Iepuri testați în studii clinice. Sherman via Guliver/Getty Images

De ce nu se poate grăbi dezvoltarea unui medicament pentru COVID-1917 min read

De Valentina Nicolae 27.04.2020

Într-o perioadă în care cu toții ne dorim să apară cât mai repede un tratament pentru COVID-19, e important să înțelegem procesul creării unui medicament și de ce e mai bine pentru siguranța noastră să fie testat îndelung.

Studiile clinice pe oameni sunt esențiale în procesul de aprobare a unui nou medicament pentru folosirea sa în tratamente și comercializarea acestuia. Fără ele, nu am avea cum să știm dacă un produs farmaceutic ne pune viața în pericol sau nu. Majoritatea studiilor se desfășoară fără incidente, dar, din când în când, se mai întâmplă câte o tragedie care, pe de-o parte, duce la revizuirea regulilor de realizare a testărilor și, pe de alta, ne amintește că rigurozitatea în cercetare e mai presus decât graba. Chiar și în condiții de pandemie.

În momentul de față, nu există un tratament pentru COVID-19. Medicii tratează doar simptomele pacienților infectați cu SARS-CoV-2 – de exemplu, cu paracetamol pentru scăderea febrei pentru cazurile ușoare sau prin ventilare artificială la cazurile grave. Există, însă, mai multe studii clinice în derulare pentru găsirea unei soluții, în cadrul cărora oamenii de știință testează medicamente sau substanțe care s-au dovedit eficiente în stoparea altor epidemii – SARS, MERS – sau tratarea altor boli, precum malaria. Două studii clinice mai mari, Solidarity și Discovery, inițiate de Organizația Mondială a Sănătății, respectiv de Institutul Național de Sănătate Publică din Franța, cu sprijinul altor state europene, testează o serie de medicamente deja aprobate pentru alte afecțiuni, dar nu au făcut încă publice vreun rezultat. În cazul acestor medicamente, testarea poate fi grăbită, pentru că au fost făcute deja studii de siguranță, se testează acum doar eficacitatea.

Există însă și cercetări care încearcă să găsească substanțe noi care să aibă efect asupra coronavirusului SARS-CoV-2,S-a utilizat chiar și inteligența artificială pentru acest lucru, precum în cazul unei molecule descoperite de BenevolentAI. benevolent.ai însă aici lucrurile sunt mai complexe. Găsirea unui tratament care să dea rezultate, deși ar putea fi mai eficient decât un medicament reconvertit, va mai dura multă vreme. Pentru a înțelege de ce e nevoie de timp, trebuie să ne uităm la traseul unui medicament din laborator până în farmacii și la istoria tulbure a unor tratamente și studii clinice.

Cum se face un medicament

Într-o primă fază,„The Drug Development Process”, fda.gov oamenii de știință testează diverși compuși moleculari în laborator, pentru a găsi efecte benefice în cazul unor boli. După identificarea unor substanțe care par să funcționeze, se testează toxicitatea lor, în ceea ce se cheamă studii pre-clinice. Acestea pot fi realizate fie in vitro, adică pe celule, fie in vivo, pe animale, și oferă informații despre dozaj și cât de sigură e substanța. Apoi, companiile sau centrele de cercetare aplică pentru începerea cercetării la instituțiile responsabile.Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), Food and Drug Administration (FDA) în Statele Unite ale Americii sau instituția de autorizare a fiecărui stat. ema.europa.eu În această aplicație arată rezultatele obținute în testările pre-clinice și detaliază ce vor să facă în studiile pe oameni. Dacă instituțiile respective își dau acordul, pot fi demarate cercetările clinice pe oameni, care se desfășoară în trei faze. 

