„Ziua Sănătății” la Bucharest Science Festival16 min read

Monica Georgescu | 01.10.2019

Tocmai s-a încheiat cea de-a șaptea ediție a Bucharest Science Festival – unul din cele mai importante evenimente de popularizare a științei, dedicat publicului de toate vârstele. Timp de cinci zile – între 25 și 29 septembrie – bucureștenii au putut lua parte la zeci de evenimente diverse: conferințe, dezbateri interactive, ateliere pentru copii, experimente și demonstrații, vizite la institute de cercetare și lansări de carte.

Desfășurat sub motto-ul „cunoașterea înseamnă putere”, Bucharest Science Festival a debutat în acest an cu o zi dedicată sănătății în toate formele ei. Centrul Ceh a găzduit trei dezbateri interactive pe teme de sănătate publică, moderate de Aurel F. Marin, jurnalist medical și de știință.

De la stânga la dreapta: Aurel F. Marin, Cătălina Panaitescu, Gabriel Diaconu și Nicolae-Iordache Iordache

Educația pentru sănătate a fost tema primei dezbateri dedicate sănătății. Subiectul este unul de mare interes în contextul în care, conform prevederilor Legii nr. 38/2019, începând cu anul școlar 2020–2021, planurile-cadru de învățământ din România vor cuprinde și educația pentru sănătate și nutriție.

Astfel, până la sfârșitul acestui an, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației ar trebui să elaboreze o strategie națională în acest sens și să organizeze dezbateri publice. După ce strategia va fi aprobată, ea va trebui să fie transpusă în planurile-cadru de învățământ în cel mult nouă luni, până la începutul anului școlar următor. Elevii vor avea deci în program un număr de ore dedicate educației pentru sănătate și nutriție. Este important însă de văzut ce va însemna asta.

Ce înseamnă să fii sănătos? Ce trebuie să facem pentru a nu ne îmbolnăvi? De la gesturi simple, precum spălatul pe mâini sau pe dinți, până la informații despre modul complex în care funcționează corpul uman – toate sunt lucruri care se află, se învață, se pun în practică. Dar când trebuie să înceapă educația pentru sănătate? Cine trebuie să o facă? Ce informații sunt necesare și la ce vârstă?

Cei trei invitați care au încercat să răspundă la aceste întrebări au fost: Cătălina Panaitescu, medic de familie și medic școlar, Nicolae-Iordache Iordache, medic, consultant și trainer în comunicare medicală și Gabriel Diaconu, medic psihiatru.

Cei trei invitați ne-au arătat că educația pentru sănătate se poate face fie informativ, fie participativ, fie coercitiv.

Gabriel Diaconu a vorbit despre puterea limbajului în comunicarea pentru sănătate. La origine, limbajul medical este unul tehnic, câteodată plictisitor, adesea greu de înțeles. Dacă vrem să educăm publicul de toate vârstele despre sănătate, atunci ar trebui să facem această comunicare într-un mod mai prietenos.

Nicolae-Iordache Iordache a vorbit despre puterea exemplului si a jocului în educația pentru sănătate, iar Cătălina Panaitescu ne-a amintit că educația pentru sănătate se făcea în România încă de la 1948 și existau chiar și strategii în acest sens. Modelul comunist al educației pentru sănătate era unul coercitiv, autoritar și, la fel ca tot ce a ținut de acel regim, a fost dat la o parte. Este bine însă să cunoști trecutul atunci când pui bazele viitorului.

De la stânga la dreapta: Aurel F. Marin, Vlad Stroescu, Gabriel Diaconu și Octavian Buda

A doua conferință medicală a zilei a vizat sănătatea mintală. Mai precis, s-a vorbit despre spațiile închise și despre cum afectează acestea sănătatea mintală. Invitații au fost trei medici psihiatri: Octavian Buda, psihiatru legist la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” și profesor universitar de istoria medicinei la UMF „Carol Davila”, Gabriel Diaconu, psihiatru specializat în suicidologie și psihotraumatologie și Vlad Stroescu, psihiatru la centrul MindCare.

La această dezbatere, cred că toți participanții se așteptau ca discuția să se concentreze pe psihopatologiile favorizate de traiul într-un spațiu închis: un submarin, o navă spațială, sau poate o celulă de închisoare. Însă invitații au dus discuția spre o altă direcție și au propus celor prezenți să vadă spațiul închis ca pe un mediu deprivațional – orice mediu deprivațional, marcat de un obstacol, o piedică, o cenzură.

Vlad Stroescu a adus în discuție prevalența anxietății în societatea modernă și despre modul în care anxietatea generează spații mental închise. Frica ridică ziduri, ne constrânge și ne restrânge lumea.

