Despre vaccinare, pentru sceptici23 min read

Vaccinarea este una dintre cele mai eficiente intervenții de sănătate publică. Însă, deși și-a dovedit eficiența în controlul – și chiar eradicarea – unor boli infecțioase severe, unele persoane au în continuare temeri și întrebări legate de anumite aspecte ale vaccinării.

Mai jos este o listă cu cele mai des întâlnite întrebări și argumente propuse de persoanele care ezită să se vaccineze. Lista a fost inițial compilată de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA. Ulterior, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a preluat și a completat această listă, pentru ca ea să poată fi folosită ca material de informare și educare.

Este foarte important ca medicii și autoritățile de sănătate publică să asculte și să înțeleagă îngrijorările, temerile și credințele legate de vaccinare. Aceste aspecte nu trebuie ignorate sau desconsiderate în discuția cu pacienții. Doar liniștind aceste temeri vom putea crește încrederea populației în vaccinare.

Multe boli infecțioase pentru care ne vaccinăm au început să dispară înainte de introducerea pe scară largă a vaccinurilor, datorită igienei mai bune

Această afirmație este des folosită de cei care cred că nu mai avem nevoie de vaccinare în societatea modernă. Pe de o parte, este adevărat că îmbunătățirea condițiilor socioeconomice a avut un impact semnificativ asupra multor boli și asupra speranței de viață. Pe de altă parte, bolile infecțioase pentru care continuăm să ne vaccinăm reprezintă o amenințare reală, nu fictivă.

Pentru a susține această afirmație, ne putem uita la cazurile unor țări în care scăderea ratei acoperirii vaccinale a dus aproape imediat la o creștere dramatică a numărului de îmbolnăviri. În anii ’70, îngrijorările privind efectele adverse ale vaccinului contra tusei convulsive au dus la scăderea acoperirii vaccinale în trei țări: Marea Britanie, Japonia și Suedia. În câțiva ani, toate cele trei țări se confruntau cu epidemii de tuse convulsivă, înregistrând un număr mare de cazuri de îmbolnăviri și chiar decese în rândul copiilor nevaccinați.

Aceste experiențe ne arată că respectarea normelor igienico-sanitare nu e de mare ajutor în aceste situații. Oprirea vaccinării s-a soldat cu o creștere dramatică a numărului de îmbolnăviri. Vaccinarea este, în continuare, singura variantă prin care putem controla pe scară largă răspândirea unor boli infecțioase grave.

Un alt exemplu concret este epidemia de rujeolă care afectează Europa în ultimii ani și care, la rândul său, a fost facilitată de scăderea ratelor acoperirii vaccinale și de libera circulație a persoanelor.

Există cazuri de îmbolnăviri și în rândul celor vaccinați

Acesta este un argument frecvent folosit în literatura antivaccinistă. Scopul acestei afirmații este de a sugera că vaccinurile nu funcționează și, prin urmare, sunt inutile.

În primul rând, trebuie spus că afirmația în sine nu este incorectă: unele persoane vaccinate se pot îmbolnăvi. Asta pentru că, în funcție de particularitățile fiecărui individ, vaccinurile nu sunt 100% eficiente în obiectivul lor de a crea imunitate.

De exemplu, vaccinul antirujeolic este eficient în 98-99% din cazuri atunci când este administrat corect. Eficiența scade dacă administrarea este incorectă sau incompletă (nu se administrează toate dozele necesare sau nu se respectă calendarul de vaccinare). Deci vaccinurile nu sunt 100% eficiente. Iar dacă în populație vor exista persoane nevaccinate, care să transmită boala, printre cei infectați vor fi atât persoane vaccinate, cât și nevaccinate.

Să luăm un exemplu concret: Într-o școală sunt 1.000 de elevi, 995 sunt vaccinați anti-rujeolă și au primit ambele doze de vaccin, deci sunt complet imunizați. 5 elevi nu au fost vaccinați sau nu au primit toate dozele, deci sunt susceptibili la infecție. Dacă elevii acestei școli vor fi cu toții expuși la virusul rujeolic, cine se va îmbolnăvi, conform unui model matematic? Cei cinci elevi nevaccinați se vor îmbolnăvi, însă nu vor fi singurii. Să nu uităm, vaccinul antirujeolic este eficient în 99% din cazuri. Asta înseamna că, din cei 995 de elevi vaccinați, 9 ar putea să nu aibă imunitate, deci se pot îmbolnăvi și ei.

