”Tratament” pentru deficitul de IT-iști25 min read

Mindcraft Stories | 04.11.2019

Cu o mișcare rapidă, farmacista trece prin scaner siropul de tuse. „Pentru adulți ați zis, da?” De trei ori pe zi, îmi repetă, iar discuția continuă cordial. Iau cutia și salut. Plec din farmacie, mă uit la sirop și aș vrea să trec pe el: Designed by Elena. Ca biochimist, Elena Ciuca a lucrat la siropul de tuse din mâna mea.

„La un sirop trebuie să ai substanța activă. Trebuie să ai un stabilizator care poate să fie un conservant. Trebuie să ai zahăr sau îndulcitori, trebuie să ai în vedere diferite legislații”, îmi explică ea într-un interviu. „Dacă e pentru copii, nu poți să folosești zahăr, ci îndulcitor. De asemenea, nu poți folosi anumiți conservanți cum ar fi benzoat de sodiu. Acesta nu e permis pentru siropuri pentru copii. Trebuie să mai pui un emulsifiant…”

Elena continuă să povestească cu pasiune, zâmbind. Dar halatul ei este în cui. De tot. Acum e Junior Java Developer. De la siropul de tuse a trecut la cod.

România are un deficit de 30.000 de specialiști în IT

Suntem o țară plină de IT-iști. Așa credem poate despre România. Greșit. Institutul Român de Statistică estimează că în România sunt în jur de 125.000 de specialiști IT, în principal programatori ori în software testing, care lucrează pentru companii locale și multinaționale, dar și programatorii freelanceri care lucrează pe cont propriu pe proiecte atât în ​​România, cât și în străinătate. Un număr insuficient, se pare, pentru vremurile pe care le trăim. Turnurile de sticlă au devenit noile fabrici. Fabrici fără hornuri cu fum gros, fără utilaje grele, ci cu laptopuri, coduri și algoritmi.

„În ce privește deficitul, datele Comisiei Europene din 2015 sugerează că, până în 2020, va exista o lipsă de 900.000 de specialiști IT în întreaga Uniune Europeană. De exemplu, în Polonia se înregistrează deja un deficit de 50.000 de profesioniști IT iar în Marea Britanie 75.000. În România, statisticile actuale sugerează că ne confruntăm cu un deficit de 30.000 de profesioniști IT”, mi-a răspuns Piotr Mazur, CEO Software Development Academy Romania – o companie care derulează cursuri de programare pentru adulți. Îl întrebasem cât de mare este „foamea de it-iști” și ce date are. În opinia lui, deficitul de IT-iști se va accentua.

„În primul rând, cererea este din ce în ce mai mare pentru profesioniști IT datorită faptului că toate companiile trec printr-un proces de transformare digitală și, din această cauză, tot mai multe business-uri și-au înființat departamente de IT. În România există un factor suplimentar, datorită reputației bune pe care o au profesioniștii IT – mulți giganți tehnologici internaționali și-au stabilit centrele de cercetare și dezvoltare în țara noastră și oferă programatorilor salarii mari și multe avantaje, inclusiv o potențială relocare în viitor.”

„În al doilea rând, universitățile române nu produc suficienți specialiști. Iar al treilea factor este migrarea din România a profesioniștilor IT către piețele occidentale sau în SUA, ceea ce mărește și mai mult decalajul”, explică Piotr Mazur, care completează cu o prognoză: „Dacă nu găsim o soluție rapidă pentru a răspunde acestei necesități, cred că putem risca să spunem că, până în 2021, deficitul din România poate atinge un nivel similar cu cel pe care îl vedem acum în Polonia, de 50.000 de profesioniști.”

Universitățile nu produc suficienți IT-iști

Potrivit unui studiu făcut de SDA, România produce aproximativ 9.000 de profesioniști IT. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj are cel mai mare număr de absolvenți IT în fiecare an în România (aproximativ 1.850), urmată de Universitatea Politehnică București (1.740), Universitatea Tehnică din Cluj (1.665), Academia de Studii Economice (1.450), Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1.200) și Universitatea din București (900).

„Când vine vorba de domenii specifice în care avem nevoie de astfel de specialiști, trăim vremuri în care orice companie, pentru a supraviețui, va trebui să devină într-un fel sau altul tehnologizată. Întrucât aproape fiecare aspect al vieții noastre este asociat cu un tip de limbaj de programare, avem nevoie de tot mai multe companii care să le creeze, să le actualizeze și să le dezvolte și, desigur, aceasta provocare generează și nevoia de astfel de profesioniști. Astfel, putem vedea clar că necesitatea specialiștilor IT calificați vine nu numai din partea companiilor financiare sau de asigurări, dar și de la cele care produc software auto, instrumente medicale, electrocasnice etc. Să nu uităm că a devenit din ce în ce mai obișnuit pentru companii să dezvolte aplicații, să își digitalizeze serviciile și să inoveze constant, pentru a se distinge astfel de concurență, devenind mai ușor accesibile și prietenoase”, mi-a mai spus Piotr Mazur.

