Topurile Mindcraft Stories pentru 2019 – Jocuri video45 min read

De Mindcraft Stories 17.12.2019, ultima actualizare: 19.03.2020

Dragoș Costache a studiat antropologie și științe politice – și spune că asta îl ajută să fie genul de om care are păreri pe Internet. E crescut în epoca ASCII, dar vorbește fluent emoji.

 

În comparație cu medicina sau cu descoperirile din știință și tehnologie, jocurile pot părea un subiect trivial pentru un top Mindcraft. Nu sunt, și nu doar pentru că jocurile sunt cultură, sau pentru că sunt o afacere mai mare decât filmele sau muzica, ci pentru că devin parte din „sinele” multor oameni, devin parte integrală a personalității lor.

Și, pentru că jocurile sunt subiective și nu există un clasament obiectiv al celor mai bune jocuri pe 2019, am ales să vă prezint nu doar topul meu personal, ci și o suită de alte jocuri adunate de la prieteni, cititori Mindcraft și diverși alți oameni din online-ul românesc care se joacă. Dar nu de la blog/vloggeri de gaming, pentru că sunt sigur că o să aibă propriile lor topuri. Așa că, fără să vă mai plictisesc, iată top zece-ul meu al jocurilor din 2019, în ordine aleatorie.

1.     Tetris 99

Disponibil doar pe Nintendo Switch, Tetris 99 e, din punctul meu de vedere, un platform seller mai bun ca Breath of the Wild, Super Mario Odyssey, Smash sau Mario Kart. Premiza e extrem de simplă – joci Tetris împotriva a 99 de alți jucători, când completezi linii le trimiți „cadou” altor jucători, sabotându-i. Ai de ales cui să trimiți – random, oamenilor care deja o duc rău, înapoi celor care te atacă sau celor care sunt în topul de „kill-uri”. Pe măsură ce jocul progresează și mai mulți oameni pierd, devine mai rapid până când în top 10 piesele se mișcă cu o viteză infernală. Ultimul rămas e câștigător. Dar stai! După 100 de victorii poți juca modul Invictus, care redefinește viteza și o să îți dea tahicardie. Tetris 99 e o reinventare perfectă, competitivă, a unuia dintre cele mai simple jocuri din istorie. Și e un prilej bun să las asta aici.

2.     Disco Elysium

Am crescut cu RPG-uri isometrice cu povești întortocheate și personaje ciudate. Dar ăsta nu e RPG-ul isometric cu poveste întortocheată și personaje ciudate al lui tac-tu. Numit inițial No Truce with the Furies (Furies, cu un singur r), Disco Elysium e un joc ciudat în care joci un polițist amneziac într-o lume care a trecut relativ recent printr-o revoluție comunistă spulberată. În această lume semi-distopică în care tre’ să găsești criminali și să consumi cantități mari de diverse droguri și alcool, ideologia nu e o chestie distantă gen „oamenii ar trebui să fie liberi” sau „nu îmi plac persoanele care nu arată ca mine.” Ideologia se manifestă volatil între părțile fracturate ale identității tale. Vrei să fii un tovarăș de nădejde? Poți. Vrei să te crezi (sau poate chiar ești?) o fostă vedetă a scenei disco? Poți și asta. Disco Elysium te ghidează prin lumea sa schizofrenică ce reflectă interiorul minții în egală măsură schizofrenică a personajului tău cu o mânușă de catifea și scris de excepție.

3.     Civilization 6: Gathering Storm

Nu știu dacă ați auzit de această chestie nouă și la modă, dar se cheamă Încălzire Globală și o să ne facă viața dificilă în viitor. Cu toate astea, nu e un subiect tratat prea des prin jocurile pe calculator. Ei, dacă vreți să vedeți cum o să afecteze clima planetei faptul că ați făcut o flotă de cuirasate vikinge, acum puteți vedea în ultimul DLC pentru Civ 6, Gathering Storm.

