Albinele sălbatice în spațiul urban – un parteneriat tăcut între natură și betoane38 min read

Albinele sălbatice trăiesc în multe spații urbane și contribuie decisiv la polenizarea plantelor din parcuri și grădini. Unele specii dispar odată cu urbanizarea, altele se adaptează surprinzător de bine.

Într-o lume dominată de clădiri, asfalt și tehnologie, ideea de natură pare tot mai îndepărtată de viața de zi cu zi a orașelor. Cu toate acestea, în spațiile dintre blocuri, în parcuri sau chiar pe acoperișuri, există o viață ascunsă și vibrantă. Printre cele mai fascinante ființe care s-au adaptat mediului urban se numără albinele sălbatice – tăcute și indispensabile pentru echilibrul ecosistemelor. 

Aceste mici ființe reușesc să transforme chiar și un colț de verdeață într-un ecosistem complex, plin de viață. Deși mai puțin cunoscute decât albina domestică, albinele sălbatice joacă un rol esențial în menținerea biodiversității și în polenizarea plantelor spontane și ornamentale. În general, orașele sunt considerate spații „fără natură”, dar tot mai multe specii se adaptează la viața urbană. În acest context, albinele sălbatice devin un simbol al rezilienței naturii în mediile puternic modificate de om. 

Adaptarea albinelor sălbatice la viața urbană este o dovadă impresionantă a capacității naturii de a se reinventa. În orașe, ele găsesc o varietate de flori ornamentale care le oferă hrană pe tot parcursul sezonului cald. Parcurile, grădinile comunitare, terasele verzi și chiar banalele ghivece cu flori de pe balcon sau pervazul geamului pot deveni mici ecosisteme care susțin viața acestor polenizatori. În același timp, prezența lor este un indicator important al sănătății ecologice a mediului urban, deoarece albinele răspund rapid la schimbările din habitat, la poluare sau la lipsa surselor de hrană.

Unele studii au demonstrat efecte negative ale urbanizării asupra albinelor sălbatice. În orașe, numărul lor scade, iar speciile sunt mai puțin diverse decât în habitate naturale.

Totuși, alte studii// „The effects of urbanization on bee communities depends on floral resource availability and bee functional traits”, journals.plos.org // arată că urbanizarea poate crește numărul și varietatea speciilor de albine sau că efectele depind de modul în care este folosit terenul în diferite zone ale orașului. În unele situații, orașele pot proteja polenizatorii, pentru că oferă refugii în fața agriculturii intensive. Diversitatea habitatelor urbane poate susține comunități de albine mai variate decât în zonele rurale uniforme. Observarea felului în care numărul albinelor, diversitatea și compoziția speciilor se modifică de-a lungul unui gradient urban poate explica aceste rezultate diferite.

Cu toate acestea, influența urbanizării asupra comunităților de albine este variabilă și încă insuficient înțeleasă.

„Albina zidar” (Osmia bicornis). Foto: Werner Layer/Gamma-Rapho via Getty Images

Albinele sălbatice în peisajul urban

Albinele sălbatice sunt insecte solitare sau sociale, răspândite pe tot globul, reprezentând o proporție însemnată din cele 20.000 de specii de albine identificate până în prezent la nivel /mondial./ „The conservation and restoration of wild bees”, nyaspubs.onlinelibrary.wiley.com // În România au fost raportate aproximativ 760 de specii de albine în ultimii 150 de ani,// „Bees of Romania”, beesofromania.ro // majoritatea dintre ele fiind albine sălbatice. Multe trăiesc chiar în mediul urban, unde au găsit condiții favorabile la care s-au putut adapta. 

Spre deosebire de albina domestică meliferă (Apis mellifera), albinele sălbatice pot trăi sau nu în colonii și își construiesc propriile cuiburi în sol, lemn, tulpini goale sau crăpături ale zidurilor. Această diversitate a comportamentului și habitatelor le face extrem de reziliente și capabile să supraviețuiască în spații unde alte insecte nu ar reuși. 

