Informații pierdute pe drum – ce se știa despre Cernobîl, dar nu a ajuns în presa din România23 min read

Articolul face parte dintr-un dosar dedicat povestirii și explicării accidentului nuclear de la Cernobîl, cel mai grav din istorie, publicat serializat în cursul acestei săptămâni.

Accidentul de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl – considerat cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii – a captat atenția presei din întreaga lume, dar și imaginația populației. Deși autoritățile sovietice au încercat să ascundă accidentul, iar apoi să minimizeze amploarea acestuia, informațiile – alimentate de creșteri detectabile ale nivelului radiației pe tot teritoriul Europei și peste ocean – s-au răspândit cu repeziciune în mass-media.

În presa românească, prima mențiune a unei „avarii” la centrala atomoelectrică de la Cernobîl apare în ziare pe data de 30 aprilie, la 4 zile de la accident, fiind o preluare integrală a unui comunicat al agenției sovietice de presă, T.A.S.S.

În zilele următoare, informațiile care au ajuns la public pe acest subiect au continuat să fie puține și sărace în detalii, „pierdute” în pagini despre faptele mărețe ale „conducătorului” sau ascunse sub titluri neinspirate și nerelevante.

Triajul informațiilor

Nu se poate da vina însă pe o lipsă de informații. Consultând arhivele agenției naționale de presă – Agerpres – am găsit buletine marcate „pentru uz intern” care inventariau zilnic (chiar de mai multe ori pe zi) informații despre accidentul de la Cernobîl venite de la agențiile de presă internaționale.

Aceste buletine erau compilate zilnic și trimise mai departe. Mai departe însă către cine? Nu se știe cine făcea „triajul” informațiilor care ajungeau apoi la public. Cert este că informații pe care le-am găsit arhivate în aceste „buletine” nu au fost publicare în ziarele vremii și nu au ajuns niciodată la publicul din România sub formă de știri.

Primele mențiuni despre accidentul de la Cernobîl și primele detalii care detaliau gravitatea problemei apar în buletinele Agerpres marcate „pentru uz intern” la data de 29 aprilie, sub titlul: AGENȚII DE PRESĂ DESPRE ACCIDENTUL PRODUS LA CENTRALA ATOMOELECTRICĂ SOVIETICĂ DE LA CERNOBÎLSK. Aici apar informații preluate de la agenția americană Associated Press, de la agenția poloneză PAP, de la Reuters și France Press.

Pe 29 aprilie 1986, Agerpres avea atât de multe informații despre accidentul de la Cernobîl și ecouri în presa europeană, încât le-a compilat în două volume, I și II.

Sursa: arhiva Agerpres.

Sursa: arhiva Agerpres.

Deși fiecare din cele patru ziare românești cu regim de cotidian avea câte o pagină de „Internaționale” și câte o rubrică specială dedicată informațiilor primite de la agențiile de presă străine, nu publică nimic pe acest subiect, iar a doua zi, aleg să publice doar comunicatul agenției sovietice TASS.

Sursa: ziarul Scînteia din 1 mai 1986, pag. 5.

„Trebuie să fi fost un accident foarte grav dacă sovieticii au vorbit despre el.”

Pe 29 aprilie, agenția americană Associated Press trăgea un puternic semnal de alarmă despre amploarea accidentului de la Cernobîl:

„Se crede că accidentul nuclear din Uniunea Sovietică s-a soldat cu victime, afirmă oficialități americane, citând informații ale unor diplomați suedezi. Un proeminent om de știință a afirmat că tipul de radiații înregistrat în Scandinavia arată că a avut loc o topire a combustibilului nuclear al reactorului.

Ed Zabroski, savant atomist la Institutul de cercetări din Palo Alto, California, a afirmat: «Dacă radioactivitatea este de câțiva milirem la o distanță de 700 mile (1.126 km), nu aș dori să mă aflu la o distanță de 10 mile (16 km) de centrala avariată. În mod precis, combustibilul s-a topit.» […]”

Sursa: arhiva Agerpres.

Raportul de la Associated Press din data de 29 aprilie se întinde pe patru pagini și include atât informații relevante despre accident, cât și o doză de speculații. În raport este menționată și țara noastră, subliniindu-se potențialul pericol de radiații. Agerpres subliniază acest detaliu, însă, în ciuda pericolului, în ziarele românești nu ajunge informația.

Sursa: arhiva Agerpres.