O posibilă soluție? Reconversia profesională

Ora 10. Stația Pipera. Merg contra fluxului într-un val uriaș de oameni care ies de la metrou. O rom-engleză se rostogolește în frânturi de discuții despre scalări, KPIs, quartere și team leaderi. Pipera – acum 10 ani doar o ultimă stație de linie de metrou – e azi centrul vieții corporatiste, cu multe companii din IT.

„Cred că este momentul să acceptăm că studiile nu ne mai definesc și că schimbarea traseului profesional, în orice moment al vieții noastre, a devenit foarte ușor de realizat; în al doilea rând, nu este necesar să faci o facultate de IT pentru a lucra în IT. De fapt, uneori nu este nevoie deloc de studii universitare oficiale. Sistemul de învățământ din Europa Centrală și de Est este destul de învechit și concentrat prea mult pe teorie și prea puțin pe practică și cunoștințe aplicabile”, explică Piotr Mazur.

Iar angajatorii devin din ce în ce mai flexibili când vine vorba de căutarea candidaților pentru angajare și nu mai acordă atât de multă importanță studiilor universitare în domeniu. „Aș îndrăzni chiar să spun că sectorul IT este și mai flexibil – atâta timp cât poți scrie cod, nu contează ce ai făcut înainte și care este (dacă există) diploma universitară pe care o deții. Cererea și deficitul specialiștilor în IT este prea mare pentru a-ți permite să mai fii pretențios ca angajator”, consideră Mazur.

Biochimia unei schimbări de job: din industria farmaceutică în IT

Elena Ciuca are 29 de ani. Până anul trecut era project manager într-una din cele mai companii din industria farmaceutică din țară. A lucrat șapte ani în acest domeniu, dintre care 3 ani i-a petrecut în laboratoare, la cercetare și dezvoltare de formule de medicamente. A ajuns apoi pe o funcție de manager. Acum e programator. Titulatura funcției: Junior Java Developer. 

M-am întâlnit cu ea într-o cafenea. La ceai. „Beau mult ceai zilele acestea cu o colegă nouă la birou”, îmi spune ea uitându-se la microfonul pe care-l întinsesem lângă cana ei. După ce mă plimbă cu un rezumat profesional din laboratoare, pe liniile de producție a medicamentelor și apoi în management, o întreb de ce a schimbat domeniul. „M-am hotărât să schimb pentru că… e o poveste mai lungă.” Zâmbește, lasă ochii înspre ceai, dar continuă după câteva secunde: „Când am terminat liceul, voiam să fac ceva pe IT. Ai mei sunt din Pitești și nu aveam posibilitatea să vin în București și mi-au zis să găsesc ceva, să mă pot descurca în oraș. În Pitești era Arpechim. Așa că am rămas în Pitești. Am terminat Chimie. Nu era nimic pe IT. Când am terminat facultatea, Arpechim se închisese.” A urmat apoi pasul spre Capitală. „Le-am spus că la Master vreau să fac ingineria produselor farmaceutice și cosmetice, care era doar la Politehnică și am spus că Eu plec. Maxi taxi-ul era 15 lei dus și 15 lei întors, bani pe care i-am primit de la mama.” A luat examenul și a venit în București.

Au urmat cei 7 ani în industria farmaceutică – cu împliniri, dar și stres. Și un vis care aștepta să fie redescoperit. „Am început vara trecută cu algoritmi foarte simpli. Am luat-o de la zero. M-am înscris în septembrie la un curs de Java și am terminat în iunie anul acesta. De la birou mă duceam acasă și învățam. Soțul meu mă ajuta cu ce putea. Când putea, gătea – ce știa el. Mai venea cu oala la mine și mă întreba: S-a fiert?Ce se gătea în mintea Elenei era însă o nouă profesie. Avea susținere acasă, căci soțul ei este și el programator. 

Dar nimeni nu poate învăța în locul tău – avea să îmi explice Elena. „Îl chemam doar când mă încurcam.”

„Nu trebuie să fi foarte deștept ca să înveți programare. E foarte important să vrei. Și apoi să știi să te vinzi și să îți evidențiezi părțile bune”, este convinsă Elena, care de 4 luni lucrează la una din cele mai cunoscute companii de gaming din România. „Sunt junior Java Developer. Am același sentiment ca la primul loc de muncă”, spune ea râzând.

