Stetoscopul – un obiect vechi ca simbol al medicului modern24 min read

Nici un alt obiect nu se asociază mai mult cu profesia medicală decât banalul, simplul și bătrânul stetoscop – un gadget surprinzător de relevant și azi, care rezistă în fața rivalilor hi-tech.

Pe holurile spitalelor și ale clinicilor, stetoscopul delimitează și scoate în evidență medicii: din multitudinea de halate albe, doar ei au privilegiul de a purta stetoscop. În același timp, stetoscopul este un simbol al legăturii care se creează între medic și pacient prin consultație.

Poate că nu știați asta, dar stetoscopul a împlinit recent 200 de ani! Este o vârstă cu adevărat „venerabilă”, având în vedere progresul rapid al tehnologiilor medicale în ultimele secole. Foarte puține instrumente medicale își mai păstrează relevanța și utilitatea după două secole. Stetoscopul este unul din ele, concurând zi de zi cu aparatura modernă și câștigându-și astfel locul în instrumentarul de bază al unei consultații medicale.

Istoria stetoscopului

Se spune că timiditatea unui medic și normele sociale ale vremii au dus la inventarea primului stetoscop, în 1816, în urmă cu mai mult de două secole. Pentru inventarea obiectului care a ajuns să simbolizeze peste tot în lume profesia medicală este creditat medicul francez René Laënnec. Considerat unul din cei mai străluciți medici ai vremii, Laënnec vedea zilnic foarte mulți pacienți, din toate mediile și clasele sociale.

„La începutul secolului al XIX-lea, doctorii ascultau bătăile inimii punând urechea direct pe pieptul pacientului. Legenda spune că Laënnec a fost cuprins de stânjeneală când a fost chemat să consulte o tânăra domniță din clasa aristocrată. I s-a părut necuviincios să-și pună urechea pe pieptul ei, dar nu putea nici să-i ceară să se dezbrace fără a șifona onoarea domniței și a încălca normele sociale ale vremii. Din fericire, medicul a găsit pe loc o soluție: a folosit mai multe hârtii făcute sul, sub formă de tub, pentru a asculta bătăile inimii fără a-și apropia urechea prea mult de pieptul doamnei”, povestește Octavian Buda, profesor de istoria medicinei la UMF „Carol Davila” din București și fost președinte al Asociației Europene de Istoria Medicinei.

„Laënnec a constatat că sunetele, bătăile inimii, s-au auzit mai clar și amplificat prin conul improvizat. Este ceea ce numim azi sonoritate timpanică”, explică medicul bucureștean. Inspirat de această experiență, Laënnec și-a confecționat, în următoarele zile, un cilindru de lemn pe care l-a numit stetoscop. În limba greacă „stethos” înseamnă „piept”, iar „scopos” – „a examina”.

René Laënnec auscultând un copil cu noul său instrument (pictură de Robert A. Thom, cca 1952)

Medicul francez a scris și un tratat despre ceea ce a numit „auscultarea mediată” – ascultarea sunetelor toracelui prin intermediul unui stetoscop. Lucrarea a fost tradusă în mai multe limbi și, foarte curând, invenția sa a fost adoptată pe scară largă de medici din Franța și Europa. Câțiva ani mai târziu, stetoscopul putea fi găsit chiar și în trusele medicilor de peste Ocean.

„Geniul lui Laënnec a stat în faptul că el a conceput un instrument extrem de simplu și de intuitiv. Banalitatea și simplitatea obiectului sunt spectaculoase, însă inventivitatea sa a revoluționat medicina”, explică prof. dr. Octavian Buda.

În anii ce au urmat, Laënnec a continuat să experimenteze cu diverse materiale și modele pentru a-și desăvârși invenția. Din nefericire, inventatorul stetoscopului a murit doar zece ani mai târziu, la 45 de ani, din cauza tuberculozei – o boală infecțioasă pe care o studiase mult și de care se infectase cel mai probabil de la unul din pacienții săi. Știa cât de valoroasă fusese descoperirea sa, pe care a numit-o „cea mai importantă moștenire a vieții mele”.

Sunetele corpului uman

 „Trebuie spus că, inventând stetoscopul, Laënnec a dat naștere semiologiei medicale. Interpretarea medicală a sonorității date de un instrument atât de simplu a generat înțelegerea naturii bolilor toracice, a sonorității plămânului și a bătăilor inimii. Astfel, invenția sa a permis dezvoltarea unei ramuri importante a medicinei interne. Uneori, observarea realității și folosirea ingenioasă a resurselor la dispoziție poate duce la descoperiri care schimbă lumea”, conchide profesorul de istoria medicinei.

Stetoscopul a fost și continuă să fie un instrument medical deosebit de util. Cu ajutorul stetoscopului, medicul poate lua tensiunea pacientului. Acesta este unul din primii pași ai oricărei consultații medicale și motivul pentru care medicii de orice specialitate poartă un stetoscop. Desigur, stetoscopul este cel mai util medicilor cardiologi și pneumologi, ajutând la identificarea zgomotelor patologice ale cordului și plămânilor. De asemenea, stetoscopul este folosit zilnic de medicii din ATI, pentru a confirma corectitudinea unei intubații.

