Despre inovație și tehnologie în viitorul banking-ului – O conversație cu Florin Boldescu, Chief Digital Officer BRD47 min read

Vasile Decu | 18.04.2019

Cu peste 20 de ani de experiență în telecom și banking, Florin Boldescu este noul Chief Digital Officer în BRD, responsabil cu procesul de digitalizare, cât mai rapidă, a băncii. Un proces complex, lent în mod necesar, și în antiteză cu strategia „move fast and break things” din big tech – a cârmi Titanicul pare uneori mai ușor decât schimbarea procedurilor unei bănci mari.   

A început în Orange, când compania a explodat pe piața din România, dublându-și anual numărul de clienți – „Ca experiență, sunt obișnuit să cresc o companie, pentru că m-am angajat în Orange când aceasta activa pe atunci ca Dialog, în ’98, de câteva luni de zile pe piața românească. Nu știam ce înseamnă o companie mare, nici nu știu dacă apăruse pe atunci big tech. Amazon, Google, Apple erau la început, iar Facebook încă nu apăruse, la sfârșitul anilor ’90.” A trecut apoi la Raiffeisen, „o bancă cu o istorie ceva mai lungă, care era deja așezată. Am crescut cumva cu banca și am intrat într-un nou ciclu.” 

„Așa că, atunci când am venit în BRD, mi-a fost și îmi este foarte clar la ce mă înham, pentru că am venit să fiu Head of Digital.” Spre deosebire de un start-up tech, trebuie să lucreze pe profilul deja existent al unei bănci – „da, obiectivul meu e să digitalizez, cât se poate de rapid, business-ul actual, modelele actuale, clienții actuali, produsele și procesele pe care le avem. Adică acest legacy al organizației.”

„Dar, tot în procesele acestea, al doilea obiectiv este să văd noi modele sau noi căi de a face lucrurile și de a le implementa în organizație.”

Se pare că e mai ușor să faci rachetele să aterizeze (în tandem!) decât să revoluționezi sistemul bancar. © SpaceX

Vasile Decu: Toată lumea îl cunoaște pe Elon Musk drept un vizionar care revoluționează industrii aparent imposibil de penetrat, d-apăi de dominat. Cu SpaceX, a reușit să scoată din ecuație chiar și competitori statali, precum Rusia. Glumește, pe jumătate, în biografia lui, tradusă la noi de editura Publica, că se temea să nu fie asasinat de ruși. Uităm însă că el a vrut inițial să facă același lucru într-o altă industrie, cea bancară – nu știu dacă pe vremea aceea se folosea termenul de „a disrupe”. Dar a eșuat – ce-i drept, cu un cec uriaș în buzunar, după ieșirea din Paypal, dar tot a fost un rezultat „negativ” pentru ambițiile lui. Ecosistemul bancar era mult prea complex și reglementat pentru a putea fi dominat de un jucător care pornește de la zero. Dacă Musk a cedat, cât de amuzat sunteți de încrederea declarată a sutelor de start-up-uri mici care anunță că vor disrupe banking-ul?

Florin Boldescu: Nu, nu râd, pentru că eu cred că acest lucru este posibil. Este posibil ca start-up-urile și fintech-urile, în lumea de azi, să reinventeze jocul la un moment dat. Dar trebuie să faci ceva în sine care să schimbe lucrurile, indiferent că ești un start-up sau o bancă. Mie mi se pare interesant, apropo de tehnologie, următorul lucru: te uiți la Kodak și zici „camera digitală a schimbat jocul acolo”, ori te uiți la smartphone și zici că „smartphone-ul a schimbat jocul în telecomunicații” – acelea au fost schimbări fundamentale de tehnologie. Nu doar ca model de business, nu sunt schimbări doar de custom experience neapărat, sunt fundamental de tehnologie: am înlocuit filmul, celuloidul, cu digitalul sau am pus internetul pe telefon și l-am transformat într-un mini-computer. La o magnitudine care era de neînchipuit poate acum 15 ani, chiar dacă existau laboratoare de inovație în Nokia și în Samsung. În momentul în care există o schimbare de tehnologie de dimensiunea asta, cred că industria se poate transforma dramatic. În banking, tehnologia care nu are încă acea maturitate, dar ar putea, este blockchain-ul, pentru că ea poate să regândească modul în care transferi bani, prin care transferi valoare, în care comunici asset-uri ș.a.m.d. Acesta e un tip de tehnologie care, da, dacă ajunge la un nivel critic de scalabilitate și utilizare, poate să transforme modul în care gândim financiar.

