FYI: Pe Lună, și dioxidul de carbon îngheață

De Ionuț Preda 23.11.2021

În zonele permanent umbrite ale Lunii s-ar putea găsi dioxid de carbon în formă solidă; un vaccin mRNA împotriva bolii Lyme a dat rezultate bune în testele clinice pe animale; un studiu israelian a descoperit o nouă stare în care pot ajunge bacteriile care sunt afectate puternic, dar nu ucise de antibiotice, în care devin rezistente la acestea și din care se pot recupera.

Gheață pe lună

Simulare a iluminării din zona polară sudică a Lunii pentru anul 2024, în care se pot observa zonele permanent umbrite din cratere. NASA Scientific Vizualization Studio

Gheața carbonică s-ar putea găsi pe Lună

Așa-numitele „capcane reci” care se formează în zonele permanent umbrite din regiunile polare ale Lunii pot conține și dioxid de carbon în starea sa solidă de gheață carbonică, care se formează la temperaturi de sub −78.5 °C, susține un studiu publicat recent în Geophysical Research Letters.

Temperaturile din capcanele reci lunare ating valori mai scăzute decât cele mai reci zone de pe Pluto și conțin cantități importante de apă înghețată. Până acum nu era însă clar dacă măcar o parte din aceste zone pot fi suficient de reci pentru a menține dioxidul de carbon înghețat, o resursă care ar putea fi esențială pentru misiuni prelungite sau permanente pe satelit, folosită de exemplu în producerea combustibililor de rachetă, oțelului sau a unei game largi de biomateriale.

Studiul a folosit date de temperatură culese pe parcursul a unsprezece ani de către sonda NASA Lunar Reconnaissance Orbiter pentru a găsi regiunile cu cele mai reci capcane lunare. Cercetătorii au găsit zone însumând peste 200 de km2 care ar putea atinge temperaturi destul de joase pentru a menține gheața carbonică. Cele mai multe sunt situate în craterul Amundsen din regiunea polară sudică a Lunii, în care temperaturile rămân constant sub pragul de 60 de grade Kelvin (-213.15 °C).

Cercetarea nu garantează prezența gheții carbonice în aceste capcane, însă prezintă o probabilitate ridicată pentru găsirea resursei de către misiuni viitoare. Pe lângă aplicațiile practice pentru aceste misiuni, dioxidul de carbon lunar ar putea ajuta la studiul formării compușilor organici la temperaturi extreme.

Vaccin mRNA împotriva bolilor transmise de căpușe

Un vaccin bazat pe ARN mesager care creează o reacție imună la mușcăturile de căpușe a dat rezultate promițătoare în testele pe porcușori de Guineea, ducând la identificarea insectelor înainte ca acestea să poată transmite boala Lyme.

Vaccinul, creat de cercetători de la Universitatea Yale din Connecticut, SUA, reacționează la proteine găsite în saliva căpușelor și provoacă înroșirea și iritarea zonelor mușcate, efect similar ca după cel al înțepăturilor de țânțari. Rezultatele studiului clinic au fost publicat în jurnalul Science Translational Medicine.

În cadrul cercetării, căpușe purtătoare ale bacteriei Borrelia burgdoferi, care provoacă boala Lyme, au fost puse pe grupuri de cobai vaccinați și nevaccinați, fiind apoi extrase după apariția răspunsului imun la nivelul pielii, de obicei într-un interval de 18 ore. Niciuna dintre animalele vaccinate nu a fost infectată cu bacteria în cauză, spre deosebire de jumătate din grupul celor nevaccinate. Într-un alt test în care căpușele nu au fost extrase de pe porcușorii vaccinați, acestea s-au detașat singure de la gazdă mai devreme decât în mod normal și au consumat mai puțin sânge.

Căpușele au nevoie de aproximativ 36 de ore pe pielea gazdei pentru a transmite bacteria bolii Lyme, fapt posibil în multe cazuri deoarece mușcăturile insectelor nu provoacă durere și trec neobservate. Cercetătorii vor testa, în continuare, vaccinul pe alte animale de laborator și în cazul unui succes plănuiesc trecerea la studii clinice pe oameni.