Asta înseamnă că vom avea 14 elevi bolnavi de rujeolă. Statistic vorbind, majoritatea celor care s-au îmbolnăvit – 64% – au fost vaccinați. Dar asta nu înseamnă că vaccinul nu funcționează și că ar trebui să nu ne vaccinăm! Pentru că, dacă în acea școală niciun copil nu ar fi fost vaccinat, am fi putut avea până la 1.000 de cazuri de rujeolă, nu doar 14!

Sau putem să vedem „problema” altfel: 100% din cei nevaccinați s-au îmbolnăvit, comparativ cu doar 1% din cei vaccinați. Deci, vaccinurile sunt deosebit de eficiente, mai ales atunci când sunt administrate pe scară largă.

Este important de știut că vaccinurile funcționează în două moduri: ele oferă imunitate individuală celor vaccinați și imunitate de grup dacă numărul celor vaccinați este suficient de crescut pentru ca infecția să nu poată să circule. Dacă se întrunesc condițiile pentru crearea imunității de grup, chiar și acei 1% care nu vor avea un răspuns optim la vaccin vor fi protejați. Dacă există însă persoane nevaccinate în grup, care permit transmiterea infecției, printre persoanele susceptibile la îmbolnăvire vor fi și vaccinați.

Vaccinarea poate cauza efecte secundare nedorite, unele foarte grave

Da, la fel ca orice alt medicament, vaccinurile pot avea efecte adverse. Acesta este poate cel mai „greu” argument în favoarea deciziei de a nu vaccina sau de a amâna vaccinarea. Pentru că, spre deosebire de un medicament, vaccinurile se administrează atunci când persoana este perfect sănătoasă, nu bolnavă. Suntem mai puțin dispuși să ne asumăm riscul de efecte adverse atunci când suntem sănătoși decât atunci când suntem bolnavi și remediul vine cu riscuri.

De fapt, vaccinurile sunt printre cele mai sigure medicamente raportat la numărul și la severitatea efectelor adverse raportate. Cele mai multe efecte adverse ale vaccinării sunt minore și temporare. Cele mai des raportate efecte sunt durerea la locul injectării sau o febră ușoară. Ambele sunt de fapt semne că vaccinul funcționează și că sistemul imunitar este activat.

Efectele adverse mai grave sunt deosebit de rare – de ordinul 1 la 100.000 sau chiar 1 la un milion de cazuri. Pentru că vaccinurile sunt administrate la scară largă, chiar și cele mai rare efecte adverse sunt raportate și înregistrate.

Desigur, nimeni nu vrea să-și asume riscul ca el sau copilul lui să fie acel 1 la un milion de cazuri. De aici apare ezitarea. Însă nu trebuie să uităm de beneficiile vaccinării, de protecția oferită împotriva unor boli care altfel sunt grave, mutilante, uneori amenințătoare de viață. Beneficiile – controlul și eradicarea unor boli grave – sunt motivele pentru care ne asumăm riscurile extrem de rare de apariție a unor efecte secundare grave. Și trebuie spus că se fac eforturi permanente pentru a crea vaccinuri mai sigure și mai eficiente.

Există anumite loturi de vaccin asociate cu un număr crescut de efecte adverse raportate. Părinții ar trebui să se ferească să-și vaccineze copiii cu vaccin din acele loturi

Ideea existenței unor loturi „rele” de vaccin poate induce teamă și ezitare chiar și în rândul părinților care altfel nu ar ezita să-și vaccineze copiii. În realitate însă, aceasta teamă este nefondată și poate fi deosebit de nocivă, dacă urmările sunt refuzul părintelui de a vaccina.

Loturile de vaccin pot fi mai mari sau mai mici și pot fi puse pe piață pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Un lot de dimensiuni mari va fi pe piață o perioadă mai lungă de timp. Prin urmare, statistic vorbind, are șanse mai mari să fie asociat cu un număr mai mare de efecte adverse raportate.

Să zicem că, în fiecare zi, un părinte raportează un efect advers al vaccinului. Un lot de 10.000 de doze va fi pe piață o lună de zile și va „colecta” 30 de raportări. Un lot de 100.000 de doze va fi pe piață aproape un an și va colecta 300 de raportări de efecte adverse. Asta nu înseamna că lotul în sine e mai „prost” – de fapt, ele sunt absolut identice prin prisma raportărilor efectuate. De fapt, și dacă în lotul respectiv ar fi de trei ori mai puține raportări, la final, datorită prezenței mai îndelungate pe piață, ar colecta mai multe raportări și ar ajunge, nemeritat, pe „lista neagră” a unor părinți îngrijorați.

În această situație, părinții ar trebui să știe că siguranța vaccinurilor este intens monitorizată în toate statele. De fapt, există o dublă, chiar triplă monitorizare, atât din partea autorităților statului, cât și a organismelor internaționale.

