Foto: Bucharest Gaming Week

Bucharest Gaming Week – Adolescența unei industrii care face jocurile20 min read

Mindcraft Stories | 13.11.2019

Un reportaj semnat de Julia Nagy, jurnalistă pasionată de tech, artă și inovație.

Andrei e cu două capete mai înalt ca mine. Stăm în picioare, lângă geam, cu microfonul în mână întins spre el. De aici se vede zgomotosul București, profilat într-un rond amețitor de mașini. „Mă uit ce se întâmplă când virează la dreapta, la stânga. Cum se deformează mașina”, îmi explică el, care fuge imediat cu gândul la mașinile virtuale din jocuri.

Andrei are 16 ani, dar știe deja că va deveni programator. Suntem într-unul din cele 80 de studiouri de game development din România. Firma care dezvoltă jocuri se află în clădirea care în 2005 era cel mai înalt imobil de birouri din România. Acum este unul din furnicarele corporatiste din nordul capitalei, un furnicar al creației într-o industrie care își trăiește adolescența cu toate exploziile specifice acestei vârste – industria de gaming.

Foto: Julia Nagy

Mândrie și prejudecată, volumul cu gaming

Scena e foarte vie iar fundalul de sunet e un amalgam de muzică și anunțuri din boot-uri. Copii de 10-14 ani tolăniți pe perne, cu console, în fața ecranelor. Copii cu părinți ori cu bunici. Copii singuri, familii – răzleț câte un tânăr trecut de prima tinerețe, la coadă la autografe. E o lume a jocului, reflexia unei industrii în creștere. În Sala Unirii, în Palatul Parlamentului, Bucharest Gaming Week a găzduit la începutul lunii noiembrie o întâlnire între pasionații de jocuri video, echipe de eSports și nume importante din industria de game development.

Pe Andrei l-am cunoscut la o întâlnire a liceenilor cu programatorii de la studioul Amber, un eveniment tot în cadrul săptămânii dedicate jocurilor. L-am întrebat în debutul discuției noastre ce joacă: „Joc RPG (n.r. Jocurile video de rol, în engleză Role Playing Games, prescurtate frecvent RPG, sunt jocuri în care participanții preiau rolul de personaje de ficțiune), racing games. Uneori chiar Mindcraft”, spune Andrei, care zâmbește pasionat când îl întreb ce îi place la jocuri, la ce se uită. „Sunt atent la mecanicile jocurilor. Mă gândesc la cum e făcut jocul. De ce atunci când ia mașina o curbă se vede așa, cum a fost implementat să fie ca în realitate. Cum se deformează mașina sau, când trag cu o pușcă, cum a fost implementat acest lucru. Și ar mai fi umbrele, detaliile”, îmi explică Andrei. Sunt curioasă ce spun părinții. „Îmi zic să nu mă mai joc atât de mult”, oftează el zâmbind. Îl întreb dacă le-a explicat la ce se uită el la jocuri. „Nu prea. Nu prea sunt pe tematica asta.”

Prejudecata care stă pe buzele multora este că jocurile sunt nocive, că leagă omul în fața calculatorului. Evident, îl întreb și de asta. „Iau pauze. Nu joc fără pauze”,  îmi răspunde Andrei, care completează că jocurile pot să îți afecteze sănătatea dacă nu ai măsură. Mă uit la el și mă surprinde maturitatea lui la 16 ani. Nu este un discurs pregătit, căci simțul critic nu-l părăsește când îl întreb cât de bun este la programare. „Sunt la un nivel mediu. Încerc să mă documentez despre game design și încerc să descopăr.”

Andrei este unul dintre cei 24 de liceeni tolăniți pe perne într-un open space din studiul de jocuri, ascultând cu atenție doi tineri, cu vreo 10 ani și ceva mai în vârstă decât ei, veniți să le povestească despre ce înseamnă să creezi jocuri. Simți în discursul lor relaxat, dar precis targetat, mândria de a face parte din această lume nouă.