„Unele oficialități americane au sugerat că vântul care suflă din est ar putea avea consecințe serioase pentru vecinii din vest ai Uniunii Sovietice – Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România – toate aceste țări fiind mult mai aproape de locul accidentului decât țările scandinave” (n. r. suedezii au fost primii care au semnalat creșteri semnificative ale nivelului radioactivității).

Tot acesta este momentul în care în presa internațională apar primele speculații despre posibilitatea topirii miezului reactorului. Aceasta se bazează pe informațiile furnizate de suedezi, care au descoperit iod și cesiu printre izotopii radioactivi. Iodul și cesiul radioactivi sunt produși ai fisiunii nucleare: „Faptul că a fost descoperită prezența lor la o distanță atât de mare arată că probabil s-a produs o topire”, spun americanii.

Sursa: arhiva Agerpres.

Raportul se încheie cu o declarație a purtătorului de cuvânt al Casei Albe, Edward Djeredjian, care afirmă: „Trebuie să fi fost un accident foarte grav dacă sovieticii au vorbit despre el”.

Europa îngrijorată

La 30 aprilie, un comunicat Reuters, preluat de Agerpres, notează că ambasadorul Uniunii Sovietice la Bonn l-a informat pe ministrul de externe al Germaniei de Vest că locuitorii complexului de la Centrala Atomoelectrică Cernobîl și din trei localități învecinate au fost evacuați din cauza contaminării unor zone cu substanțe radioactive.

Conform informațiilor venite de la oficialul sovietic, radioactivitatea „depășește nivelul normal, dar nu considerabil. De aceea, nu este nevoie să se întreprindă alte măsuri de protecție a populației”.

Sursa: arhiva Agerpres.

Mult mai îngrijorătoare sunt informațiile care ne parvin de la agenția France Press în aceeași zi.

Francezii publică rezultatele unui experiment în care au prelevat mostre de aer de deasupra zonei contaminate, cu ajutorul unor „aparate instalate pe un avion ce parcurge regulat ruta Hamburg-Paris”. Acestea le-au oferit „indicii asupra compoziției nucleului reactorului centralei nucleare sovietice de la Cernobîl, care continuă să ardă”.

În acest experiment, francezi notează prezența unor izotopi radioactivi în concentrații semnificative chiar la altitudinea de zbor a avionului.

„Orice intervenție de la sol asupra centralei nucleare de la Cernobîl este imposibilă, radiațiile fiind atât de puternice încât nu permit o apropiere mai mare de câteva sute de metri”, afirmă un expert de la Koln, care spune că a fost consultat de sovietici în legătură cu posibile metode de „stingere a incendiului care face ravagii la centrala de la Cernobîl”.

Sursa: arhiva Agerpres.

Ce nu am știut

La 4 mai, Agerpres compilează un buletin cu titlul: MĂSURI ÎN DIFERITE ȚĂRI LEGATE DE SITUAȚIA CREATĂ DE AVARIA DE LA CERNOBÎL.

France Press transmite: „Ministrul sănătății al Austriei a anunțat la 3 mai că au fost interzise importurile de lapte, produse lactate, legume și fructe din Uniunea Sovietică, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia și România. În mai multe regiuni s-a interzis, de asemenea, vânzarea laptelui pentru copiii de vârstă mică, iar fermierilor li s-a cerut să folosească pentru hrana animalelor numai furaje concentrate.”

Sursa: arhiva Agerpres.

Agenția italiană ANSA notează: „Comisia executivă a C.E.E (n.r. Comunitatea Economică Europeană) a instituit un sistem de schimb de informații între țările membre, în vederea detectării eventualelor contaminări ale produselor agroalimentare provenite din estul Europei.”

La 14 mai, mult după ce slabele ecouri despre Cernobîl s-au stins din presa românească, France Press monitoriza în continuare circulația norului radioactiv și oferea informații.

Tot la 14 mai, agenția sovietica TASS transmitea că „toată populația evacuată din zona centralei atomoelectrice de la Cernobîl a fost supusă unui control medical”. Aproximativ 100.000 de persoane au fost consultate de medici din 230 de brigăzi medicale.

„În prezent, aproape jumătate din numărul persoanelor internate în spital după avaria de la centrala atomoelectrică au fost externate”, mai notează TASS.

Sursa: arhiva Agerpres.

Asumarea accidentului

La 14 mai, la 18 zile de la accident, președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a vorbit pentru prima dată, public, despre accidentul de la Cernobîl. În seara zilei de 14 mai, acesta a ținut un discurs la televiziunea sovietică de stat, transmisă integral de TASS, tradus și preluat de Agerpres.