Gabriel Diaconu a vorbit despre internarea involuntară și a menționat că spitalul de psihiatrie poate fi un mediu deprivațional în anumite contexte, iar acest lucru ridică o serie de dileme de ordin etic pentru medicul psihiatru. Mai mult, diagnosticul psihiatric în sine poate fi văzut din punct de vedere legal drept un spațiu închis, un spațiu deprivațional, din care este greu să ieși. Asta deoarece tratamentele se prescriu pe coduri diagnostice, iar acestea sunt asemenea unor etichete prea mici, mult prea restrictive, incapabile să redea complexitatea unui diagnostic, dar cu toate acestea definitorii, fixe.

Octavian Buda a continuat această idee și a vorbit despre punerea sub interdicție a unei persoane. Este vorba despre acea situație în care o persoană este considerată fără discernământ sau alienată mintal. Efectul principal al punerii sub interdicție judecătorească este că persoana vizată nu mai poate încheia singură acte juridice. În realitate, asta înseamnă că acea persoană încetează să mai existe în plan social, explică Octavian Buda. Și, dacă nu mai există în plan social, ea nu mai are drepturi. Este o formă legală de mediu deprivațional, fără pereți, fără ziduri. La origine, punerea sub interdicție a fost creată pentru a proteja o persoană considerată fără discernământ. Însă orice asemenea „instrument” poate fi folosit pentru a face bine sau rău, pentru a proteja sau pentru a depriva.

De la stânga la dreapta: Aurel F. Marin, Mihai Craiu, Vlad Voiculescu și Marian Ivan

Ultima dezbatere a zilei a fost despre „Cum putem să construim o comunitate sănătoasă”. S-a pornit de la premisa că, într-o comunitate sănătoasă, toți membrii cooperează, lucrează împreună pentru a încuraja un trai sănătos și pentru a preveni bolile.

Încurajarea vaccinării, sprijinul acordat persoanelor în dificultate, accesibilitatea serviciilor medicale sunt doar câteva dintre măsurile pe care le putem lua pentru a crea o societate sănătoasă. În România ultimilor ani, societatea civilă s-a implicat masiv în crearea unei comunități sănătoase. Câteva proiecte nonguvernamentale au reușit chiar să schimbe sistemul de sănătate și legislația.

La dezbatere au fost invitați: Vlad Voiculescu, fost ministru al sănătății, inițiator al „Rețelei Citostaticelor” și unul dintre fondatorii MagiCamp – o comunitate dedicată sprijinirii copiilor bolnavi de cancer; Mihai Craiu, medic pediatru, fondator al Spitalul Virtual pentru Copii, conferențiar universitar la UMF „Carol Davila”, și Marian Ivan, președintele Organizației pentru Promovarea Transportului Alternativ în Romania – OPTAR.

S-a discutat despre importanța comunicării neconvenționale în educația pentru sănătate a populației, dar și despre așa-numiții „determinanți sociali ai sănătății” – condițiile economice și sociale care influențează diferențele individuale și de grup în starea de sănătate.

Determinanții sociali ai sănătății (sursa: catalyst.nejm.org)

Determinanții sociali ai sănătății includ calitatea mediului și a alimentelor, educația primită, calitatea îngrijirilor medicale la care populația are acces, dar și nivelul de dezvoltare economică. Toate acestea contribuie și își aduc decisiv aportul la starea de sănătate a comunității și a indivizilor.

Marian Ivan a vorbit celor prezenți despre planul de mobilitate urbană durabilă si despre cum putem face Bucureștiul un oraș mai puțin congestionat, aglomerat și sufocant. Pornind de la ideea că „nu ești prins în trafic, tu ești traficul”, este important de știut că fiecare dintre noi poate contribui într-o anumită măsură la decongestionarea traficului urban prin alegerea unor variante de transport alternative: bicicletă, trotinetă, transport în comun, mers pe jos. Însă, în acest context, este mare nevoie ca autoritățile să se implice și să elaboreze un plan de mobilitate urbană gândit în jurul oamenilor. Bucureștiul trebuie sa devină un oraș al oamenilor, nu al mașinilor!

La sfârșit, trebuie să precizăm că nu doar bucureștenii au avut parte de evenimente educative și interactive care să stârnească curiozitatea publicului despre știință. „Zilele științei” se desfășoară simultan în Adjud, Timișoara, Galați și Constanța.

De la an la an, Bucharest Science Festival a căpătat amploare și a adunat un număr mare de pasionați de știință în toate formele ei. Iar acest lucru nu poate decât să ne bucure, pentru că știința și curiozitatea științifică modelează constant lumea în care trăim, iar cunoașterea și spiritul critic sunt instrumentele prin care putem contribui la această schimbare. 



Monica Georgescu

Jurnalist medical și de știință, cu un interes special pentru medicina bazată pe dovezi.