Foto: Julia Nagy

O industrie tot mai bogată

Piața jocurilor video ar putea deveni o industrie de 300 de miliarde de dolari până în 2025, odată cu creșterea jocurilor de telefonie mobilă și a ofertelor inovatoare, precum jocurile în cloud, potrivit unui raport GlobalData.

În 2018, piața jocurilor video a generat, la nivel global, 131 miliarde de dolari, jocurile pe telefoanele mobile depășind veniturile realizate de jocurile de PC și console.

În România, cifra de afaceri a industriei dezvoltatoare de jocuri video a înregistrat o creștere de 11,6% în 2017, ajungând la 156 milioane de dolari. În prezent, în țară există peste 80 de studiouri de game development, dintre care peste 50 se află în București, alte orașe fiind Cluj, Timișoara, Brașov, Craiova ori Iași. Industria de game development din România continuă să se dezvolte iar trendurile de creștere, atât locale, cât și globale, sunt încurajatoare, susține Asociația dezvoltatorilor de jocuri video din Romania, care se așteaptă ca în următorii ani să asistăm la creșteri semnificative în zona dezvoltatorilor independenți, și, ca atare, la mult mai multe produse dezvoltate în România.

De altfel, până acum, la noi au fost dezvoltate titluri recunoscute internațional precum seria FIFA (Electronic Arts), Asphalt StreetStorm (Gameloft), Assassin’s Creed Origins (Ubisoft), Tom Clancy’s Ghost Recon Wildlands (Ubisoft), Need for Speed (Electronic Arts) și Iron Blade (Gameloft).

Liceenii, viitori angajați ai industriei de gaming?

O industrie în creștere, așadar, care are nevoie de oameni. Mereu. Și din ce în ce mai mulți. Iar universitățile nu „livrează” suficient. Așa se explică interesul companiilor pentru tinerii pasionați de IT sau jocuri din licee.

„Noi suntem foarte deschiși. Am identificat și noi această problemă. Nu mai avem specialiști sau e deja o bătălie foarte mare pe cei pe care-i avem deja”, îmi spune Mariana Lupuianu, manager de recrutare la compania Amber.

„Ne-am gândit să luăm studenții și să îi băgăm pe un program de internship de lungă durată în care să le fie garantată angajarea, timp în care să îi creștem și să le arătăm ce înseamnă programarea în industria de gaming. Acesta este interesul nostru. Evident, cu deschiderea că la un moment dat ar putea să plece din organizație. Ne asumăm acest risc, dar tocmai ca să creăm specialiști pe piață”, susține ea, menționându-mi că, deși nu au încă programe de recrutare dedicate exclusiv elevilor, în urma taberelor de vară la care au participat și liceeni au avut deja participanți angajați pe testare. „Zona de testare este un început foarte bun pentru ei, văd care este mecanismul, văd cum se fac și au acces la cod.”

Sfatul specialistului: Gândiți în concepte, nu în limbaje de programare

Alexandru Dorobăț, programator de jocuri, este un tânăr de 30 de ani, dar are deja rol de senior în companie. El le-a vorbit liceenilor despre ce este în spatele unui joc. L-am întrebat ce așteptări au ei, în companie, de la un licean, un posibil viitor coleg. „Așteptăm un nivel de cunoștințe de bază pentru începător. Are nevoie de un set de cunoștințe de bază de programare, care nu trebuie să fie neapărat legat de un limbaj. Este vorba despre principii. Nu ne interesează execuția. Execuția se învață. Este o chestie prin care treci natural. Ca la chirurgi, care fac aceeași operație de 30 de ori și apoi pot să facă intervenția cu ochii închiși. La fel e și la programatori”, mi-a spus Alexandru Dorobăț, care, în timpul discuțiilor cu liceenii, i-a îndemnat astfel: „Gândiți în concepte, nu în limbaje de programare.”