„Totuși, nu mai sunt atît de stresată, nu mai stau peste program. Nu îmi e foarte ușor. Încă învăț foarte multe chestii”, explică acum fosta biochimistă, care crede însă că experiența anterioară a contat în modul în care a abordat noul job și a contat și atunci când i-au fixat salariul în noul domeniu. A primit mai mulți bani decât ceruse. Regrete? Niciunul până acum. „Nu știu dacă îmi plăcea să fiu manager. E mai ușor. Poate nu sunt construită să fiu manager. Nu pot să deleg. Prefer să fac eu. Când am intrat în pharma, nimeni nu m-a învățat cum să fac, ce să fac. Am învățat singură și atunci cu oamenii noi, mereu am încercat să-i ajut iar asta mă consuma mult. E mai bine cu codul. Codul nu se supără pe tine” – spune Elena care a schimbat laboratoarele cu un loc de birou. Halatul a rămas în cui. O amintire. „Când văd halate zic… ce bine că am scăpat.” 

Din Anglia, înapoi România din iubire și IT  

Sebastian Zdroana are 24 de ani și este tot Junior Java Developer. Până recent, lucrase la un call center, dar nu a vrut să rămână pe zona de suport service. Obiectivul lui era programarea. Sebastian a locuit de la 4 ani în Anglia. Și tot în Regatul Unit a făcut facultatea.

„Am făcut computer science. A fost mai mult însă pe managment, decât pe programare.” L-a adus în țară soția. Acum are în plan obținerea unor certificări și… fir întins în lacul cu joburi din IT.  „Să te angajezi în IT e greu, dar și ușor, paradoxal. A fost greu până la primul job. Acum, la două săptămâni, primesc pe LinkedIn o ofertă de job.” Pe IT, în România poți să câștigi destul de bine, spune Sebastian, care s-ar întoarce totuși în Anglia – dar numai pe un salariu de nerefuzat.  

Fast forward 20, 30 de ani     

Studiile spun că cei care sunt acum la școală vor ocupa locuri de muncă care nu există în prezent. O analiză realizată de Comisia Europeană estimează că, în curând, vom ajunge să avem între 15-20 de locuri de muncă diferite pe parcursul vieții noastre profesionale, în sectoare diferite.

„În ceea ce privește locul de muncă, subiectul Robotic Process Automation este unul important și cred că este crucial să îl menționăm atunci când vorbim despre modul în care tehnologia remodelează mediul de lucru, precum și faptul că, prin automatizare, unele joburi sau sarcini pe care oamenii le îndeplinesc sunt înlocuite de roboți. Unele locuri de muncă, precum cele ale contabililor sau administratorilor, vor dispărea, pe măsură ce roboții vor putea oferi rezultate mult mai precise.

Pe de altă parte, cu siguranță va crește cererea pentru analiștii de date, pentru a crea conexiuni și a îmbunătăți procese. În 20 de ani, cu siguranță vom avea acces la cantități incredibile de date (așa-numitele „big data”), dar vom avea nevoie de oameni care să le poată citi, să le înțeleagă și să le transpună în tendințe. Dacă vorbim despre IT, cu siguranță nu va fi suficient ca inginerii sau dezvoltatorii de software să știe să scrie cod – roboții vor înlocui munca programatorilor de la nivel entry, iar inginerii de software vor trebui să adauge printre abilitățile lor și învățare automată (machine learning) pentru a rămâne relevanți în domeniu.

Inteligența artificială va juca un rol important în orice software, iar dezvoltatorii își vor petrece mai mult timp pe partea de integrare și mai puțin timp pe un anumit cod. Securitatea cibernetică va continua să își crească relevanța în anii următori, deoarece din ce în ce mai multe informații și date sensibile vor fi prezente online, făcându-ne astfel vulnerabili, să nu mai menționez faptul că până și aparatele de uz casnic, precum frigiderul, vor fi conectate la rețea, sub conceptul Internet of Things” – este răspunsul lui Piotr Mazur când l-am provocat să îmi spună ce joburi vor fi peste 20, 30 de ani.

***

În cafeneaua în care jazz-ul din fundal scade pentru câteva zeci de minute viteza vieții cotidiene, Elena își termină ceaiul. O întreb ce va face dacă la 40 de ani nu o să-i mai placă programarea sau dacă va trebui să își schimbe locul de muncă. Râde. „Ce să fac? O iau de la capăt. Am făcut-o deja o dată.” Poate va scrie o carte. Poate va organiza întâlniri. 

Până atunci, frânturi de discuții se topesc în ceea ce a fost odată aburul unui ceai. „Trebuie să îi pui un stabilizator care cumva să-l mențină în suspensie. Tu scrii acolo că trebuie să agiți siropul înainte de adminstrare, dar în calitate de formulator trebuie să te gândești dacă omul nu agită siropul și își pune de deasupra. Trebuie să își ia măcar o minimă doză…”

Schimbările vin uneori în doze mici, alteori mari.

Julia Nagy este jurnalistă pasionată de tech, artă și inovație.