Zero Day: Pentru țară și popor, arestăm și torturăm8 min read

Statele Unite ale Americii au probleme cu hackerii. Din nou.

Iată că a venit vremea ca Robert de Niro să interpreteze, în cele din urmă, și rolul președintelui Statelor Unite, la 81 de ani. Unul despre care ți se spune că a fost foarte apreciat de public, dar și de establishment. Motivele lipsesc. George Mullen, pe numele său, duce o viață liniștită, retrasă și oarecum monotonă, după ce a renunțat la cea de-a doua candidatură, din motive personale. Dimineața face jogging și înoată, apoi bucătarul personal îi prepară un mic dejun generos, în timp ce un asistent personal îi pune pe masă ziarul The New York Times. 

Într-una dintre aceste zile, însă, are loc un eveniment șocant. În urma unui atac cibernetic de amploare, telefoanele se blochează, iar sistemele de siguranță pentru mijloacele de transport îngheață. Într-un singur minut, câteva mii de oameni sunt victimele numeroaselor accidente la sol, dar și a câtorva avioane care se prăbușesc. Cine e chemat să „salveze ziua”, încă din „ziua zero” a atacului? Ai ghicit, domnul Mullen.

Casa Albă, forțele de ordine și serviciile de informații secrete nu au nicio idee cine a reușit să oprească toate aceste sisteme în același timp, iar actuala președintă, Evelyn Mitchell (Angela Bassett), are nevoie de carisma și experiența lui Mullen să devină interfața de comunicare cu publicul, dar și liderul unei comisii de urgență, cu puteri extinse, inclusiv capacitatea de a autoriza percheziții și sesizări, suspendarea habeas corpus și cam tot ce poate să însemne expresia „Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!”.

„Singurul lucru mai important decât un rezultat imediat, e un rezultat în care toți au încredere”, îi rezumă Mitchell situația și îi lămurește rolul său, cu o seriozitate falsă și printr-o suprainterpretare a lui Bassett, care parcă nu știe ce caută în această miniserie.

CITEȘTE ȘI: Paradise: Comuna Unită a Americii

Pe lângă faptul că trebuie să găsească vinovații sau măcar niște suspecți, Mullen trebuie să fenteze atât problemele legate de libertățile civile ridicate de fiica sa, Alexandra (Lizzy Caplan, din Cloverfield), membră a Congresului, cât și influența din umbră a unui miliardar, Robert Lyndon (Clark Gregg, din Agents of S.H.I.E.L.D.), un soi de Jeff Bezos meets Dinu Patriciu. 

Colac peste pupăză, cel mai apropiat consilier al lui Mullen, Roger Carlson (Jesse Plemons, din Killers of the Flower Moon), e un apropiat al lui Lyndon. Alt colac peste aceeași pupăză, capacitatea lui Mullen de a deosebi prietenii de dușmani e compromisă și de declinul său cognitiv, care poate fi rezultatul vârstei, al efectelor secundare ale medicamentelor sau naiba mai știe, orice e posibil.

Deși intrigile astea sună promițător, scenariul scris de Eric Newman (vezi Griselda sau Narcos: Mexico) și Noah Oppenheim (vezi Jackie) e surprinzător de opac, pentru calibrul celor doi. Personajele sunt mai degrabă niște stereotipuri ambulante, de la președinta solemnă și convinsă că tot ce face e în numele binelui la un director CIA spiritual, dar fără vreo relevanță, de la o membră a Congresului preocupată de „fascismul” comisiei, fără să nuanțeze în vreun fel adjectivul ăsta strident, la un miliardar de duzină, preocupat să speculeze flucutațiile pieței. 

Practic, Zero Day e un thriller politic, fără politică sau ideologie mai complicate decât răspunsuri la întrebări generaliste primite de la ChatGPT în varianta free. Iar De Niro nu prea ajută nici el, pentru că e departe să fie o figură care să inspire încredere – interpretarea sa amintește mai degrabă de cea a fostului agent secret paranoic Jack Byrnes, din Meet the Parents. Sau, dacă vrei, De Niro pare că a venit să salveze problemele unui cazinou (glumă cu Casino), decât pe cele ale unui stat.

După primele două, trei episoade, însă, personajul-cheie devine Evan Green (Dan Stevens, din Legion), un podcaster politic de stânga, care îl ia la țintă pe Mullen și comisia mai mult sau mai puțin problematică. Pe măsură ce investigațiile avansează, Green e asociat cu organizația teroristă de extremă stânga „The Reapers” (de asemenea, niște hackeri foarte pricepuți), ceea ce duce la arestarea sa fără mandat, la ordinul lui Mullen. 

În detenție, Green dezvăluie pseudonimele unor membri ai organizației, dar, sub presiunea timpului și a lipsei de rezultate, Mullen autorizează utilizarea torturii pentru a obține mai multe informații de la Green. E un plot twist care va complica, cât de cât, acest thriller de weekend, care pare doar o pastișă la vreun Homeland sau chiar House of Cards.

Disponibil pe Netflix | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 7/10