Gathering Storm ne arată impactul industrializării și schimbării climei în simularea noastră din joc, de la efectul asupra dezastrelor naturale, care devin mai periculoase, și până la creșterea inevitabilă a nivelului mării. Poate cel mai bun și mai inovator DLC pentru un joc din ultimii ani, Civilization 6: Gathering Storm e ce trebuie pentru fanii 4x.

4.     A Plague Tale: Innnocence

Un joc absolut superb, cu elemente de stealth, despre doi copii care încearcă să se furișeze prin Franța ocupată de englezi, în vremea ciumei, A Plague Tale e remarcabil nu doar pentru poveste și mecanici, ci și pentru felul în care a fost produs. Jocul e din categoria double-A, un nou stil de a produce jocuri care asigură grafică ce poate fi comparată cu jocurile triple-A făcute de companii mari, dar la un preț rezonabil și fără toate elementele disfuncționale (loot boxes, costume premium etc.) din producțiile AAA. A Plague Tale e un model pentru alte jocuri – un produs excelent la un preț decent, cu poveste grafică și gameplay.

5.     Control

Una din fascinațiile mele de ani de zile e cu seria de povestioare creepy și idei demente adunate sub umbrela SCP. Nu o să intru în detalii, pentru că SCP e din lore-ul profund al Internetului, dar, pe scurt, e vorba de o organizație secretă guvernamentală(?) al cărei rol e de a Securiza, Controla și Proteja tot felul de fenomene paranormale manifestate sub formă de creaturi sau obiecte. Există mai multe jocuri SCP, dar iată că în anul domnului 2019 ne-a venit un joc de la Remedy, compania care ne-a dat Alan Wake și Max Payne, ce are loc într-o lume aproximativ SCP-izată. Ca noul director al Biroului Federal de Control, ales chiar de Birou prin ceva procedeu inexplicabil, trebuie să aperi sărăcia și nevoile și neamul omenesc împotriva unei misterioase forțe supranaturale, folosindu-te pe drum de aliați și Obiecte cu Puteri. Control e un joc distractiv și un tur de forță Remedy, de la care încă așteptăm un nou Alan Wake.

6.     Death Stranding

Death Stranding, ultima nebunie izvorâtă din capul lui Hideo Kojima, nu e un joc foarte bun. E practic un simulator de Glovo postapocaliptic cu o distribuție mai bună ca un film de Martin Scorsese (care, în mod uluitor nu e unul din mulții regizori și actori ce apar în acest joc). Dar este un joc atât de Kojima, atât de nebun încât este obligatoriu să-l încercați măcar, dacă nu chiar să-l duceți până la capăt. E viitorul și CEVA s-a întâmplat. Fantome psihedelice bântuie America. Ploaia te îmbătrânește. Mânânci ceva viermi cu proprietăți speciale și colectezi flori cristal de parcă ești Super Mario după opt sezoane de Walking Dead. Oamenii care mor cauzează după o anumită perioadă un fel de dezastru natural care omoară tot, așa că trebuie duși departe și arși. Ești nemuritor și ai un bebeluș detector de fantome. E stricat. E un joc de Hideo Kojima și tu trebuie să unești America. Nu contează dacă îți place, nu contează dacă te distrezi, Kojima a făcut asta și tu trebuie să vezi totul.

7.     Sunless Skies

Apropo de prăjeli psihedelice, Sunless Skies, sequel-ul de la Sunless Sea, e jocul care m-a obsedat cel mai mult anul ăsta. Binecuvântat cu o echipă de writeri care canalizează bizarul Miévillean printr-un aparat gothic horror steampunk de extrudat jobene, Sunless Skies reușește să transforme călătoritul prin „spațiu” într-o locomotivă de tren într-o experiență bizară, sinistră și fascinantă. E sfârșit de secol și au trecut zece ani de când Împărăteasa Trădătoare (Victoria, deși nu e numită în joc) a vândut Londra forțelor oculte pentru a-i salva viața prințului consort și Londra a fost dusă sub pământ de lilieci (atât, mai mult nu ni se spune). Sfârșitul a venit însă la suprafață și stelele dispar una câte una, cu ele dispărând și legile realității. Maiestatea sa Reîmplinită nu a stat degeaba, ci a condus Londra spre sălbaticele ceruri pentru a cuceri ultima frontieră în numele eternului Imperiu Britanic. Dar dacă vă imaginați o simulare a sistemului solar, o, nici nu știți ce vă așteaptă. Vrăjitoare zburătoare de mărimea unui tren, cadavre ale zeilor apuși, ale căror interioare pot fi explorate în detrimentul sănătății mintale, Lăzi de Ore, timp concentrat, folosit în industrie sau în viață, o brigadă de șoareci militari vorbitori, chestii înfricoșătoare care vor să le devii gazdă. Un soare. OMOARĂ SOARELE. Și nici măcar nu am vorbit de gameplay, care e mult îmbunătățit de la Sunless Sea. Jucați acest joc, e important.

