Radar „made in Romania” pentru depistarea tehnologiilor cu potențial inovator. Interviu cu Adrian Curaj18 min read

Monica Georgescu | 28.06.2019

Trăim într-o perioadă uimitoare de progres tehnologic. Proiectele de viitor se transformă în realitate într-un ritm rapid, iar inovațiile tehnologice schimbă de la an la an fața lumii în care trăim. Este o goană permanentă, o „foame” de inovație, de nou.

În întreaga lume, se investește tot mai mult în cercetare și inovare. Această tendință poate fi observată atât la nivelul companiilor, care vor să scoată pe piață produse competitive și inovative, cât și la nivelul autorităților din întreaga lume. Guvernele încurajează și finanțează direcțiile inovative de cercetare, din dorința de a găsi soluții sustenabile pentru principalele probleme cu care se confruntă societatea modernă: surse de energie regenerabilă, acces universal la servicii de sănătate, orașe mai sănătoase, soluții pentru încălzirea globală sau tehnologii mai sigure.

Zilele trecute, Universitatea Politehnica din București a găzduit o întâlnire la care au participat cercetători, antreprenori, inovatori și autorități publice de pe întreg teritoriul Europei. Evenimentul a avut loc sub egida Consiliului European pentru Inovație (EIC), care testează în acest moment un program pilot pentru finanțarea și accelerarea inovației în Europa – Pathfinder. Proiectul-pilot are un buget de 700 de milioane de euro pentru perioada aprilie 2019 – decembrie 2020. Acești bani vor finanța până la 200 de proiecte inovatoare, care au potențialul de a schimba, de a revoluționa știința, tehnologia și societatea.

Am vorbit pe larg despre tehnologii inovatoare, despre finanțarea cercetărilor cu potențial revoluționar și despre rolul României în această „cursă” către inovație cu organizatorul evenimentului EIC Pathfinder de la București, prof. dr. Adrian Curaj.

Adrian Curaj este directorul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). A fost ministru al Educației în guvernul tehnocrat (noiembrie 2015 – iulie 2016), iar în prezent este coordonator și expert consultant în mai multe proiecte de cercetare și dezvoltare finanțate de Comisia Europeană, Banca Mondială, UNESCO, UNIDO și ETF (European Training Foundation). De asemenea, este unul din principalii autori ai raportului 100 de inovații care vor schimba lumea, publicat zilele trecute de Comisia Europeană și despre care am scris pe larg într-un articol precedent.

 

Care sunt preferatele dumneavoastră din inovațiile prezentate în raportul Comisiei Europene? Care credeți că au șansele cele mai mari să devină realitate în următorii ani?

Toate sunt interesante și toate au potențialul de deveni realitate, pentru că ele nu vin dintr-un glob de cristal sau din imaginația unor oameni. Le-am selectat printr-un proces care are consistență. Raportul menționează 87 de inovații tehnologice si 13 inovații sociale. Dacă ar fi să mă gândesc la subiecte care provoacă imaginația, aș menționa tatuajele inteligente și microsenzorii subcutanați – care comportă și discuții legate de etică. În robotică avem iar lucruri interesante, dar și în zona medicală, unde vorbim despre prostetică robotică și organe sintetice.

România are un radar pentru tehnologii disruptive

Cum ați ajuns să identificați și să selectați 100 de inovații? Ce ne puteți spune despre metodologia care a stat în spatele raportului?

În ultimii ani, am dezvoltat chiar aici, în România, un „radar tehnologic”, prin care urmărim în permanență ce se publică în lume, subiecte din zona care ar putea fi asociată tehnologiilor disruptive. Adunăm cam 40.000 de astfel de semnale pe lună. Din acestea, le selectăm pe cale care spun ceva despre o noutate. Și asta este foarte important – ideea de noutate – este un „semnal slab”, care ar putea fi asociat unei noutăți absolute, unei provocări tehnologice sau inovații. E important să colectăm și să analizăm aceste „semnale slabe”, pentru că, pe termen mai lung, un semnal slab poate să crească și să ducă la noutăți foarte interesante în știință, în tehnologie.

Acest mecanism, acest radar tehnologic care a alimentat cu informații demersul Comisiei Europene, este cel mai sofisticat din Europa. Și ne bucurăm să spunem că el a fost gândit, dezvoltat si operat în România. În spatele acestuia este un demers nonprofit al Institutului de Prospectivă.

Trebuie spus că este o provocare să identifici toate aceste semnale, să le colectezi si apoi să le prefiltrezi. Prefiltrarea se face cu ajutorul unui algoritm bazat pe inteligență artificială, pe machine learning. Ulterior, pentru selecția finală, lucrăm cu oameni, cu experți independenți. Este un proces ciclic. La finalul acestei selecții, te întorci la mașina care îți face filtrarea automată, la algoritmul de inteligență artificială, și-l înveți, îl rafinezi pentru căutările viitoare. Asta înseamnă machine learning, asta este frumusețea programului, este un proces permanent.

Când ne putem aștepta să vedem aceste inovații transformate în realitate?

Orizontul temporal selectat de noi a fost 2038 – la aproape 20 de ani distanță. Este interesant, pentru că te gândești cum faci să te poți uita atât de departe în viitor când lumea se mișcă atât de repede, când vorbim despre schimbări disruptive, despre digitizare. Aceasta a fost provocarea noastră.

Un dans în trei

Care este provocarea identificării tehnologiilor inovatoare?

