Yagi Studio.Guliver/Getty Image

Speculații vs. știință: nu toate studiile sunt egale12 min read

De Mădălina Cocea 26.03.2020

Gluma sezonului: „E fals că România nu are experți în lupta contra Coronavirusului; numai în comentarii sunt vreo câteva zeci.”

 De când a început pandemia, pe Facebook, WhatsApp, Instagram și pe alte canale au apărut mii de părerii, opinii de experți, studii, rapoarte și articole științifice despre Coronavirus.

În această perioadă expresia „oamenii de știință spun că” își găsește adesea locul în aceste informări mai mult sau mai puțin oficiale. Din păcate, în spatele ei se ascund nu doar informații corecte, ci și dezinformări, speculații sau manipulări.

Se postează în masă articole apărute în jurnale științifice, dar acestea trebuie citite altfel decât articolele obișnuite, publicate de jurnaliști. În plus, nu toate studiile sunt făcute la fel de meticulos, deci nu toate au aceeași calitate științifică. Iată cum procedează cercetătorii pentru a deosebi studiile de încredere de cele făcute pe genunchi, în așa fel încât să nu tragă concluzii pripite. 

CITEȘTE ȘI: (Aproape) Totul despre coronavirus

Primul indiciu: apare studiul într-un jurnal științific important?

Jurnalele științifice prestigioase au modalități proprii de a discerne dacă un studiu este făcut corect sau nu. Atunci când un cercetător spune că a descoperit ceva, înainte ca jurnalul să publice acea descoperire, este obligat să trimită informația spre alți cercetători din domeniu care să o evalueze. Aceștia trebuie să spună dacă e metoda e corectă, dacă concluzia este rezonabilă sau dacă văd potențiale erori. Acest proces se numește „peer reviewing” și este modul comunității științifice de a hotărî ce este știință și ce nu. Nu este o metodă fără greș, dar este cea mai bună soluție disponibilă în acest moment.

Pentru că o lucrare publicată într-un astfel de jurnal științific trece prin mai multe mâini, ea are greutate mai mare decât una publicată fără să fi fost verificată.

Al doilea indiciu: cât de bine cotat este jurnalul?

Pădurea jurnalelor științifice este plină de uscături, dar există un mecanism pentru a le ierarhiza. Fiecare publicație primește niște note, echivalentul stelelor de la hoteluri. Această notă se numește „factor de impact” și numără practic cât de multe citări au articolele publicate acolo pe o perioadă mai lungă. Cu cât un articol este citat mai des în noi cercetări, cu atât se consideră că a fost mai folositor. Pe baza factorului de impact, revistele sunt ierarhizate, iar cele mai prestigioase se află în primul sfert al clasamentului. 

Cum verifici „scorul” revistei? Site-ul ScimagoScimago Journal & Country Rank, scimagojr.com afișează un raport complet. Dacă o revistă are indicatorul Q1, înseamnă că este printre cele mai bune 25% jurnale științifice din acel domeniu.

Există și o a doua verificare ce poate fi făcută. Din cauză că factorul de impact poate fi crescut artificial, se folosește și o măsurătoare a influenței jurnalului  – Article Influence Score.Poți face această verificare pe site-ul EigenFactor.  eigenfactor.org Cele mai prestigioase reviste vor avea un scor de 100%.

Al treilea indiciu: în ce rubrică s-a publicat?

Multe dintre articole trec prin procese lungi de evaluare și peer review, astfel că publicarea lor poate dura chiar și un an.

În cazul noului coronavirus, însă, acesta este un lux pe care nu ni-l putem permite. Cercetarea trebuie să se miște mai rapid. Poate ai observat că multe articole despre SARS-CoV-2 apar într-o rubrică intitulată Correspondence. Așa este și cazul celebrei cercetări științifice din Nature Medicine„The proximal origin of SARS-CoV-2.” nature.com  care demonstrează că virusul nu a fost făcut în laborator.

Correspondence este o „scurtătură” spre publicare. De obicei, când ceva apare în această rubrică, înseamnă că autorii vor reveni cu date suplimentare sau cu studiul complet.

Al patrulea indiciu: cine sunt autorii studiului?