8.     Imperator: Rome

Știu, știu, jocul la lansare a cam fost un dezastru și încă nu e cel mai bun joc Paradox, nici după trei update-uri gratuite. Dar Imperator a fost un pas mare în față pentru grand strategy-urile Paradox, atât în ce privește engine-ul, cât și ca hibrid între sistemul de Europa Universalis și Crusader Kings. Mie mi-a plăcut, oarecum, și momentan e foarte jucabil. Și care dintre noi nu a vrut să cucerească Europa sub stindardul statelor succesoare ale imperiului lui Alexandru, al Romei sau al dacilor, cei mai bravi și dârji dintre traci? Imperator arată potențialul noului model de business Paradox, care nu te omoară cu microtranzacții cosmetice, cât și faptul că studioul e dispus să-și facă mea culpa când greșește, și să o facă gratuit. De-asta merită Imperator o poziție în acest top, chit că mai e de lucru la el.

9.     Slay the Spire

Am o slăbiciune serioasă pentru roguelite-uri și o pasiune pentru toate deck building game-urile care nu-mi cer bani pentru cărți – și Slay the Spire este fix asta. Cu un stil artistic ușor neinspirat, dar un gameplay fascinant, Slay the Spire a reușit să mă atragă în complexitatea sa de la roguelite-uri mai bune. Povestea e simplă. Ești unul din mai multe clase de eroi ce duc o bătălie eternă cu minioni, miniboși și boși pentru a ajunge în vârful unui turn uriaș și a distruge Boss-ul final, îndeplinindu-și destinul (fără spoilere). Pentru asta combini cărți de joc speciale în deck-uri, upgradezi unele cărți, distrugi altele, strângi artefacte și poțiuni și îți construiești un build care, speri tu, va fi destul. Nu este. Aproape niciodată nu este, și de asta Slay the Spire e atât de distractiv. Pentru că pierzi și o iei de la capăt.

10.  Red Dead Redemption II

Lansat tehnic în octombrie 2018, RDR2 a ajuns pe PC în toamna lui 2019 și a deschis un nou orizont cowboy-lor amatori fără consolă. Ești un om rău care face lucruri rele într-un Vest Sălbatic care nu prea mai are loc de oameni ca tine. Trenurile, concernele petroliere și Legea cu L mare au curățat Vestul de haiduci de preerie și tu, împreună cu banda ta, sunteți printre ultimii. E greu de descris cât de complex e Red Dead Redemption 2, cât de superbe sunt peisajele, cât de interesante dialogurile și personajele din banda ta de ticăloși. E greu să listez și toate referințele integrate într-un joc atât de mare, referințe de la Nosferatu la There Will be Blood. Jocul e o capodoperă a sandbox gameplayului, o capodoperă a narrative gameplay-ului, o capodoperă a game designului și… are și un mod online. Red Dead Redemption 2 poate a intrat pe această listă trișând, dar din când în când e bine să lași bandiții bătrâni să mai și câștige.

Mențiuni la această listă sunt Mini Motorways, sequel-ul chiar mai bun de la Mini Metro, Untitled Goose Game, care e peste tot, Outer Wilds care e ce trebuie, Anno 1800, descoperit recent, My Friend Pedro, care e o nebunie curată, și Hearthstone, pentru că a cauzat un incident diplomatic internațional și a făcut doi politicieni americani din colțuri opuse ale eșicherului politic să semneze o scrisoare prin care să îi impute lui Blizzard să respecte dreptul la exprimare liberă.

