prietenii – asta mi se pare viața ideală, nu cer mai mult.”
Cartea Oanei Aristide, Under the Blue. se poate comanda online oriunde în lume, iar în România se găsește la „Under the Blue”, Carturesti.ro,Site oficial: hotelaristide.com este deschis pentru rezervări.