Stetoscopul modern, binauricular și cu membrane pentru amplificarea sunetului, pare departe de designul original al lui Laënnec, însă respectă aceleași principii de bază și rămâne un instrument medical de o simplitate frapantă. Capsula stetoscopului este discul rotund de metal pe care medicul îl lipește de pieptul sau de spatele pacientului. Sunetele toracelui fac membrana stetoscopului să vibreze. Asta transmite sunetul prin tuburi către urechile medicului. Este atât de simplu!

De fapt, adevărata „magie” se întâmplă la intersecția dintre medic și instrument. Un stetoscop „spune” multe celui care știe cum să interpreteze ceea ce aude.

Stetoscopul te face medic atunci când înveți să auzi

„În studenție, pe lângă rude și apropiați, sunt două lucruri care te fac să te simți cu adevărat doctor: halatul alb și stetoscopul. Pe primul îl porți cu mândrie, iar pe cel din urmă habar nu ai cum să îl folosești sau ce trebuie să asculți sau să auzi. Asta dacă auzi ceva”, îmi spune zâmbind Iulia Niculae, medic rezident Anestezie și Terapie Intensivă. De fiecare dată când ne întâlnim, Iulia e zâmbitoare, un detaliu care mi se pare în contrast cu specialitatea dificilă și solicitantă pe care și-a ales‑o.

„Am cumpărat primul stetoscop când eram în facultate și am început vizitele în spital. L-am găsit la reducere într-un magazin mic de tehnică medicală din zona Unirii – avea tubulatură dublă și membrana transparentă. Era probabil așa ieftin din cauza culorii – era roz și la vremea aia culoarea nu cred că inspira nici încredere, nici profesionalism. Dar era în acord cu realitatea – mi-a luat timp până am început să aud suflurile cardiace sau să disting între ralurile pulmonare. Când am căpătat experiență, mi-am cumpărat un stetoscop mai performant, dar l-am păstrat pe cel vechi într-un dulap din apartamentul părinților mei. Din când în când, ascult cu el inima și plămânii mamei”, îmi povestește Sorina Vasile. Și ea este medic rezident. Și-a ales „Boli Infecțioase” – o specialitate care, la fel ca în cazul lui René Laënnec, inventatorul stetoscopului, presupune o mare apropiere de pacienți.

Sorina îmi vorbește despre intimitatea care se creează între medic și pacient atunci când îl consulți, când îi asculți bătăile inimii. Nu poți să vorbești despre stetoscop fără a vorbi despre apropiere. Pentru că stetoscopul până la urmă asta face, intermediază o legătură, o apropiere.

„Un stetoscop e un instrument ce nu poate funcționa decât dacă la fiecare din cele două capete ale sale se află o ființă umană.“ 

Citatul de mai sus îi aparține lui Dickinson W. Richards, care a primit în 1956 Premiul Nobel pentru Medicină. Richards atrage atenția asupra aspectului profund uman al investigației medicale, iar vorbele sale capătă acum, la jumătate de secol distanță, un caracter aproape premonitoriu.

Într-o perioadă în care tehnologia diagnosticului medical era foarte la început, Richards a intuit cumva pericolul dezumanizării actului medical și posibilitatea ca, din cauza tehnologiei, medicul să se îndepărteze de pacient, să piardă acea legătură de care vorbea Sorina Vasile.

Stetoscopul în era digitală

În ziua de azi, medicii au la dispoziție o serie de aparate moderne prin care pot investiga vizual și auditiv modul de funcționare al mașinăriei noastre interne. La două secole de la invenția stetoscopului, avem radiografii și ecocardiografii, electrocardiograme și PET-CT-uri.

Chiar și stetoscopul a evoluat: medicii pot alege azi variante digitale ale clasicului instrument de diagnostic. Stetoscoapele digitale folosesc ultrasunetele pentru a detecta cu precizie zgomotele cordului și ale plămânilor care pot semnaliza existența unor probleme.

Stetoscop digital (Foto: Ekuore)

Anumite modele de stetoscoape digitale funcționează în conjuncție cu telefonul mobil, prin intermediu unor aplicații. Astfel, medicul nu mai e nevoit să asculte zgomotele produse de cordul si plămânii pacientului direct prin tuburile de cauciuc ale instrumentului clasic. Ele pot fi redate la calitate înaltă prin sistemul de sunet al telefonului sau pot fi transformate în imagini. De exemplu, medicul poate vedea pe ecran inima pulsând.