Dar hai să lăsăm politica și topul oficial un pic și să vedem zece propuneri de Game of the Year din partea comunității de gameri de pe internetul românesc.

Hanuman – Tânără Speranță a Rap-ului Românesc

Jocul Anului – Total War: Three Kingdoms

„190 î.Hr. China imperială. Zilele de glorie ale dinastiei Han aproape au apus, iar țara este divizată. Pe tronul imperial stă acum un biet copil de opt ani, un musafir aflat în captivitate la curtea celei mai puternice și necruțătoare căpetenii din regiune – Dong Zhuo. El, arhitectul poate uneia din cele mai nemiloase crime din istoria umanității – reducerea la praf și scrum a capitalei străvechi, Luoyang, considerată leagănul civilizației, de unde a pornit Drumul Mătăsii. Bătrânul străjer ce a ținut cândva barbarii la distanță, Marele Zid, răsufla acum liniștit, dar mâhnit. Pericolul nu mai venea din nord, ci chiar din inima celei pe care a protejat-o. Situația acelor vremuri clar nu era una care să fie pe placul oamenilor, de la vlădică la opincă. Statuile din jad ale templelor vibrau a cântec de luptă. Filosofiile zen erau puse pe locul doi, iar învățăturile lui Sun Tzu, scuturate de praf. Țara era în război civil.

Această perioadă nefastă și complicată, din care s-a avut de suferit, dar și de câștigat, a îmbogățit cultura chineză cu povești ale unor eroi ca Lu Bu sau Sun Jian, ce au rămas legendari pe câmpul de luptă. Răscoale nemaivăzut de masive ale țăranilor, cunoscute azi drept Răscoalele Turbanelor Galbene. Studii despre mari căpetenii precum Cao Cao, ale căror abilități politice sunt considerate azi machiavelice, alianțe, trădări, mobilizari de forțe, mișcări de trupe, foamete, infrastructură, idei, concepte, tehnologie, artă. Întreaga premiză de mai sus a fost optimizată și redată cât mai fidel posibil în noul joc Total War: Three Kingdoms de la SEGA. E jocul anului 2019 pentru mine.

Acest joc a reușit să îmi aducă în fața ochilor o perioadă și o lume pe care mi-am dorit-o să o experimentez de pe vremea când rupeam primul Rome. A fost/este peste așteptări.”

Mark – Trol Literar și Vizual

Jocul Anului: The Outer Worlds

The Outer Worlds e un RPG în care te lămurești rapid că adevărata groază a vieții în cosmos e să lucrezi pentru o corporație producătoare de mâncare procesată, un fel de Uni(vers)Lever. Sunt multe corporații în această lume, și toate joacă o sârbă între a fi pe buza prăpastiei și falimentului și a deține viețile (și cadavrele) tuturor angajaților pe vecie. Când eroul tău ajunge să omoare câte-un angajat sau paznic, aproape te simți bine, ca un veterinar care omoară un cal suferind (chit că corporația va folosi cadavrul respectivului pentru a hrăni restul proletariatului). TOW e un RPG suplu, care nu exagerează cu fetch quests irelevante sau iluzia explorării unor zone care nu are nimic de oferit. Experiența e un pic mai controlată din punctul de vedere al libertății de mișcare, dar vastă ca interacțiuni cu personaje, diversitate a dialogurilor și calitate a umorului, și a gustărilor-mister pe care le găsești în garsonierele mizere ale cosmoplebeilor.”

Hive-Mind-ul Când Apare Revista – Comunitatea Fanilor Level

Jocul Anului: neclar

„Sunt ani buni de când nu s-a mai ajuns la vreun consens legat de GOTY în comunitatea noastră. Expertul nostru in-house, care a jucat toate titlurile importante de anul ăsta, nu a putut fi contactat pentru că a fugit de la azilul unde a fost internat după ce a terminat Disco. În rest au mai făcut impresie bună în comunitate Sekiro, Slay the Spire, Six Ages, Fire Emblem… Șaul, care face retrospectiva săptămânală, jură pe Outer Wilds (deci wilds, nu worlds), dar nu prea îl bagă nimeni în seamă.”

