Venom: The Last Dance. Opriți muzica!10 min read
Oricât de simpatică e relația bizară dintre un organism extraterestru și Tom Hardy, al treilea Venom ratează, pentru ultima oară, șansa să rămână în memoria colectivă.
E tot mai plauzibilă ideea că singurul motiv pentru care a fost creată această franciză a fost că Tom Hardy era încă un actor trendy în 2018. Ca un transfer al lui Kylian Mbappé la Real Madrid, doar pentru că e vedetă, nu pentru că s-ar potrivi, de fapt, în „mecanismul echipei”, cum zic comentatorii sportivi.
Așa și Hardy: nu se potrivește deloc în universul Marvel produs de Sony, după două filme din care nu-mi aduc aminte absolut nimic, în afară de expresiile constipate ale lui Woody Harrelson din al doilea, ridicolul intitulat Let There Be Carnage. Iar acest al treilea, din fericire, și ultimul, nu reușește să-și ia revanșa pentru nimicul din primele.
Dar, csf, contractul trebuia dus la capăt, în cazul în care nu se întâmpla vreun dezastru la încasări. „I’m open to whatever you want to do with it. We’ve signed up for three of them”, // „Tom Hardy Is Contracted For Three Venom Movies (For Now)”, screenrant.com // la vremea respectivă, oarecum entuziast, actorul englez.
Și chiar au făcut ce au vrut cu el, chiar și să-l pună să danseze pe „Tequila”, cântecul celor de la The Champs, încă din primele zece minute din acest „ultim dans” (Te-ai prins? Last dance? Hardy dansează? Ce cringe), într-o scenă continuată din clipul de generic din Spider-Man: No Way Home.
Ca o paranteză, în caz că te întrebi de ce Spider-Man nu apare în niciunul dintre cele trei Venom (și invers), e pentru că Sony a făcut cea mai proastă (sau cinică?) înțelegere dintre toate înțelegerile posibile cu Marvel: nu au dreptul să facă asta. Cu alte cuvinte, rămâi doar cu Spider-Man 3, cel din 2007, cu Tobey Maguire și James Franco, în rolul lui Eddie „Venom” Brock. Mai ții minte care era treaba?
OK, altă paranteză necesară. În benzile desenate, așa-zisul „simbiot” Venom, un organism extraterestru, s-a atașat pentru prima dată de Spider-Man după ce a fost adus pe Pământ în timpul seriei Secret Wars (1984). Acesta l-a respins, după ce și-a dat seama că-l corupe, iar Venom a „simbiotizat” cu Eddie Brock și a devenit unul dintre cei mai periculoși adversari ai lui Spider-Man.
Așadar, Sony ne-au tachinat degeaba, cu trei filme mai plictisitoare decât un vlog cu Iron Man care mănâncă o ciorbă. Ba chiar au fost bădărani, cu alt clip de generic, din Carnage, în care Venom îl vede pe Spider-Man la știri. Câți dintre noi au zis atunci „e pe vine!”? Ei bine, țeapă.
Așa că al treilea Venom se chinuie să aibă personaje, cu ajutorul câtorva, din nou, vedete. Chiwetel „You always have this look on your face that something terrible is imminent” Ejiofor interpretează rolul lui Rex Strickland, un soldat care supraveghează Imperium, o operațiune guvernamentală, desfășurată în Area 51, pentru capturarea și studierea altor „simbioți” căzuți pe Pământ. Juno Temple e Dr. Teddy „We contain them, you study them” Paine, în jurul căreia scenaristul celor trei filme, Kelly Marcel, de data asta și regizor, încearcă o intrigă secundară, care n-are alt efect decât să te plictisească în surplus – din fericire, filmul are doar o oră și jumătate.
Carismaticul Rhys Ifans, The Lizard din The Amazing Spider-Man, din 2012, e tatăl unei familii de hipioți fascinați de extratereștri, care călătoresc spre Area 51 și îl iau pe Eddie la bordul dubiței lor Volkswagen Type 2. În fine, meșterul Stephen Graham revine în rolul detectivului Mulligan, care, ce să vezi?, trăiește. Ba chiar e „combinat” cu un „simbiot”, studiat și interogat de cercetătorii Imperium, pentru a afla scopul „simbioților” pe Pământ, înainte ca Strickland să primească ordinul de a-l distruge pe Venom.
Ce încă nu știu nici Eddie, nici oamenii de la Imperium, e că Knull (Andy Serkis), creatorul simbioților, are un plan malefic: să recupereze un așa-zis Codex, aka forța vitală combinată a unui „simbiot” și a gazdei sale, când aceasta din urmă e readusă la viață. De asemenea, Codexul e capabil să făurească o cheie, care să-l poate elibera pe Knull din închisoarea de pe Klyntar, unde e ținut captiv de „simbioți”.
Deoarece Venom l-a înviat, în trecut, pe Eddie, acesta poartă un astfel de Codex, pe care un „xenofag” (un soi de Predator neevoluat) trimis de Knull îl urmărește. Și cu care se vor întâlni destul de repede. Între timp, într-o scenă care-mi amintește de // Independence Day „Peace, no peace” scene, youtube.com // (release meee din acest cinematograf, să scap de acest film!) noul „simbiot” al lui Mulligan îl informează pe Strickland despre intențiile lui Knull cu Codexul, care poate fi distrus doar dacă Eddie sau Venom mor. Și, de aici încolo, lucrurile devin destul de simple și evidente.
Chiar foarte simple, pentru că impresia e că domnul Marcel ar fi scris acest scenariu în cel mult jumătate de zi. Și aici mă refer mai degrabă la glume și sketch-uri – că intriga n-are cum să fi durat mai mult de zece minute –, pentru că acestea pot pot fi amuzante, mai ales când Venom se transformă într-un cal, apoi într-un pește, apoi într-o broască, pe care, surpriză!, nu le mănâncă (în schimb, decapitează o gașcă de interlopi mexicani).
Amuzantă e și interacțiunea acestuia cu familia de hipioți, dar și o scenă kitsch de dans, pe „Dancing Queen”, de la ABBA (bingo, filmul se numește The Last Dance!). Din păcate, e mult prea puțin. Să-l parafrez pe Venom, hasta luego, bitch*s!
În cinematografe | Per total: 4/10 | Știință & Tehnologie: 4/10