Rivalii hi-tech

Algoritmii de inteligență artificială integrați în aplicații pot ajuta medicul să asocieze sunetele redate cu una din problemele medicale cunoscute ale inimii și plămânului. Asta elimină din ecuație experiența și „urechea formată” a medicului, care trebuie antrenată ani la rând pentru a recunoaște cu acuratețe zgomotele ascultate și a înțelege asocierea acestora cu diferite patologii. Aceiași algoritmi de inteligență artificială pot transforma sunetele obținute într-un traseu asemănător unei electrocardiograme atunci când medicul plasează stetoscopul digital în dreptul inimii.

Dar în ce măsură pot aceste aparate moderne să se impună în fața bătrânului și simplului stetoscop, înlocuindu-l? Medicii cu care am discutat se declară entuziasmați de perspectiva unor dispozitive medicale moderne, digitale. Însă toți poartă pe umăr un stetoscop clasic, la care îmi mărturisesc că nu vor renunța prea curând. Nu din inerție, ci pentru că bătrânul instrument medical este încă de neegalat de rivalii săi hi-tech.

„Tehnologiile și dispozitivele noi pot fi utile. Există la ora actuală niște aplicații mobile care pot fi descărcate, dispozitive purtabile. Am instalat și eu pe telefon o astfel de aplicație”, îmi povestește doctorul Camelia Diaconu. „Ele pot fi foarte utile, mai ales în situații de urgență sau când nu ai la îndemână altceva în afară de telefon. Senzorii integrați pot măsura frecvența cardiacă și îți măsoară – sau îți estimează, mai bine zis – tensiunea arterială pe baza datelor obținute. Cred, totuși, că acuratețea lor nu este întotdeauna cea mai bună. Eu și ceilalți colegi ai mei folosim în continuare stetoscopul, ceea ce cred eu că spune multe despre utilitatea lui. Celelalte aplicații și dispozitive portabile care monitorizează pulsul sunt folosite mai mult de pacienți, pentru auto-monitorizare.”

Bătrân, dar încă relevant

Camelia Diaconu este medic primar medicină internă și medic specialist cardiologie la Spitalul Clinic de Urgență București. În pauza unei conferințe medicale, vorbim despre utilitatea stetoscopului în epoca de aur a tehnologiilor medicale.

„Părerea mea este că stetoscopul nu va putea fi înlocuit în viitorul apropiat de nici un alt device, indiferent cât de performant ar fi el. În ultimii ani, au apărut mai multe aparate de ultrasonografie foarte portabile. Dar, pentru evaluarea ritmului cardiac, eu consider că stetoscopul este un instrument extraordinar, absolut necesar – fără el nu se poate, cel puțin în cardiologie.”

„Primul meu stetoscop a fost un cadou de la tatăl meu. L-am primit de la el în anul II sau III de facultate. Îl am și acum și îl folosesc, chiar dacă au trecut de atunci aproape 30 de ani. Țin foarte mult la el, l-am folosit și ca studentă și în întreaga mea carieră de medic. A fost un stetoscop foarte bun și continuă să fie un instrument de nădejde. Practic, nu mă văd fără stetoscopul meu”, îmi mărturisește medicul bucureștean. „Nu cred că se va renunța în viitorul apropiat la acest instrument medical.”

„Folosirea stetoscopului e un procedeu clasic, aparținând medicinii clasice. Nicio investigație tehnologică modernă nu va înlocui necesitatea examinării clinice cu ajutorul stetoscopului. Acest instrument nu e unul desuet și nici arhaic. El poate fi uitat și ignorat, dar, prin această atitudine, medicul își subminează propria sa calitate de tămăduitor al semenului său. Nu am nicio îndoială că Dickinson Richards ar fi complet de acord cu această afirmație”, afirmă prof. dr. Gabriel M. Gurman. Medicul și scriitorul israelian de origine română aduce un elogiu al acestui instrument medical într-un eseu apărut în volumul „Esențe tari”, publicat anul trecut la Iași.

Elogiul unui obiect-simbol

Într-o lume în care tehnologia este atât de perisabilă, stetoscopul este unul din puținele instrumente medicale care a trecut cu adevărat testul timpului, fiind la fel de relevant și de util azi pentru medic cum a fost și acum 30, 50, sau chiar 100 de ani.

Secretul stă în simplitatea și eficiența sa: pentru un stetoscop nu ai nevoie de piese care se înlocuiesc sau se schimbă și nici de o sursă de energie electrică. Este mic, extrem de portabil și poate fi folosit oriunde, oricând. Practic, este nevoie doar de stetoscop, de urechile și de mâinile medicului și, evident, de experiență clinică.

Concluzia acestui articol vine, firesc, de la unul din medicii cu care am discutat despre stetoscop și despre importanța practică și simbolică a acestui obiect pentru actul medical:

„Indiferent de viteza cu care tehnologia tinde să intervină în medicină, stetoscopul va rămâne, probabil, pentru mult timp, un instrument ce nu va putea fi folosit în absența medicului, dar care va continua să fie perfecționat. Dincolo de aspectele tehnice, acesta conferă doctorului o putere imensă asupra pacientului și deopotrivă un grad de apropiere”, conchide dr. Iulia Niculae.