Foto: Julia Nagy

L-am întrebat de ce această schimbare de mindset. Nu mai ai nevoie de „țidulă”? „Pentru programare, nu mai e valid acest lucru. Avem și noi exemple prin firmă de colegi care au făcut facultăți complet diferite și acum sunt programatori artiști.” Ce ar trebui să livreze școala? „Poate chiar școala ar trebui să se schimbe, să se diversifice”, e de părere el. „Nu există o școală de gaming. E bine să se dezvolte, pentru că sunt multe componente dincolo de programare. Este vorba de business inteligence, monetizări, retenții, design,” îmi explică tânărul programator de jocuri.

Realitatea din clase: informatică pe foaie cu pix

Și, totuși, până la un așa viitor, realitatea din școli este alta. „Știu în țară clase unde informatica se face pe caiet. Toate costă. Toate sunt cu licență. Poți să fac rost de un program, dar e un risc pe care nu mi-l pot asuma întotdeauna. Suntem puțin limitați, avem niște bariere în ceea ce dorim să facem și ce putem să facem în realitate,” îmi explică Paul Enache, profesorul de informatică al lui Andrei.

Paul Enache s-a întors la catedră după 17 ani petrecuți în firme și corporații. „E foarte important ce te joci, la fel cum este important ce cărți citești, la ce filme te uiți. Cred că este nevoie de bulinuțe și pentru jocuri. Sunt jocuri care îți insultă inteligența, care te țin ocupat și nu îți dai seama când au trecut 10 stații de metrou, dar sunt și jocuri care te solicită. Și atunci, bineînțeles, îi încurajez și le tolerez”, spune profesorul.

Viitorul jocurilor?

Microsoft spune că există peste două miliarde de jucători în întreaga lume. Această statistică îi include pe toți, de la cei care joacă jocuri gratuite pe telefonul lor până la cei care folosesc un computer de ultimă generație, dotat cu cel mai nou hardware. Iar piața de jocuri crește prin extensia eSport. Din ce în ce mai mulți concurenți adolescenți devin chiar mai populari decât sportivii profesioniști. Veniturile din eSporturi (competiții de sport electronic) sunt estimate să depășească 1 miliard de dolari pentru prima dată în acest an, potrivit NewZoo.

Industria de jocuri video poate fi considerată mai mare decât cea a muzicii și a filmului – la un loc. Grand Theft Auto V este unul dintre cele mai populare jocuri din toate timpurile și a devenit recent cel mai mare produs de divertisment din toate timpurile, depășind orice film, carte și album de muzică. GTA V s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare în întreaga lume, aducând peste 6 miliarde de dolari pe un buget de dezvoltare de 265 de milioane de dolari. Și nici măcar nu este franciza de jocuri video cu cele mai mari câștiguri. Acest titlu aparține jocului Pokémon, care a adus mai mult de 17 miliarde de dolari companiei Nintendo, de la înființarea sa în 1996. Ca o comparație: cel mai recent film Avengers a înregistrat venituri la nivel mondial de 2,79 miliarde de dolari.

Foto: Julia Nagy

***

Cum se vede viitorul jocurilor prin ochii lui Andrei, liceanul de 16 ani: „Inteligența artificială va deveni foarte importantă. La jocuri, se va ajunge la un nivel în care să se imite foarte bine realitatea.” Andrei va fi programator –  „Programator afară”, notează el, mărturisindu-mi că va pleca din țară dacă nu se schimbă sistemul. L-am întrebat ce înseamnă „sistem” pentru el: „Cum sunt instituțiile, oamenii.” Știe că ar putea câștiga bine și în țară. I-am spus că poate el și colegii lor vor putea face schimbarea asta. Mi-a zâmbit și mi-a spus scurt: „Poate.”

Julia Nagy este jurnalistă pasionată de tech, artă și inovație.