Bacteriile aproape ucise își pot reveni și devin rezistente la antibiotice

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători israelieni, publicat în Nature, a descoperit un nou tip de reacție pe care anumite bacterii le pot avea atunci când antibioticele le aduc aproape de moarte, acestea intrând într-o stare „disruptivă” în care își schimbă multe din funcțiile de bază și din care își pot reveni ulterior.

Conform experimentelor desfășurate pe e.Coli, bacteriile ajung în acest stadiu atunci când sunt supuse unui stres extern subit și foarte puternic, dar insuficient pentru a fi letal, precum cel provocat câteodată de antibiotice. Ele nu mai reacționează la efectele antibioticelor, dar nici nu se pot hrăni sau reproduce. Eventual, după ce antibioticul nu își mai face efectul, celulele bacteriene revin la starea de funcționare normală, însă la intervale diferite pentru celulele individuale. Aceste intervale depind și de cât timp a fost prezentă amenințarea în mediul respectiv, sugerând că bacteriile ar păstra o memorie a acestei expuneri.

Deocamdată, nu există antibiotice care să poată afecta bacteriile care intră în această stare. Autorii studiului au reușit, însă, să alcătuiască un model predictiv al modului în care populațiile bacteriene reacționează la tratamentele care le aduc în această stare. Cercetarea acestui mecanism de apărare ar putea ajuta la crearea de antibiotice viabile atât împotriva stării normale a bacteriilor, cât și a celei disruptive.

ALTE ȘTIRI DIN LUMEA ȘTIINȚEI


Cel mai vechi caz de otrăvire generalizată cu mercur

Un studiu publicat în International Journal of Osteoarcheology susține că cel mai vechi caz de otrăvire umană cu mercur cunoscut până în prezent a avut loc în peninsula Iberică, în Epoca Bronzului. Studiul a analizat cantitățile de mercur din rămășițe umane descoperite în varii situri arheologice și morminte preistorice din regiune, și a observat concentrațiile cele mai ridicate în rămășițele descoperite între 2900 și 2600 î.e.n.

Această perioadă este corelată cu o creștere a folosirii cinabrului, o sulfură de mercur naturală din care se pot produce pigmenți de diferite nuanțe de roșu pentru vopsele. De altfel, cea mai mare mină de cinabru din lume este situată chiar în centrul Spaniei, la Almaden, declarată parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

De ce trăiesc țestoasele de Galapagos mult și fără cancer

Țestoasele de Galapagos ajung să trăiască peste 100 de ani fără a fi afectate de boli care degradează celulele, precum cancerul, deoarece au copii ale anumitor gene, susține o cercetare publicată în Genome Biology and Evolution. Aceste copii ar putea contribui la întărirea mecanismelor care acționează împotriva degradării celulare, printre care se numără și capacitatea de auto-distrugere rapidă a celulelor care au riscul de a se transforma în tumori.

EDIȚIA ANTERIOARĂ: FYI: Troposfera se mărește odată cu temperatura globală

Ce se știe și (mai ales) ce nu se știe despre Omicron?

De
Îngrijorați de numărul mare de mutații, cercetătorii au pus lumina reflectoarelor pe Omicron, care a devenit „variantă îngrijorătoare” pe lista Organizației Mondiale a Sănătății în doar două zile de la identificare.

FYI: Troposfera se mărește odată cu temperatura globală

De
Schimbările climatice provocate de om duc la modificări în stratificarea atmosferică a planetei; persoanele care se culcă între 22 și 23 par să aibă un risc mai scăzut de boli cardiace; plăcile tectonice care se scufundă se îndoaie și sunt slăbite, însă nu sunt distruse complet după intrarea în mantaua Pământului.

Editors’ choice (11-17 noiembrie). Unde mergi, ce vezi, ce asculți săptămâna asta

De
Arta se adaptează în așteptarea Metaverse-ului, natura umană întâlnește tehnologia în filme experimentale, iar Netflix transformă în serial TV un joc video cult. 

FYI: Vaccinul anti-HPV previne și majoritatea cazurilor de cancer de col uterin

De
Un studiu din Marea Britanie arată că femeile vaccinate împotriva HPV în adolescență au un risc semnificativ mai scăzut de a face cancer cervical; NASA a oferit detalii despre misiunea în care va încerca să deturneze un asteroid cu o sondă proprie; sute de gene care permit supraviețuirea florei din deșertul Atacama au fost identificate în laborator.