Vorbiți de tehnologia blockchain-ului, nu neapărat de experimentele actuale cu monedele celebre în media acum.

Exact. Dar… să luăm camera digitală ca exemplu. Era clar că prima cameră digitală nu putea fi un succes comercial, pentru că avea câteva kilograme și făcea o poză în câteva minute. Consumatorii nu au văzut produsul, iar oamenii care au făcut produsul, să zicem, acea iterație prin MVP-uri (minimum viable product), nu aveau nicio idee în momentul de atunci că invenția aceea se va transforma, de fapt, într-o cameră pe un telefon mobil. Dacă stai să te gândești, Nokia a fost omorâtă de o cameră digitală, dar companiile care au scos Nokia din joc au fost, la rândul lor, scoase din joc de smartphone-uri. Acum, majoritatea oamenilor folosesc smartphone-uri, nu își mai iau aparate de fotografiat, chiar dacă ele sunt performante și digitale. Când tehnologia deschide o cale și începe să fie îmbrățișată, nu ai nicio idee în ce zonă se va duce, ce industrie va disrupe. Cred că fintech-urile și start-up-urile au un rol definitoriu, acela de a inova, de a încerca, de a testa, de a prototipa, dar în același timp cred că industriile sunt disrupte în momentul în care se certifică schimbări tehnologice majore. Exact cum a fost cazul motorului cu aburi, al energiei electrice sau a computerului. În momentul acela, orice industrie, oricât cât de puternică ar fi, poate să fie schimbată. Precum în secolul XIX, când companiile de telegraf erau cele mai puternice. Nu mai există, pentru că au apărut noi căi de a comunica.

Scott Galloway, celebrul profesor american de marketing, autorul cărții The Four, spune că pionierii, în industrii și, în general, în viață, sfârșesc cu săgeți în spate de la indieni. De fapt, cei care câștigă „cursa colonizării”, după ce apare o tehnologie, sunt companiile care reușesc să o adapteze la piață. Ne aducem aminte de celebrele exemple paradoxale ale laboratoarelor de inovație ale Kodak ori Bell Labs – ori al britanicilor care nu au știut să profite de inventarea tancului ca armă nouă. Cei care vin cu ideea nu sunt neapărat și câștigătorii.

Este adevărat, sunt de acord. Inovația este o invenție cu scop, nu este vorba doar de noutate, este ceva căruia îi dai un scop – iar acel scop, ulterior, trebuie să fie scalabil, trebuie să aibă valoare, trebuie să aibă niște elemente care pot fi, ulterior, asimilate unui model general de business. Aici este o zonă de frontieră, în care se întrepătrund două lumi. Eu am avut mereu o mare admirație pentru manufacture (mulți sunt surprinși – „tu de ocupi de digital, de nou”) și pentru oamenii care fac lucruri chiar acum, în business-ul actual. Fie că sunt contabili, că sunt ingineri, că sunt IT-iști, că sunt doctori – oamenii care fac lucrurile „de sistem”. Pentru că, indiferent ce inovație vei avea, în momentul în care ea se va valida, tu îi vei da viață cu acești oameni. Ei vor înceta să facă lucrurile pe care le făceau înainte și le vor face pe cele noi, dar le vor face din nou repetitive, le vor standardiza, le vor duce într-o zonă consumabilă. Le vor pune un preț, o formă, o comunicare, le vor aduce în casele noastre, se vor gândi la tot felul de activări la care inventatorii nu se gândesc, la tot felul de utilizări noi – iar în momentul acela inovația e scalată. Inventatorul nu vede întotdeauna și rezultatul sau succesul deplin al inovației respective. Poate să aibă o idee, poate să o ducă până la punctul trei – apoi cineva poate să vină din spate și să spună „ooo, cu asta aș putea să fac mult mai mult, aș putea să fac asta”, și pur și simplu o ia de acolo și o duce într-o altă direcție. Iar lumea zice “oh, tu ai inventat asta”. Poate își aduc aminte, apoi, că „nu, a fost unul acum 5 ani înaintea ăluia care a făcut asta – uite-o la muzeu”, dar… this is life. Ne cățărăm pe umerii altora, fiecare generație. E parte din joc. Pentru istorie da, mai scriem cine, ce a făcut, dar cam atât.

