FYI

FYI: Unul dintre cei mai mari ghețari dă semne de colaps

De Ionuț Preda 21.12.2021

Un ghețar din Antarctica dă semne că și-ar putea accelera procesul de destrămare în următorul deceniu, cu efecte semnificative asupra nivelului apelor; sonda NASA Parker a devenit primul obiect creat de om care a intrat în atmosfera solară; cea mai mare rețea de canioane de pe Marte ascunde cantități vaste de apă înghețată sub sol.

NASA/OIB/Jeremy Harbeck

Ghețarul care ar putea accelera creșterea nivelului oceanelor

Ghețarul Thwaites din vestul Antarcticii, supranumit și „ghețarul apocalipsei” din cauza temerilor că distrugerea sa ar putea duce la o creștere semnificativă a nivelului apelor globale, ar urma să treacă în următorul deceniu prin schimbări care vor accelera acest proces, susține un studiu prezentat la o convenție recentă a Uniunii Geofizice Americane (AGU).

Studiul a fost efectuat de un grup de cercetători americani și britanici care monitorează ghețarul, numit International Thwaites Glacier Collaboration (ITGC), și susține că gheața dintr-o unitate structurală a lui Thwaites se topește la un nivel accelerat.

Porțiunea în cauză, cu o mărime de aproximativ o treime din totalul ghețarului, este crucială pentru integritatea acestuia, deoarece funcționează ca un baraj natural. Ea este ținută în loc de o extensie din partea de est a lui Thwaites, fixată de un munte subacvatic, și încetinește scurgerea altor bucăți de gheață către ocean.

Însă această extensie slăbește constant din cauza creșterii temperaturii apelor oceanice care ajung sub ea, iar cercetătorii de la ITGC estimează, dintr-o analiză a fracturilor vizibile, că va mai rezista doar în jur de cinci ani. Distrugerea acestui baraj natural și accelerarea scurgerii gheții care va urma în consecință ar putea duce contribuția pe care Thwaites o are la creșterea nivelului apelor globale la 25%, de la 4% în prezent.

Primul obiect făcut de om care atinge Soarele

Sonda NASA Parker a devenit primul obiect făcut de om care a atins corona solară, partea atmosferică exterioară a Soarelui din care își au originea vânturile solare, au anunțat săptămâna trecută cercetători implicați în proiect, tot în cadrul convenției AGU.

Parker a reușit să atingă corona Soarelui în timpul unui zbor efectuat în apropierea astrului pe 28 aprilie. Au fost necesare, însă, câteva luni până la obținerea datelor și alte câteva pentru ca ele să fie confirmate.

Sonda, lansată în 2018, se afla la aproximativ 13 milioane de kilometri de fotosferă – stratul din care lumina solară este emisă, echivalentul unei suprafețe solare – atunci când a reușit să pătrundă în corona. În total, naveta a efectuat trei incursiuni în atmosfera solară, însumând câteva ore, în care a adunat date despre câmpul magnetic și vânturile solare și a reușit chiar să capteze o serie de imagini. În cea mai îndelungată incursiune, Parker a ajuns la 11 milioane de kilometri distanță de fotosferă.

Un studiu pe baza datelor adunate de sondă a fost publicat în Physical Review Letters. Una dintre cele mai importante observații este că sonda a detectat variații de altitudine a limitei dintre atmosfera solară și cel din care încep vânturile solare, cunoscută ca suprafața critică Alfven.

Observațiile lui Parker ar putea aduce mai multe indicii privind una dintre cele mai mari întrebări despre fizica Soarelui, și anume de ce corona acestuia este de sute de ori mai caldă decât fotosfera.

Cel mai mare canion de pe Marte ascunde multă apă

Cel mai mare sistem de canioane de Marte, Valles Marineris, are cantități semnificative de apă înghețată în subteran, susține un studiu publicat în jurnalul Icarus care se bazează pe datele adunate de sonda Trace Gas Orbiter din orbita planetei vecine.

Sonda detectează și analizează neutronii emișii atunci când razele cosmice intră în contact cu solul marțian, pe baza cărora se poate stabili de cantitatea de hidrogen de la adâncimi de până la un metru sub suprafața marțiană.