Monica – Teach For Romania

Jocul Anului – Frostpunk (tehnic din 2018, dar definitivat în 2019)

„Pe la mijlocul anilor 1800, din cauze necunoscute, planeta intră într-o nouă eră glaciară, iar puținii supraviețuitori întemeiază noi orașe în jurul unor generatoare care merg pe cărbuni. În același timp citybuilder și survival game, Frostpunk e fain pentru că te pune să iei tot soiul de decizii morale în timp ce trebuie să te ocupi de supraviețuirea locuitorilor orașului tău. Pe termen scurt, poate părea o idee bună să pui copiii să lucreze în mină, dar te asigur că decizia ta va avea consecințe. Ai posibilitatea să o arzi distopic până la capăt, devenind un stat Orwellian sau unul condus de Inchiziție. Cele mai bune intenții parcă nu mai stau în picioare când vorbim de compromisuri morale din ce în ce mai mari. Pe lângă faptul că te face să-ți pui niște întrebări despre etică, drepturi și umanitate, Frostpunk lasă un impact asupra ta și prin grafica lui, care transmite frumusețea și brutalitatea unei lumi înghețate.”

Paul și Edgar – Joc și Vorbe

Paul: Monster Hunter World

Monster Hunter World a apărut prima oară pe PC în toamna lui 2018 și, neavând nici un fel de tangență cu seria celor de la Capcom, în prealabil l-am cam ignorat – până în vara acestui an, când am scos din sertar discul prăfuit de PS4 pe care îl primisem cadou, am jucat câteva zeci de ore pe nerăsuflate și am decis să mă opresc brusc până o să îl cumpăr pe PC, pentru că voiam experiența optimă de la joc. Câteva săptămâni mai târziu, rejucam aceleași câteva zeci de ore de MHW și pe PC, iar la finalul lor am avut șocul de a afla că tocmai terminasem tutorialul.

A trecut jumătate de an de atunci și am, la momentul scrierii acestui paragraf, 447 de ore jucate de Monster Hunter World. Nu știu dacă pot nici măcar superficial să descriu ce îl face atât de fascinant pentru mine (de regulă, urăsc jocurile care te obligă la acțiuni repetitive), dar prin construcția lui reușește să facă fiecare instanță de dinozaur vânat minim puțin diferită decât precedenta. E un joc definit prin varietate: șase hărți mari și complexe cu secrete și terenuri familiare de descoperit și ținut minte, câteva duzini de monștri de vânat (fiecare cu comportamente și tactici diferite), 14 arme cu stiluri radical diferite de joc atașate, zeci de variații, alte zeci de piese de armură, toate fiind construite de către tine din materiale recoltate din lumea jocului sau de pe corpul animalelor doborâte. Sunt aproape de a putea spune că am experimentat tot ce are jocul de oferit și pot spune că nu am simțit că e repetitiv nici o secundă până acum. Mi-e puțin frică de lansarea expansionului Iceborne în ianuarie 2020. A, și poți face hăinuțe drăgălașe pentru aghiotantul tău pisică. Ăsta e de fapt tot scopul jocului după părerea mea.”

Edgar: Dusk

„Jocul anului 2019 a fost lansat fix la finalul lui 2018. Îi zice Dusk și izvorăște din mintea lui David Szymanski. Publisher-ul New Blood Interactive a dat curaj industriei mici și mijlocii de jocuri să publice first person shootere cum se făceau când era tac-tu tânăr, adică cu poligoane puține și mult gameplay iar Dusk are toate aceste lucruri plus bug-ul ăla care te lăsa să mergi mai rapid dacă săreai pe diagonală în Quake 1. Dacă îți plac FPS-urile single player și nu l-ai jucat încă, ce faci cu viața ta? Tre’ să te conving? E Texas Chainsaw Massacre în vizită prin Dunwich.