În primăvară, ați acordat un premiu la finala concursului de robotică First Tech Challenge, ca reprezentant al BRD-ului, sponsorul principal. Am fost la acel concurs ca reporter, pentru un reportaj care m-a entuziasmat. Am văzut o competiție în care s-a pus accent pe adaptare și improvizare, pe construirea echipelor. Cât de încântat sunteți de generația pe care ați văzut-o acolo?

Sunt un mare suporter al acestei generații pentru că – cel puțin copii pe care i-am întâlnit acolo – fac niște lucruri uimitoare în niște condiții limitative dureroase. Multe dintre școlile lor nu au laboratoare, nu au finanțare, nu au un mediu în care copiii aceea pot spune că pot învăța practic. Ca un fotbalist plecat de la zero: înveți fotbal, dar nu pe terenul de fotbal, ci pe câmp sau pe plajă. Ei fac asta prin propriul talent, prin propria energie, prin propria motivație –  evident, și cu ajutorul unor părinți sau profesori care nu-i lasă să se irosească. Mi se pare incredibil. Este o reacție de comunitate incredibilă. Mi se par fabuloși, mi se par inteligenți, mi s-au părut extrem de concentrați – mai concentrați decât suntem noi uneori la serviciu, foarte profesioniști, foarte atenți la ceea ce fac, cum fac, cum se mișcă, cum înțeleg victoria, cum înțeleg eșecul, cum se repliază rapid. Fabulos.

Am vorbit cu câteva zeci dintre ei și i-am întrebat și ce vor să facă în continuare. Mi-au răspuns robotică, cu multe idei de roboți și drone în servicii, dar cu mare accent pe Internet of Things. Digital înseamnă și o reîntoarcere către hardware? Mai ales cu viitoarea platformă 5G? Cu gadgeturi pe care încă nu ni le imaginăm.

Desigur, cred că înseamnă și asta. Cred că, în ultimii ani, software-ul a furat scena, iar noi, cei din industrie, am avut la un moment dat senzația că am descoperit cea mai maleabilă materie din istoria umanității și că putem să facem orice. Reacția a fost incredibilă. Este ieftin, este în față noastră: înveți să programezi, să codezi – pur și simplu înveți să reinventezi lumea. Dar cred că ne întoarcem la mecanică, la fizică, la inginerie, cred că ne întoarce și la hardware sau la mecanica lucrurilor. Cred că suntem într-o lume interdisciplinară. De-a lungul secolelor, am avut lucrurile astea, fie că a fost umanismul, iluminismul, raționalismul ș.a.m.d, a existat din când în când câte o reîntoarcere la știință, la lucrurile exacte, la fizică, la matematică, la chimie. În mod democratizat, adică mase mari de oameni se reîntorc spre lucrurile practice și vor să învețe, să testeze, să experimenteze sau să fie expuși la lucrurile acelea. Cred că suntem într-un astfel de moment. Dacă te uiți la roboți, ai un cod, pentru că au și parte de software, au și parte mecanică, implică și idei de astrofizică, tot felul de lucruri care se compun. Și cred că acei copii pot să facă și alte șapte lucruri diferite, peste acestea. Sper să crească și ajungă la un moment dat să-și focalizeze energia, să facă niște alegeri, să se concentreze, să spună „aș putea să fac atâtea lucruri, dar totuși am să îmi concentrez următorii 5 ani să fac cana asta”. Când faci asta, în momentul acela vei începe să crești în valoare, vei face, vei vedea, vei cădea, vei experimenta, apoi iar vei face – atunci cred că începi să ai impact și tracțiune. Când ești tânăr, cum am fost și noi (râde), simți că poți face orice, dar există momente în care trebuie să alegi. Așa e și în business pentru că ai bugete, credite, digitalizare, economisire, dar atunci realizezi că trebuie să faci acum! doar trei dintre ele, pentru că timpul e limitat, bugetul e limitat, uneori și resursele de inteligență sunt limitate, iar atunci trebuie să faci niște alegeri. Cred că acela e un moment, nu știu dacă de maturitate, poate mai degrabă de înțelegere a felului în care tu vrei să transformi lumea. Momentul în care te concentrezi și spui „asta este amprenta mea, pe care o las în viață, și o să mă concentrez pe chestia asta”. 

Lumea crede că Facebook-ul este atât de important (și, da, are un impact foarte mare asupra societății), dar uităm cât de vulnerabil este el, de fapt. Rețelele sociale vin și pleacă, telefonul rămâne. Veniți din telecom – o industrie care devine un rival pe piața de banking? 