În cazul SARS-CoV-2, pentru că e nevoie să ne mișcăm foarte repede, multe studii apar mai întâi nu în reviste, ci pe site-uri precum medrxiv.org și bioRxiv.org. Acestea sunt un fel de forumuri pe care comunitatea științifică din domeniul biologiei și medicinei le folosește pentru a obține păreri ale colegilor, înainte publicarea lucrării. Când accesezi un link de acolo, e bine să știi că informația nu a fost evaluată de alți profesioniști. Poate că sunt greșeli de metodologie, de interpretare sau de design al studiului și nimeni nu a avut încă timp să atragă atenția asupra acestui lucru.

Asta nu înseamnă că orice informație de pe acele site-uri este în mod automat greșită, doar că trebuie să o evaluezi cu mai multă atenție.

Ca să știi dacă o cercetare este de încredere sau nu, te poți uita la autorii ei. Cercetătorii au și ei asociate niște note. Este vorba de „indicele Hirsch”, alintat în limbaj de specialitate „h-index”. Dar mai ușor decât a identifica acel indice și a vedea apoi cât de prestigios este autorul, este să îi vezi cartea de vizită: Ce a mai publicat? În ce reviste? Pentru ce instituție lucrează? Cât de prestigioasă este? Dacă instituția este de încredere, este o probabilitate mult mai mare ca și cercetarea să fi fost realizată corect.

 Al cincilea indiciu: ce limitări are articolul?

Orice autor de bună credință va introduce în articol și limitările studiului, astfel încât să nu fie trase concluzii greșite din date incomplete. De exemplu, au circulat informații despre un tratament revoluționar cu hidroxiclorochină. Deși această informație a fost foarte răspândită pe internet, studiul din spatele ei„Hydroxychloroquine and azithromycin as a treatment of COVID-19: results of an open-label non-randomized clinical trial.” sciencedirect.com se bazează pe rezultate remarcate pe doar 26 de pacienți.

În știință, limitele cercetării sunt la fel de importante ca rezultatele. Mai ales în această perioadă, nu citi doar concluziile, ci și modul în care s-a ajuns acolo.

Pentru cercetători, zonele „gri” sunt foarte naturale. De multe ori, presa se supără pe ei că nu vor să formuleze concluzii în termeni absoluți, că pun accent pe riscuri sau că țin cu dinții de nuanțe. Dar oamenii de știință știu cât de important este ca informațiile să fie tratate cu precauție.

Ca să consumi informație ca un cercetător, trebuie să privești totul cu prudență. Și ca să fii ca un om de știință trebuie să mai știi ceva: cercetătorii se spală foarte des pe mâini.


Surse sigure de informare

De aici poți afla informații de calitate despre COVID-19

  1. LitCovid / O colecție imensă cu cele mai noi articole de cercetare despre Coronavirus, întreținute dar și curatoriate cu sprijinul National Institute of Health (SUA)
  2. WHO / Pagina oficială a Organizației Mondiale a Sănătății
  3. Our World in Data / Statistici despre răspândirea epidemiei, pagină întreținută de Universitatea Oxford
  4. Harta cazurilor / Este întreținută de John Hopkins University
  5. EUvs.Disinfo / Site care verifică și parează știrile false răspândite în Europa


Text de

Mădălina Cocea

„Traduce” știința pe înțelesul publicului și ajută cercetătorii să comunice mai bine cu publicul larg, mediul de afaceri și presă. Povestește de ce și cum face asta pe comunicarestiintifica.ro

ȘTIINȚĂ|TIPPING POINT

Vindecă virusul știința?

De Vlad Tăușance 01/04/2020
Criza medicală și socială provocată de noul coronovirus a scos lumea științei dintr-o letargie soră cu coma. Ceea ce e foarte sănătos!
ȘTIINȚĂ

Universul lui Dyson

De Ionuț Preda 30/03/2020
Freeman J. Dyson ne-a părăsit pe 26 februarie, la 96 de ani. A lăsat în urmă în concepte care aprind laolaltă imaginația cercetătorilor, scriitorilor SF și pasionaților de viață extraterestră – și, cel mai important, o viziune despre posibilul viitor al omenirii.
ȘTIINȚĂ|CORONAVIRUS

Coronavirus Science Report

De Mindcraft Stories 26/03/2020
Adunăm aici cele mai recente descoperiri despre COVID-19 și efectele acestei boli asupra lumii
ȘTIINȚĂ

Premiul Kalinga pentru popularizarea științei

De Monica Georgescu 21/11/2019
Am fost la decernarea premiului UNESCO Kalinga pentru popularizarea științei. Câștigătorul din acest an a fost mult-îndrăgitul om de știință și scriitor australian Karl Kruszelnicki.