Dansul tehnologiilor inovative este un dans în trei. Pe de-o parte, luăm în calcul tehnologiile disruptive, este o privire către orizontul îndepărtat, pentru că vorbim despre semnale slabe. Pe de altă parte, luăm în calcul trendurile, tendințele asociate deja cercetării și inovării în anumite domenii. Iar la toate acestea se adaugă componenta dată de stabilirea unor provocări globale.

Urmărim concomitent trei lucruri diferite. Tehnologiile disruptive se află la un orizont de timp mai îndepărtat și cu o șansă relativ mică de a se concretiza fără eforturi majore în acea linie de cercetare. Pe de altă parte, o parte din tehnologiile disruptive care se aflau la un moment dat la un orizont îndepărtat acum au căpătat o dimensiune mai mare. Semnalele slabe au devenit mai puternice și acum sunt „trending” – sunt tendințe de cercetare, dar asta înseamnă că deja multă lume e concentrată pe acest subiect. Iar altele s-au consolidat atât de mult încât au devenit provocări globale, cum e încălzirea globală sau găsirea unor surse de energie regenerabilă.

De aceea spun că este un dans în trei între viitor, prezent (tendințe care au căpătat dimensiune) și provocări globale marcate de interdisciplinaritate, unde toată lumea lucrează la acest lucru.

Care sunt câteva din domeniile de cercetare unde România ar putea fi competitivă? La ce suntem buni noi?

Discuția asta despre domeniile la care suntem noi buni pune la un loc pe cei care pot furniza soluții și pe cei care am nevoie de acele soluții și le pot valorifica – cerere și ofertă.

Pot să vă spun care sunt concluziile la care am ajuns în urma eforturilor noastre de a discuta cu factorii responsabili și cu întreaga comunitate interesată de știință și inovare în România. Acum câțiva ani, am stabilit prioritățile României pentru specializare inteligentă. A fost vorba despre investiție în energii verzi, orașe inteligente, zona IT – big data și inteligență artificială. Și cred eu că am fost activi în aceste direcții.

Acum, avem la dispoziție acest radar tehnologic care ne furnizează informații care pot să alimenteze direcții de cercetare. Ele vor alimenta discuțiile viitoare în urma cărora vom stabili agenda noastră pentru intervalul 2021–2027.

Ce se schimbă în abordarea și finanțarea cercetării tehnologiilor inovative odată cu trecerea de la programele FET la Pathfinder?

Se vor asambla altfel lucrurile, este o schimbare majoră de abordare. FET (Future of Emerging Technologies) este un instrument care a funcționat în Europa timp de 20 de ani. Este o vârstă onorabilă, iar în tot acest timp a finanțat cercetarea în domeniul tehnologiilor disruptive. Trecerea la Pathfinder este o adaptare la dinamica actuală a pieței. Ne lipsea partea de accelerare a ideilor disruptive.

Cu Pathfinder, încercăm să găsim instrumentele care să ducă tehnologiile inovatoare de la idee în piață, cu beneficii asupra societății. FET a reușit să identifice o serie de tehnologii disruptive și să ducă cercetarea în acest domeniu până la un punct. Din punctul acela nu mai avea continuitate. Produsul FET nu era suficient de matur, era prea riscant pentru investitori, pentru piață. Ce încercăm să facem acum este să mai oferim o etapă. Propunem un nou tip de finanțare care să combine grantul oferit de Comisia Europeană cu posibilitatea atragerii unor investiții private. Prin urmare, Comisia Europeană va continua să finanțeze idei disruptive, dar le va deschide și pentru investitori privați. Este o provocare – va trebui sa gândim strategic și operațional, trebuie să oferim susținere celor care au idei disruptive, dar care poate nu au energie și know-how să ducă acele idei, acele proiecte pe piață, către investitori.

Hype-ul poate fi bun

Cum ar trebui să scrie presa de știință despre inovație? Cum facem sa ne ferim de hype, dar să rămânem în același timp optimiști?

Nu știu dacă ar trebui să vă feriți de hype. Asta pentru că este nevoie de mai mult decât un semnal slab pentru a genera hype. Hype-ul în media nu se generează pe semnale slabe, pe idei improbabile. Tehnologia blockchain, de exemplu, este în acest moment hype, dar e o tehnologie cu multiple aplicații și care merită acest ecou. Un alt exemplu este inteligența artificială, un subiect cu o dinamică fabuloasă.

Eu cred că rolul jurnalismului științific este să informeze și uneori să structureze informația pentru publicul său. Nu cred că este rolul jurnalistului să spună: „asta este bine și asta este rău”, ci doar să vorbească despre această dinamică.

Tehnologia blockchain, de exemplu, este hyped. Dar ce înseamnă ea de fapt? Această tehnologie poate contribui la mobilitatea oamenilor: oriunde mă duc in lume, informațiile pe care le înregistrez și profilul meu pot fi ușor accesate. Aceasta tehnologie elimină birocrația, nevoia de validare din partea unor autorități tradiționale, de ștampile, de notariat. Încrederea pe care o oferă această tehnologie este un beneficiu social. Tehnologia poate fi aplicată mai multor domenii – poți avea tranzacții financiare de încredere, dar te poate ajuta și să știi că mănânci ceva de încredere, ceva cu un traseu atent controlat. Blockchain a creat mecanisme prin care traseul unui produs poate fi atent urmărit – pot să știu de unde s-a pescuit peștele pe care îl am în farfurie, de exemplu.

Rolul jurnalistului de știință este, cred eu, să explice anumite idei, anumite tehnologii oamenilor obișnuiți pentru ca ei să poată decide în cunoștință de cauză utilitatea lor.



Monica Georgescu

Jurnalist medical și de știință, cu un interes special pentru medicina bazată pe dovezi.