Da, cu siguranță da. În momentul acesta, cu siguranță suntem mobile first în tot ceea ce facem. Nu există nicio îndoială. Poate să fie un rival pentru multe lucruri și cred că este pe diverse piețe. Nu sunt întotdeauna sigur, când discutăm specific despre anumiți jucători, că își vor concentra eforturile în anumite direcții. Dacă mă uit la Facebook, la Apple, la Amazon, sau chiar la Google, nu sunt sigur că banking-ul este o țintă pentru ei – adică bankingul așa cum îl știm noi. Să devină o bancă. Nu știu dacă asta este important pentru ei. Cred că ceea ce îți oferă digitalizarea, open banking-ul și telefonul înseamnă, în primul rând, acces la date. Prin ceea ce facem în digital, lăsăm o amprentă digitală, lăsăm date. Cu cât ai mai multe date, știi mai multe despre oamenii respectivi. Știi despre gusturile lor, despre comportamentele lor. Băncile au acest asset al datelor financiare, pentru că ăsta este core business-ul lor. Nu știu dacă acele companii își propun într-atât să devină bănci, cât își doresc să rotunjească datele pe care le au, inclusiv cu cele financiare. Atunci, evident lansează și au servicii financiare. Care, dacă ne uităm, sunt mai degrabă în zona de plăți, unde comportamentul e mai intens. Facem plăți în fiecare zi, iar plățile spun ceva despre tine: ce cumperi, când cumperi, dacă ceea ce cumperi este legat de gusturile tale, de nevoile tale.

Mai departe însă, ce faci cu aceste date… cred că devine o responsabilitate uriașă.

Pe de o parte există această tentație de a exploata internetul, pentru că el îți oferă, prin utilizarea uluitoare de către miliarde oameni, acces la un volum uriaș de date. Dar, pe de altă parte, începi să simți povara resposabilității și nu doar a securității a accesului de date, ci și a modului în care vei lucra cu acele date. Pentru că începi să știi lucruri, începi să îți imaginezi lucruri, ai motoare puternice, ai computing power, ai inteligență artificială. Începi să vezi posibilități nenumărate având acele informații, dar în același timp cred că în fiecare creator și în fiecare mare fondator este această povara a responsabilității. Inteligența nu trebuie dezlănțuită fără limite, fără etică, pentru că atunci ea devine negativă, trebuie să îți pui propriile limite uneori.

Paradoxal, credem că firmele de big tech ne sunt „prieteni” și le vedem într-o lumină mult mai blândă decât pe bănci, dar uitam că, de fapt, băncile au pornit ca industrii de încredere, încă de la începuturile lor italiene.

Așa este, și uneori am zâmbit discutând, mai ales în ultimii ani, cu oamenii din piață despre acuzele că „băncile sunt lente, ar trebuie să facă mai multe, ar trebui să își asume riscuri”. Le zic că este contra-intuitiv să ceară asta de la bănci. Se așteaptă ca băncile să gestioneze riscurile – pentru că îți ții banii acolo și ai vrea să nu se joace cu banii tăi. Dacă te-ai dus la bancă și ai făcut un depozit, ai vrea să îl găsești tot acolo mai târziu. Dacă ar zice „ups, am încercat o inovație, dar nu a reușit. A fost cu banii tăi, dar să știi că a fost fun. Nu îi mai am, dar a fost pentru o cauză bună” – nu cred că o să fii fericit cu asta.

În al doilea rând, banca trebuie să respecte reguli, iar inovația, în general, presupune să îți asumi riscuri și să rescrii regulile. Ca organizație, trebuie să respecți și, în același timp, să rescrii reguli, ceea ce sună paradoxal. De aceea, procesele de inovație sau de digitalizare în astfel de organizații sunt mai creative decât în altele. Ca exemplu, Reed Hastings, unul dintre fondatorii Netflix, spunea că a putut să facă atât de multe lucruri și pentru că lucrat în media. Deoarece, dacă ar fi lucrat în pharma sau în banking, responsabilitatea sau viteza de inovație ar fi fost poate mai scăzută, pentru că trebuie să ai grijă de pacient – ai alte responsabilități. Acolo, cel mult poți face un film prost. Publicul te va critica, dar repercursiunile sunt mai mici.

Pe când în serviciile financiare, un titlu de presă de tipul „banca X a ținut parolele utilizatorilor într-un fișier descoperit”, cum a fost cazul Facebook, va distruge compania respectivă.