Gorbaciov se referă la accidentul de la Cernobîl folosind termenul de „nenorocire”, dar dă detalii legate de producerea accidentului și de evacuarea populației din zonele afectate. De la președintele URSS aflăm și că, la acel moment, 299 de persoane sunt spitalizate cu diagnosticul de sindrom acut de radiație în diferite grade de gravitate și șapte persoane iradiate grav au murit.

Sursa: arhiva Agerpres.

La 16 mai, agenția TASS transmite:

„În cadrul unei conferințe de presă organizată la Moscova pentru ziariștii străini și sovietici, prof. dr. Robert Gale (SUA) […] a declarat că au fost înregistrate 299 de persoane afectate de doze considerabile de radiație, din care 35 de cele mai puternice doze. Un număr de 28 de persoane din cele 35 se află astăzi în viață. Au fost făcute 19 operații de transplant de măduvă osoasă. Profesorul și-a exprimat speranța că un număr considerabil de pacienți cu cel mai înalt grad de iradiere va supraviețui.”

Sursa: arhiva Agerpres.

„Respirația” blocului energetic

La 28 mai, la mai mult de o lună de la accident, agenția TASS transmitea o declarația a lui Leo Voronin, vicepreședintele Consiliului de Miniștri al URSS. Acesta spunea că: „activitatea intră pe făgașul calmului, lichidarea consecințelor avariei se desfășoară cu fermitate”.

Întrebat cum se prezintă situația la cel de-al patrulea bloc energetic, Voronin a spus că „reacțiile termice sunt pe cale de a înceta. Totuși, nivelul radiațiilor în acest bloc este ridicat și de aceea se folosește o tehnică specială. Va trebui creat un fundament sub reactor, iar rămășițele clădirii și tot ce a rămas în urma exploziei vor trebui nu numai împrejmuite, ci și așezate pe o fundație de beton.”

Voronin a vorbit și despre începutul construirii „necropolei” – o construcție complexă menită să acopere complet partea avariată a centralei.

Sursa: arhiva Agerpres.

„La o lună după avarie, cel de-al patrulea bloc energetic nu mai poate provoca surprize neplăcute”, a declarat Evgheni Velihov, vicepreședinte al Academiei de științe a URSS.

Cinci mii de tone de nisip și alte materiale de construcție au fost lansate din elicoptere deasupra reactorului, îngropându-l. În urma accidentului, a spus Velihov la 28 mai, au murit până acum 19 persoane.

Sursa: arhiva Agerpres.

„Respirația” blocului energetic avariat se aude tot mai încet. Au rămas însă grămezile și rămășițele poluate. Nu este ușor de fixat mai ales praful radioactiv. La țintuirea sa ajută „saltelele” albe în care în loc de puf se află cauciuc sintetic lichid. În contact cu aerul el se întărește imediat, acoperind porțiunile contaminate cu o peliculă solidă. Plasarea lor a fost încredințată piloților de pe elicoptere.

Sectoarele de pe teritoriul centralei atomoelectrice contaminate de erupții mărunte și praf radioactiv sunt decontaminate cu ajutorul unei pelicule absorbante, care atunci când se întărește seamănă cu cea din care sunt făcute pungile de polietilenă. Ea se aplică în stare lichidă prin metoda stropirii pe suprafețele contaminate. Întărindu-se, reține atât de strâns praful încât pelicula formată se poate rula cu ușurință și transporta la locul îngropării. „Aceste eforturi au contribuit în mare măsură la scăderea considerabilă a fondului radioactiv în zona de 30 km”, precizează TASS.

Sursa: arhiva Agerpres.

Paginile ascunse de mai sus conțin povestea nespusă despre Cernobîl. Toate aceste informații au fost inventariate cu atenție de agenția națională de presă din România și reunite în buletine create, teoretic, pentru a fi puse la dispoziția jurnaliștilor din România și, prin ei, a publicului.

Dar multe din acest informații nu și-au găsit însă locul în presa românească a vremii, sugrumată de discursuri politice, planuri cincinale, simpozioane cu și despre Partidul Comunist, parade, adunări festive și lungi telegrame adresate „tovarășului”.

Până în ziua de azi, pentru foarte mulți români, accidentul de la Cernobîl rămâne învăluit în mister, o sursă permanentă de curiozitate, dar și de speculații.

Iar atunci când informațiile lipsesc, încep poveștile.

Articolul face parte dintr-un dosar dedicat povestirii și explicării accidentului nuclear de la Cernobîl, cel mai grav din istorie, publicat serializat în cursul acestei săptămâni.