Prima include, de obicei, testarea pe un număr de 20-80 de voluntari sănătoși și durează câteva luni. În această etapă, se testează siguranța. Cercetătorii urmăresc să afle care sunt cele mai frecvente efecte adverse ale substanței și cum este ea metabolizată și eliminată de organism. Cam 70% din medicamentele testate trec în faza următoare. În etapa a doua a unui studiu clinic sunt testate, pe o perioadă de la câteva luni la doi ani, câteva sute de oameni care suferă de o anumită boală. Participanții sunt împărțiți în două grupuri, unuia i se dă noul tratament, celuilalt un placebo sau tratamentul standard. Întrebarea principală în această etapă este dacă substanța e eficientă sau nu, dar se intensifică și eforturile de stabilire a efectelor adverse. În jur de 33% dintre substanțe trec în faza a treia de testare, care se desfășoară pe o perioadă de la unu la patru ani și cuprinde între 300 și 3.000 de voluntari care suferă de boala pentru care se testează medicamentul. Pentru că această etapă se desfășoară pe o perioadă mai lungă, cercetătorii pot trage concluzii mai avizate despre cât de benefic e tratamentul și pot identifica anumite efecte nedorite care se manifestă pe termen lung. La finalul acestui proces, FDA și/sau EMA își dau acordul pentru punerea pe piață a medicamentului.

Asta în varianta în care totul merge perfect, pentru că uneori lucrurile pot să deraieze de la traseul prevăzut de cercetători.

Când medicamentele sau studiile clinice dau greș

De-a lungul istoriei au existat cazuri de medicamente puse în circulație care n-au avut efectele dorite și de studii clinice care nu au funcționat cum trebuie. Partea bună este că aceste experiențe au dus la înăsprirea cerințelor care trebuie îndeplinite pentru aprobarea unui tratament și la mai multă farmacovigilență.

Copii cu dizabilități cauzate de talidomidă. Hannes Hemann via Guliver/Getty Images

Medicamentul care a schimbat regulile jocului în industria farmaceutică

În anii 1950, o companie germană, Chemie Grünenthal, a scos pe piață talidomida, un somnifer considerat sigur, care a fost apoi prescris femeilor însărcinate pe scară largă„Medicamentul s-a bucurat de atât de mult succes, încât a devenit aproape la fel de popular ca aspirina în unele state europene.” nytimes.com pentru combaterea grețurilor de dimineață. Până în 1962, când a fost interzisă la nivel global, talidomida a provocat nașterea cu malformații a mii de bebeluși. Mulți dintre acești copii au fost respinși de familii și abandonați în orfelinate, iar alții au suferit operații de amputare a membrelor insuficient dezvoltate („flipper-like arms and legs”) – unul dintre cele mai frecvente defecte provocate de consumul de talidomidă în timpul sarcinii – pentru a le putea fi montate proteze. Ca urmare a acestei tragedii, industria farmaceutică și-a revizuit în detaliu normele de aprobare a medicamentelor și mai multe țări au impus măsuri mai stricte de testare și monitorizare a medicamentelor. De exemplu, în Statele Unite ale Americii a devenit obligatorie divulgarea tuturor efectelor adverse întâlnite pe parcursul testărilor. În ciuda reputației foarte proaste, talidomida a fost redescoperită în anii 1990 și aprobată ulterior pentru tratarea mielomului multiplu,„What is the role of thalidomide in the treatment of multiple myeloma (MM)?” medscape.com un tip de cancer hematologic care afectează măduva osoasă. 

Incidentul „Omul-Elefant”

Studiul clinic pentru testarea TGN1412,„The Drug Trial That Went Wrong” topdocumentaryfilms.com un nou tratament pentru cancer, s-a desfășurat în Londra în 2006, cu opt pacienți, dintre care doi au primit un placebo. Ceilalți șase au început să aibă dureri de cap și să vomite la scurt timp după administrarea intravenoasă a medicamentului. Cu toții au fost spitalizați în stare critică, iar unul dintre ei și-a pierdut degetele de la mâini și picioare. În media, incidentul a căpătat denumirea de „Studiul Omul-Elefant”, pentru că una dintre reacțiile adverse era că pacienții se umflau. Se pare că cei care au condus studiul au administrat prea repede substanța participanților – o injecție a durat între trei și șase minute – și la intervale prea scurte, lucru care nu se întâmplase în testările pe animale. Acest accident a dus la regândirea condițiilor de desfășurare a studiilor clinice pe pacienți umani,„Guideline on Strategies to Identify and Mitigate Risks for First-in-Human Clinical Trials With Investigational Medicinal Products” ema.europa.eu cum ar fi definirea unor reguli cu privire la creșterea dozei de medicament și la intervalele de administrare și stabilirea unui protocol de stopare a studiului când sănătatea voluntarilor este pusă în pericol. 