Valles Marineris, care este de zece ori mai lung decât Marele Canion, este situat la sud de zona ecuatorială a Planetei Roșii, regiune prea caldă pentru a susține apa înghețată la suprafață. Cu toate acestea, cercetătorii arată că aproximativ 40% din materialul care se află aproape de suprafața canionului pare să fie compus din molecule de apă, aproape sigur în stare înghețată sau atașate unor alte minerale subterane.

Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât sistemul de canioane a fost propus în trecut ca zonă de amartizare potențială pentru o misiune cu echipaj. Autorii studiului compară zona cu regiunile permanent înghețate de pe Pământ, în care apa înghețată poate fi găsită sub sol uscat.

ALTE ȘTIRI DIN LUMEA ȘTIINȚEI


Mica Eră Glaciară, provocată de o încălzire bruscă a apelor arctice

O cercetare publicată în Science Advances susține că a găsit cauza unei perioade de răcire a Emisferei Nordice care a avut loc între secolele al XIV-lea și al XIX-lea, numită și „Mica Eră Glaciară”: fenomenul ar fi apărut în urma unui transfer accelerat al apelor încălzite către corpurile de apă nordice.

Este vorba de o intensificare a circulației din sistemul AMOC (Atlantic Meridian Overturning Circulation), care asigură transferul apelor calde de la tropice către zona arctică. În acest context, cantități mari de gheață s-au desprins din Arctic și au ajuns în apele nord-atlantice, scăzându-le temperatura și diluându-le nivelul de salinitate, ceea ce a provocat prăbușirea AMOC și o perioadă de răcire.

Perseverance descoperă originea rocilor din zona de amartizare

Analizele făcute de roverul NASA Perseverance pe mostre de roci din zona sa de amartizare au arătat că acestea au o origine vulcanică. Conform datelor prezentate la întâlnirea AGU, o rocă analizată de rover avea în compoziție o abundență de cristale de olivină înconjurate de cristale de piroxen, ceea ce indică formarea lor în magmă aflată în proces de răcire. Având în vederea că mostra arată și semne că a fost alterată de apă de câteva ori, ea ar putea fi folosită pentru o datare a istoriei geologice a întregii regiuni din apropierea craterului Jezero.

Sci-Memo: Grafenul, o alternativă pentru metalele rare folosite în ecranele touchscreen

De
Cercetători din Marea Britanie susțin că au creat o structură OLED în care grafenul înlocuiește indiul, un metal mult mai rar și care nu poate fi extras în mod sustenabil, cu peformanță similară pentru tehnologiile touchscreen; telescopul James Webb și-a desfășurat cu succes componentele majore și are destul combustibil rămas pentru a-și dubla durata misiunii; supernovele ar fi putut influența evoluția vieții de pe Pământ, prin efectul pe care îl au asupra schimbărilor climatice.

Sci-Memo: Desfacerea telescopului James Webb decurge fără mari probleme

De
Operaționalizarea telescopului James Webb are loc cu unele ajustări, dar fără mari sincope; turmele de cai sălbatici dau dovadă de structuri sociale complexe, observate până acum în afara omului doar la primate și balene; a fost descoperit cel mai mare calup de planete interstelare din istorie.

FYI: Asteroidul care a provocat sfârșitul dinozaurilor a lovit planeta într-o primăvară

De
Cercetări din statul american Dakota de Nord au stabilit anotimpul în care asteroidul Chixculub a lovit Pământul, impact care a dus la dispariția dinozaurilor; a fost observată o nouă galaxie care pare să nu aibă materie întunecată; NASA a lansat un nou sistem de monitorizare a asteroizilor periculoși.

FYI: Xenoboții, primii „roboți-vii”, se pot și reproduce

De
Xenoboții, prezentați anterior ca primele forme de viață sintetice alcătuite din material biologic, se pot reproduce printr-o modalitate care nu este întâlnită în regnul animal sau biologic; vânturile solare și asteroizii de tip S ar putea sta la originea apei de pe Pământ; substanța din medicamentul Viagra ar putea preveni boala Alzheimer.