Structuri din baloane de săpun de Kym Cox

Știința în imagini – un limbaj universal12 min read

Monica Georgescu | 21.08.2019

Știința lucrează tot mai mult cu informații complexe și concepte abstracte, greu de explicat publicului neinițiat. Însă, după cum ne spune și celebrul clișeu (adevărat), o imagine poate face cât o mie de cuvinte, iar fotografia de știință are darul de a explica idei dintre cele mai complexe. Acesta este motivul pentru care, în fiecare an, Societatea Regală de Fotografie din Marea Britanie, una din cele mai vechi societăți fotografice din lume, organizează „Science Photographer Of The Year”, o competiție internațională de fotografie de știință.

Concursul celebrează modul în care știința poate fi comunicată publicului larg prin intermediul fotografiei. Zilele trecute, un juriu format din experți a desemnat finaliștii din acest an. 70 de fotografii au fost selectate din sute de candidate pentru a fi expuse în cadrul unei expoziții care poate fi vizitată între 7 octombrie și 5 ianuarie la Muzeul Științei din Londra.

Încă de la începuturile sale, fotografia a făcut legătura între lumea artei și cea a științei, dând naștere unor imagini care au stârnit și au satisfăcut curiozitatea umană în egală măsură”, a explicat Roger Highfield, directorul științific al Muzeului de Știință de la Londra, care va găzdui expoziția.

 „Știința și fotografia au fost întotdeauna două domenii interconectate. Acum, fotografia a devenit esențială pentru știință, dar mai ales pentru a comunica știința unui public larg”, a explicat Gary Evans, coordonatorul expoziției și reprezentant al Societății Regale de Fotografie din Marea Britanie.

Competiția a fost deschisă fotografilor de toate vârstele, din întreaga lume, indiferent de nivelul de pregătire sau de experiență. Iar fotografiile finaliste se remarcă în primul rând prin povestea pe care o spun, apoi prin varietatea de tehnici și stiluri fotografice abordate. Într-o lume plină de tehnologie, echipamentul folosit pentru a surprinde uimitoarele imagini a fost cum nu se poate mai diferit: de la banalul telefon mobil – care poate captura imagini absolut impresionante – până la telescoape digitale, microscoape performante și echipamente medicale high-tech.

Meduze cu capul în jos de Mary Anne Chilton

Aceste meduze miniaturale sunt aproape transparente, culoarea lor translucidă fiind dată de densitatea de alge din apă. Această specie nu înoată, deplasându-se prin mici pulsații în mediul lichid. Minusculele creaturi se hrănesc cu plancton și, conform celor mai noi studii, cu microplasticele omniprezente în apele planetei.

Calmul eternității de Yevhen Samuchenko

Această fotografie uimitoare a fost făcută în munții Himalaya, în Nepal, la o altitudine de 4.400 de metri. Calea Lactee este galaxia din care face parte și sistemul nostru solar, este practic casa noastră extinsă la scară cosmică. Numele galaxiei face referire la modul în care aceasta este vizibilă de pe suprafața Pământului – o bandă lăptoasă de lumină care se poate observa pe cerul nopții. Stele care formează Calea Lactee sunt prea departe pentru a fi observate individual, cu ochiul liber. Însă altitudinea ala care a fost făcută fotografia, aerul rarefiat, lipsa poluării și a luminilor orașelor a permis capturarea unor detalii uimitoare ale galaxiei în care locuim.

Scut de siguranță de Richard Germain

Acul de siguranță din imagine a fost conectat la un generator de curent alternativ de tensiune înaltă pentru a ioniza aerul din jurul său. Electronii dislocați emit energie sub formă de fotoni, care generează haloul luminos din jurul acului. Imaginea este oarecum neclară pentru că fotograful nu a pozat acul, ci haloul de lumină care se emite prin ionizarea acestuia.

Telescopul Lovell de Marge Bradshaw

În această imagine, fotograful explorează formele, texturile și detaliile telescopului Lovell, din nord-vestul Angliei. Când construcția acestuia a fost finalizată, în 1957, telescopul Lovell era cel mai mare radio-telescop din lume, având un diametru de 76,2 m în diametru. Telescopul Lovell este în continuare funcțional, după mai bine de 60 de ani de la construirea sa. Fotografiile lui Marge Bradshaw se concentrează pe detaliile de structură și pe uzura acestuia, arătând felul în care acesta „a îmbătrânit”. „Am fost fascinată de telescopul Lovell din copilărie, când l-am vizitat într-o excursie cu clasa”, a declarat fotografa.

Cărăbușul-cerb de Viktor Sykora

Această fotografie detaliată a unui carăbuș-cerb a fost realizată cu ajutorul unui microscop cu lumină. Imaginea a fost mărită de cinci ori, dezvăluind complexe detalii anatomice.

Nebuloasa „America de Nord” de Dave Watson

Explozia de culoare de mai sus este nebuloasa de emisie NGC7000, din constelația Cygnus (Lebăda). A fost supranumită „Nebuloasa America de Nord” pentru că forma ei este foarte similară continentului nord-american. O nebuloasă de emisie este formată din nori de praf și gaze ionizate, care emit radiații în diferite spectre de lumină.

Gândacul confuz de făină de David Spears

Tribolium confusum (sau „gândacul confuz”) este un dăunător care infestează rezervele de cereale și făină. Pentru a realiza un portret detaliat al acestuia – care să surprindă mimica de la care își trage numele –  fotograful a folosit un microscop electronic. Aparatul folosește electroni pentru a ilumina specimenul și a transmite o imagine mărită a acestuia. Imaginea rezultată a fost colorată în Photoshop.

Harta oxigenului de Yasmin Crawford

Yasmin Crawford este studentă masterandă la Universitatea Falmouth din Marea Britanie. Fotografiile sale dezvăluie sau explică concepte complexe și aspecte ale muncii de cercetare cu care cei mai mulți dintre noi nu suntem familiarizați.

Această imagine arată o parte din cercetarea medicală care încearcă să explice simptomele care stau la baza diagnosticului de Encefalomielită mialgică. Supranumită și „Sindromului de oboseală cronică”, aceasta este o afecțiune medicală complexă, despre care oamenii de știință știu încă prea puțin.

Structuri din baloane de săpun de Kym Cox

Ultima imagine este și preferata mea. Această fotografie arată comportamentul structurilor complexe din baloane de săpun. Fragilele structuri create în acest mod folosesc optim spațiul dat, minimizând suprafața de contact între baloane pentru a reduce tensiunea de contact.

Pereții din baloane de săpun sunt mai subțiri în partea de sus și mai groși în partea de jos. Practic, efemerele structuri curg în permanență, subțiindu-se treptat până când se sparg. Această alunecare permanentă interferează cu undele de lumină, rezultând un curcubeu de culori. Punctele negre sunt zone în care peretele de săpun este prea subțire pentru a interfera cu undele de lumină. Studierea acestor structuri create natural este un instrument util în domenii de cercetare precum știința materialelor sau a ambalării și transporturilor.

 



Monica Georgescu

Jurnalist medical și de știință, cu un interes special pentru medicina bazată pe dovezi.