Monitorizarea siguranței vaccinurilor în România

În România, de exemplu, monitorizarea siguranței vaccinurilor se realizează atât de către Institutul Național de Sănătate Publică, prin intermediul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), cât și prin sistemul de farmacovigilență al Agenției Naționale a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM), prin Serviciul de Farmacovigilență și Managementul Riscului.

Cele două instituții lucrează în parteneriat și colectează informații legate de orice reacție adversă postvaccinare de la medici, dar și de la pacienți și aparținători, le evaluează și le transmit către o bază de date europeană, care centralizează toate informațiile.

Legislația europeană prevede colectarea tuturor rapoartelor de reacții adverse suspectate la medicamente într-un singur loc: baza de date EudraVigilance. Toate statele membre UE transmit reacțiile adverse la medicamente raportate pe teritoriul lor către baza de date europeană. Colectarea datelor de pe teritoriul Europei într-un singur punct facilitează monitorizarea profilului de siguranță al tuturor medicamentelor și vaccinurilor la nivel european și face posibilă o detectare precoce a potențialelor probleme.

Prin urmare, nu este nevoie ca părinții să urmărească numărul de efecte adverse raportate la anumite loturi, acest lucru se face deja în sistem centralizat, la nivel național și european și orice posibilă abatere de la normă duce la retragerea unui lot. Nimeni nu vrea să apară probleme în acest sens. Singurul lucru pe care un părinte trebuie să-l facă este să raporteze dacă apare un efect secundar al vaccinării ori medicului vaccinator, ori direct pe site-ul ANMDM, completând un formular online.

Vaccinarea concomitentă pentru mai multe boli poate suprasolicita sistemul imunitar al copiilor și poate crește riscul de efecte adverse

Mecanismele prin care vaccinurile funcționează, modul în care ele solicită un răspuns imun de la organism a fost intens studiat. Niciun vaccin nu poate fi introdus pe piață fără studii exhaustive, în care sunt înrolate zeci de mii de persoane.

Studiile au arătat că vaccinarea concomitentă pentru mai mulți agenți infecțioși este la fel de sigură ca vaccinarea separată. În schimb, administrarea unei combinații de vaccinuri are avantaje nete pentru toată lumea: pentru copii – o singură înțepătură, pentru părinți – o singură vizită la medic, pentru medic – o mai bună alocare a timpului și a resurselor. În țările sau în zonele unde accesul la servicii medicale este dificil, administrarea concomitentă a mai multor vaccinuri poate face o diferență enormă, asigurând imunizarea completă a mai multor copii.

Un alt argument ar fi faptul că este de dorit să imunizăm cât mai rapid copilul pentru a-i oferi protecție împotriva unor infecții care sunt foarte periculoase la vârstele mici. De aceea unele vaccinuri se administrează simultan – un exemplu bun este vaccinul ROR, care protejează simultan de trei boli: rujeolă, rubeolă și oreion.

În țara mea, anumite boli infecțioase au fost eliminate aproape complet. De ce ar trebui să continuăm să ne vaccinăm?

Este adevărat că vaccinarea a ajutat la reducerea dramatică a cazurilor de îmbolnăviri în multe țări. Însă aceste boli infecțioase pot fi foarte răspândite (pot avea caracter epidemic) în alte zone ale lumii. Turismul, migrația, libera circulație a persoanelor pot face ca un virus să facă înconjurul planetei în mai puțin de 48 de ore.

Călătorii se pot expune patogenilor din țările pe care le vizitează și este foarte bine să fie protejați prin vaccinare. De fapt, călătoria în anumite zone (în special pentru țările cu climă tropicală) presupune vaccinări suplimentare.

În al doilea rând, un virus adus dintr-o altă zonă a lumii se poate răspândi rapid în rândul populației dacă aceasta nu este protejată prin vaccinare. În ambele situații ipotetice, este bine ca populația să fie protejată prin vaccinare, în special în contextul în care avem oportunitatea de a călători mult mai frecvent și mult mai departe.

În loc de concluzie

Vaccinarea funcționează, vaccinarea salvează anual milioane de vieți. Poate nu realizăm asta, poate că imaginea unor epidemii soldate cu zeci de mii de victime nu se mai află în mentalul nostru colectiv. Putem mulțumi vaccinării pentru acest lucru.

Însă, pentru a crește rata acoperirii vaccinale până la un nivel care să asigure protecție de grup, este nevoie ca aproape toată lumea să se vaccineze. De aceea, este foarte important ca aceste întrebări și argumente să nu fie ignorate de medici și de autorități. Doar răspunzând acestor dileme cu răspunsuri adecvate putem convinge scepticii să înțeleagă vaccinarea ca pe o soluție reală la un pericol la fel de real.