Noi recomandări pentru faza I a studiilor clinice

Un exemplu mai recent în care lucrurile au scăpat de sub control este studiul clinic realizat în Franța, în 2016, pentru testarea unui compus care promitea reducerea anxietății asociate cu boala Parkinson și a durerii asociate cu cancerul. Într-o serie de testări pe grupuri de câte opt oameni, care primeau doze multiple de medicament, crescute treptat (primul grup primea 2,5 miligrame, al doilea 5 miligrame ș.a.m.d.), al cincilea grup a primit cea mai mare cantitate de substanță, ceea ce a dus la moartea unui om și la leziuni neurologice grave pentru alți patru. Din investigațiile ulterioare, a reieșit că realizatorii studiului n-au luat în seamă intervalele de timp recomandate în administrarea medicamentului, ca urmare a studiului ratat în Londra în 2006, și nici de mărirea treptată a dozei, pe baza efectelor pe voluntari testați înainte. Totodată, incidentul a iscat discuții aprinse„Researchers question design of fatal French clinical trial” nature.com în comunitatea științifică despre comunicarea transparentă și accesul liber la consultarea protocolului de realizare a studiilor clinice și a datelor strânse în etapa pre-clinică. În 2017, EMA și-a revizuit protocolul„Guideline on strategies to identify and mitigate risks for first-in-human and early clinical trials with investigational medicinal products”, ema.europa.eu de identificare și reducere a riscurilor care pot apărea în studii clinice realizate pentru prima dată pe oameni.

În concluzie, oricât de mult ne-am dori să găsim un leac pentru COVID-19, istoria ne arată că nu putem și nici nu este în interesul nostru să grăbim știința. Va mai trece o vreme până să avem un tratament pentru această boală. Asta dacă nu ne vom fi imunizat cu toții până atunci.



Text de

Valentina Nicolae

Reporter pe teme sociale la Școala9. A învățat meserie la Casa Jurnalistului. A publicat în Șapte Seri, VICE, Scena9, Men's Health, Krautreporter, Freie Presse.

ȘTIINȚĂ|CORONAVIRUS

Coronavirus Science Report #23

De Mihai Ghiduc 30/05/2020
Epidemia a pornit mai târziu decât credeam, hidroxiclorochina e folosită în continuare în România, deși unele state au interzis-o, iar vaccinul pe bază de tutun e în continuare o posibilitate
SOCIETATE|CORONAVIRUS

4 trenduri urbane post-pandemie 

De Grig Vulpe 25/05/2020
Criza actuală de sănătate publică ne-a ridicat standardele, iar dezbaterea despre viitorul orașelor este mai aprinsă ca niciodată. Iată care sunt tendințele în planificarea și guvernanța urbană. 
ȘTIINȚĂ|CORONAVIRUS

Coronavirus Science Report #22

De Ionuț Preda 23/05/2020
Două vaccinuri au înregistrat rezultate încurajatoare în primele teste pe oameni. Hidroxiclorichina nu doar că nu prea ajută, dar ar putea chiar să dăuneze. Soarele, cel puțin așa cum e simulat în laborator, pare să dezactiveze în mare proporție virusul.
SOCIETATE|CORONAVIRUS

COVID-19 încurcă cenzura din China

De Andrei Petre 22/05/2020
În timpul pandemiei de COVID-19, autoritățile chineze luptă cu presa care scrie mai mult decât are voie și cu cetățenii care se revoltă online. Modul în care China încearcă să-și amuțească cetățenii îi arată puterea, dar și vulnerabilitatea.