Exact, trebuie să fim mult mai creativi. Asta nu înseamnă lipsa inovației, ci înseamnă că vei depune mai multe eforturi ca să asimilezi inovația. Înseamnă că trebuie să folosești și mai inteligent tehnologia, pentru că tehnologia poate să acopere gap-ul, să acopere riscurile, poate să le mitigheze, poate să le execute în așa fel încât să ți le asumi, poate să însemne mai multă atenție pe cyber security. Poate însemna multe alte lucruri pe care trebuie să le iei în calcul. Nu e suficient doar să „plug and play”. Poate trebuie să lucrezi pe sellbox-uri, poate lucrezi pe POS-uri, poate lucrezi pe entități diferite. Sunt bănci care își dezvoltă brand-uri diferite de digital, cum e RBS-ul (Royal Bank of Scotland) în UK, fără să mai transforme banca-mamă. O lasă ca atare și începe să dezvolte brand-uri separate. Cum spuneam, trebuie să fii mai creativ pentru că industria te obligă cumva, dar cu siguranță nu ești scutit de inovație.

Am avut o discuție aprinsă în redacție, recent, despre un subiect aparent banal, dar de fapt foarte fertil: absența banilor în serialul Star Trek. Iar acum citim „Ascensiunea banilor”, a lui Niall Ferguson. Trebuie să vorbim despre evoluția către cashless. În Suedia, am avut mari frustrări din punctul ăsta de vedere, dar și ei mi-au povestit cum s-au simțit în China, care e la cu totul alt nivel. Cum vedeți direcția cashless?

Aici cred că toată industria este pe aceeași poziție, nu există nuanțe. Toată industria bancară își dorește digitalizarea banilor, mai puțin cash. Fie pentru că sunt costuri, fie pentru că înseamnă infrastructură, sunt multe motive pentru care băncile își doresc sucursale cashless, o societate cashless. Aici, într-adevăr, te lovești de comportamentul uman. Cred că modul în care ești obișnuit să ai acces la bani, să folosești banii, din familie, ține de comportamentul tău și le duci mai departe. Este o chestie greu de schimbat. Nu ne va fi simplu, pentru că nu ține atât de mult de informare. MasterCard, Visa, toate băncile au făcut campanii de media, avem digital, avem telefoane mobile. Oamenii folosesc telefonul mobil și, în același timp, folosesc bani cash. Sunt oameni care se duc în afară și folosesc cardul, dar în România scot bani de la ATM. Sunt genul de comportamente care se vor schimba foarte încet. Cred că multe alte lucruri se vor întâmpla până când vom ajunge și noi la cashless. Crește zona electronică, dar nu cred că depășește 20 sau 25% din totalul tranzacțiilor din România. Aici va fi cea mai grea bătălie, inclusiv a fintech-urilor și a start-up-urilor care trebuie să vină cu soluții noi. 

Ce fintech-uri v-au atras atenția în ultimii ani?

Evident, fiind din industrie, îmi plac challenger banks, băncile challenger, care propun un nou mod de a administra banii, precum N26, cu care am avut contact prima dată în Austria. Îmi place aplicația de la Starling și de la Mozo. Sunt foarte OK și cu Revolut. Cred că Tinkoff, în Rusia, face o treabă incredibilă. E un full fledged bank, deci nu mai este un monoliner, nu mai este o bancă care se ocupă de o singură zonă tranzacționară, are persoane juridice, are persoane fizice, are credite, are depozite. E o bancă profitabilă, are sute de milioane de euro profit, e o bancă de echilibru acolo. Îmi place lumea asta. Recunosc că mă atrage zona de artificial intelligence din ce în ce mai mult pentru că leagă, să spunem așa, toată povestea de date de toată tehnologia.

La noi, pot spune că mă uit cu plăcere la cum a crescut IPDNA și m-am mai întâlnit cu ei de câteva ori și mi-au spus că au început să facă lucruri afară, în Mexic, SUA, în Asia, că se extind pe diverse piețe. Mă mai întâlnesc cu oameni de la FIC, care și-au mai dezvoltat intențiile. Începuseră ca un soi de PFM și de agregator de conturi, dar acum înțeleg că se duc mai aproape de genul soltige, sau Fidor, Figo, genul de platformă de API, pe care tu o interconectezi cu mai mulți jucători și te conectezi la ea și transferi informații. Am văzut că s-au dus spre Luxemburg. Dar nu mulți de la noi care să fi scalat ceva – să iasă puternic în afară. La noi nu sunt atât de multe.