Lansarea lui Dusk a fost urmată în 2019 de Ion Fury (făcut de foști modderi de Duke Nukem 3D, Voidpoint), Amid Evil ce reușește să găsească un răspuns la întrebarea “What if Quake but more Heretic?” (Indefatigable) și Project Warlock, un Wolfenstein 3D cu progresie modernă, dar la fel de mulți pixeli (Buckshot Software). Nu știu dacă sunt corelate în vreun fel aceste jocuri, dar cu siguranță a marcat începutul revenirii FPS-urilor retro.”

Alexandra – Tech Officer Code for Romania

Jocul Anului: Interrogation

„În jocuri, e mereu clar cine e NPC-ul. Un om care nu are alt scop în viață afară de a te convinge să aduni 10 piei de mistreț. În Interrogation, toate personajele sunt oameni. Oameni reali, cu personalități, cu defecte, cu opinii. Oameni care au o viață dincolo de momentul în care tu, jucătorul, îi întâlnești. Oameni care au intrat în sala de interogare a unei secții de poliție, cu toată istoria lor, cu toate idiosincraziile. Tu, jucătorul, vorbești cu ei, deși ei nu vor întotdeauna să vorbească cu tine. Scopul e simplu: în fiecare nivel, trebuie să decizi cine este vinovatul.

Interrogation e jocul care simulează cel mai bine nuanțele de gri din etica oamenilor. Un personaj pe care îl interoghezi poate să creadă în opusul tuturor convingerilor tale. Oare asta îl face vinovat? După ce joci un nivel, ai nevoie de o pauză de țigară. Oare ai fost părtinitor? Oare ai lăsat opiniile tale să stea în calea aflării adevărului?

Avem nevoie de un joc ca Interrogation, pentru că avem nevoie să fim scoși din bulă. Avem nevoie să vorbim cu cineva care nu votează cu cine votăm noi, care nu se distrează cum ne distrăm noi și care nu iubește pisicile. Jocul e dificil, dialogul bine-scris, iar personajele îți rămân în minte cu lunile. La fel ca întrebarea: oare de ce am crezut că omul acela e vinovat?”

Mihai – Quizmaster

Jocul Anului: Disco Elysium

„Sigur, trăim într-o perioadă de renaștere a RPG-ului isometric. Jocuri ca Divinity: Original Sin, Pillars of Eternity, Wasteland 2 sau Underrail încearcă să readucă genul la nivelul anilor săi de glorie de la începutul secolului.

Dar niciun alt RPG recent nu încearcă atât de mult să ducă genul în direcția opusă, spre viitor. Fără frică de a încerca lucruri noi, fără frică de a pune politica în prim-plan, fără frică de a părea prea intelectual, fără frică de a face un RPG care nu are aproape deloc combat. Planul celor de la ZA/UM a fost de la început să schimbe paradigma despre cum se poate juca un RPG. Așa că skill-urile tale sunt diferite fațete ale minții tale fragile. Unele gândurile care îți trec prin cap pot fi internalizate, devenind feat-uri care influențează masiv personajul. Sunt jocuri întregi care nu au la fel de multă personalitate ca unele din personajele terțiare pe care le vei întâlni în Martinaise. Disco Elysium și-a propus imens și a confirmat pe măsură. E probabil printre cele mai bune RPG-uri făcute vreodată. E cu siguranță cel mai bun joc în care un polițist alcoolic și amneziac ajunge să pună pe picioare un club de rave într-o biserică abandonată în timp ce primește sfaturi de la propria cravată.”

Alex – Editor, Jumătate din Copy-Me

Jocul Anului: AI Dungeon 2

„Fiindcă m-am depărtat ușor-ușor de jocuri care-mi mănâncă zile întregi, am găsit AI Dungeon 2. E un joc generat complet de AI, în care poți avea aventuri infinite. Poți deveni zeu, poți naște orci sau poți distruge patriarhatul dacă vrei. Mi-a plăcut minimalismul și rejucabilitatea. Five stars!”