Poate asta trebuie să fie o discuție pentru industrie. Ce faci cu lumea fintech-urilor? Da, faci un hackathlon, faci un fel de eveniment, aduci niște fintech-uri – dar cum să stimulezi cu adevărat industria fintech-urilor? În România, dacă ai un eveniment, nu știu dacă poți să aduci mai multe de 20-25, maxim 30 de fintech-uri localizate aici. Dacă te duci la Amsterdam, dacă te duci la Koln, la Londra, chiar și la Barcelona, de Paris nici nu mai vorbim; dacă te uiți și la alte capitale, chiar și în jur, o să vezi sute. Există acolo o efervescență a piețelor superioară nouă. Unii mi-au spus că asta se întâmplă pentru că forța de muncă de aici preferă să lucreze pentru companiile mari, de software development, sau să plece afară. Și, da, o mare parte pleacă afară. Nu aleg destul de mulți calea această antreprenorială, de a face ceva aici, chiar dacă exportă pe urmă produsul afară. E posibil, nu știu.

Cred că industria, în general, nu doar cea financiară, ci și Telco și IT, are cumva o responsabilitate de a stimula generos piața de fintech-uri din România. Cu siguranță și statul, pentru că, dacă te uiți la modele de afară, o să vezi de multe ori guvernele respective (Franța, UK) având programe naționale sau asigurând incubatoare și susținându-le. Trebuie să existe și o preocupare de stimulare a industriei fintech-urilor, în general, pentru că altfel pierdem.

Ne dorim să avem parteneriate cu firme noi, pentru că simțim că nu putem face singuri tot, dar în același timp zicem că nu avem cu cine sau nu sunt destul de maturi. Este și responsabilitatea noastră ca lucrul acela să se întâmple. Nu poți să fii doar un actor pasiv, care din când în când face o competiție, iar pe urmă spui „dar nu a venit nimeni. Eu am încercat. Lasă că mai încerc la anul, poate mai apar”.

Să mergem pe exemplul concursului First Tech Challenge: M-aș bucura să văd tot mai multe comunități locale susținând echipele acelea, pentru că altfel vei sta foarte mult în motivația și energia unor oameni, care la un moment dat s-ar putea să nu mai fie. Apoi vei spune „acum 2 ani aveam asta, acum de ce nu mai avem?”. Pentru că au plecat toți sau nu au mai făcut. Dacă există niște încercări și le vezi în jurul tău, ar trebui să nu le lași singure să vezi dacă supraviețuiesc. Ar trebui să profiți de momentul ăla și să mai pui o cărămidă și încă o cărămidă, pentru că așa se face un trend. Și poate, peste 5-6-7 ani, vei avea beneficiile acelui lucru. Este o altă investiție antreprenorială, în care rezultatul nu este întotdeauna precis.

Nu-i un joc cu sumă zero.

Exact, în lumea tehnologiei și în lumea în care trăim, nu avem un zero sum game: dacă unul câștigă, celălalt trebuie să piardă. Nu cred că suntem în Game of Thrones sau Hunger Games, intrăm 10 și vedem cine supraviețuiește. Cred că piața se dilată. Cred că facem lucrurile pe care le facem înainte și avem în continuare consumatori, dar apar și moduri noi de a face lucrurile sau lucruri noi și atunci piața se dilată. Sunt unii jucători care se uită la business-ul de azi și încearcă să facă altfel, sunt alți jucători care se uită la ceva cu totul nou. Musk se uită la Marte sau cum să foreze un tunel – sau la internet. Sunt oameni care spun „Facebook face asta” sau „banca X face asta, dar eu aș putea mai bine”. Cred că e loc pentru toată lumea. Cumva, preocuparea noastră ar trebui să fie să întreținem cumva efervescența asta de idei, pentru că, în final, chiar dacă e un joc al internetului și tehnologia e peste tot și informația e peste tot, totuși faci lucrurile în România, ai clienți în România, folosești infrastructură în România. Nu lucrăm pentru clienți, ca Facebook, Uber etc, care pot să fie peste tot, să te poți loga de peste tot. Pot să am 200 milioane de clienți în SUA și mai puțini în Japonia, dar overall am 1,8 miliarde și așa mai departe. Ești încă local. Băncile, cel puțin, susțin comunități locale. Atunci modul în care acele comunități locale se dezvoltă e vital pentru modul în care va arată banca.



Vasile Decu

Astronom amator, pasionat de știință și tehnologie. Șoarece de bibliotecă. vasile.decu@mindcraftstories.ro