Alin – IT Guy, Comics Guy, om cu cuvinte la Grafic

Jocul Anului: Pirates Outlaws

„Dacă generația trecută de jocuri video s-a remarcat prin experiențe cinematice, însă foarte scurte și cam zgârcite în conținut, una dintre principalele inovații ale generației a opta este virarea în direcția opusă prin introducerea în mai toate genurile a unor elemente de sandbox, immersive sim și chiar time-based limitations specifice jocurilor free-to-play. Ceea ce înseamnă că, dacă în 2010 puteam să ne plângem despre un joc AAA că durează numai cinci ore pentru a fi dus până la capăt, acum sunt foarte puține astfel de titluri care cer mai puțin de câteva zeci de ore, nu de puține ori fiind necesare chiar sute de ore petrecute în joc pentru a le termina. De aceea nu am apucat încă să mă ating de multe dintre titlurile lansate în 2019. Cel puțin, nu dintre cele pentru PC sau consolele principale.

Ancorarea în momentul prezent al gamingului a venit prin jocul pentru telefonul mobil Pirates Outlaws. La prima vedere, este o clonă (literalmente) chinezească de Slay the Spire, care cedează atmosfera stranie și lugubră cu aventuri inspirate de seria de filme Pirații din Caraibe. La a doua privire, chiar asta și este, doar că acel „chinezesc” înseamnă acum mai puțin Dragonul Roșu și mai mult Xiaomi sau Huawei, astfel încât procedeul clonării lasă un produs calitativ comparabil și mai accesibil. Combinația de card collecting game și dungeon crawler generat procedural se potrivește de minune unor reprize scurte de joc, cât o călătorie de metrou, iar curba de dificultate a jocului este orientată spre a pune provocări credibile jucătorului, nu a-l amoriți pentru a privi reclame sau zdrobi pentru a-l stoarce de bani prin micro-tranzacții. Asta, plus actualizările constante, noii eroi și noile scenarii de joc l-au făcut să fie jocul video lansat anul acesta de care am fost cel mai mulțumit.”

Asta a fost 2019 pentru mine și pentru prietenii și cititorii Mindcraft Stories. Acestea fiind spuse, nu mi-aș face treaba dacă nu v-aș spune de acum să puneți bani deoparte sau să-i scrieți moșului pentru un calculator nou și o placă grafică cu ray tracing, pentru că jocurile din 2019, cât de bune ar fi ele, sunt nimic comparat cu toate jocurile mult așteptate ce vor ieși în 2020, numit de băieții de la Joc și Vorbe ANUL JOCULUI.

La mulți ani, spor la treabă și ne revedem să filosofăm și să ne jucăm în 2020 – ANUL JOCULUI!

Dragoș Costache a studiat antropologie și științe politice – și spune că asta îl ajută să fie genul de om care are păreri pe Internet. E crescut în epoca ASCII, dar vorbește fluent emoji.

CULTURĂ|GAMING

Lego Stories

De
Am stat de vorbă cu trei jucători de Lego pentru a vedea ce-i determină să petreacă zeci de ore pentru a construi puzzle-uri tridimensionale.
CULTURĂ|POPCRAFT

5 filme SF cu inteligență artificială pe care probabil nu le-ai văzut

De
La aniversarea a 25 de ani de la lansarea The Matrix, iată o listă cu alte cinci filme despre inteligența artificială nu la fel de populare, dar suficient de interesante.
CULTURĂ|POPCRAFT

25 de ani de la The Matrix: E această „simulare” în aceeași cameră cu noi?

De
La o privire mai atentă, după atâta vreme, pare tot mai evident că The Matrix și-a ratat propria miză, aceea de a fi o critică a societății capitaliste.
CULTURĂ|BOOK CLUB

Alte 14 cărți gastronomice recente. De la vinuri la leurdă și de la mămăligă la shaorma în versuri

De
Anul 2023 a fost atât de generos cu volumele despre gastronomie încât a fost nevoie de două articole (și două luni), pentru a le prezenta pe toate.