Câteva dintre cele mai comune specii de albine sălbatice care pot fi zărite în orașe sunt Osmia bicornis (albina roșie de zid), Megachile centuncularis (albina tăietoare de frunze) și Xylocopa violacea (albina tâmplar). Unele albine sălbatice (în special anumite specii sociale) produc substanțe asemănătoare mierii, însă majoritatea  nu produc miere în felul în care o fac albinele melifere crescute de om. Albinele sălbatice au un rol important în polenizare și sunt polenizatori eficienți ai plantelor cu flori.

“Albina tâmplar” (Xylocopa violacea). Foto: Paul Starosta/Getty Images

Orașele – locuri uneori ostile pentru albine

În ultimii ani, interesul pentru studiul albinelor sălbatice din mediul urban a crescut semnificativ. Urbanizarea modifică profund și permanent peisajul și influențează interacțiunile dintre specii la nivelul comunităților. 

Transformarea habitatelor naturale în zone dominate de activitatea umană constă în primul rând în fragmentarea și pierderea acestor habitate, ceea ce poate reduce abundența și diversitatea insectelor, inclusiv a albinelor. Zonele izolate din regiunile urbanizate sunt, de obicei, colonizate mai greu de speciile native. De asemenea, distrugerea habitatelor seminaturale și înlocuirea lor cu grădini cu plante exotice poate modifica structura populațiilor de insecte, inclusiv a albinelor. 

În același timp, diversitatea speciilor vegetale poate fi mai mare în orașe decât în zonele naturale. În acest context, tot mai multe specii vor fi nevoite să se adapteze la mediile influențate de activitatea umană pentru a supraviețui – aceste habitate oferă uneori oportunități mai mari de supraviețuire decât s-a crezut inițial. 

Însă, când oamenii observă speciile care trăiesc în orașe, cercetătorii pot arăta mai clar de ce e important să păstrăm varietatea de plante și animale. Sprijinul public contează, pentru că fără el protejarea naturii devine mult mai dificilă.// „Selection criteria for flagship species by conservation organizations”, ui.adsabs.harvard.edu //

Antropizarea aduce și efecte nedorite pentru albinele sălbatice. Ele pierd habitat din cauza schimbărilor de folosire a terenurilor, a climei, a degradării zonelor naturale și a pesticidelor, ceea ce reduce atât numărul speciilor, cât și populațiile. Urbanizarea fragmentează habitatele și creează un peisaj rupt în bucăți, unde albinele trebuie să se adapteze mereu la schimbările produse de activitatea umană.// „Worldwide decline of the entomofauna: A review of its drivers”, sciencedirect.com // Cel mai probabil, anumite trăsături caracteristice unor specii pot facilita existența acestora în mediile urbane, iar urbanizarea afectează diferit speciile. Urbanizarea tinde, astfel, să modifice compoziția speciilor comparativ cu peisajele naturale înconjurătoare.  

Lasioglossum. Foto: Valter Jacinto/Getty Images

Case printre crăpături

Albinele sălbatice au un rol foarte important în polenizarea plantelor, atât în mediul natural, cât și în habitatele dominate de oameni. Ele reprezintă gazde și hrană pentru alte specii. Prin urmare, modul în care comunitățile de albine răspund la urbanizare este esențial pentru menținerea biodiversității în orașe. Pentru albinele sălbatice, urbanizarea înseamnă o schimbare a disponibilității locurilor de cuibărit, precum și a calității și accesibilității plantelor care le furnizează hrană. 

Orașele acționează ca un fel de filtru pentru albinele sălbatice, unele dintre ele reușesc să se adapteze la condițiile urbane, altele nu. Răspunsul lor la urbanizare depinde, cel mai probabil, de numeroase trăsături funcționale. Albinele diferă în strategia de cuibărire (în sol, în cavități, în tulpini, în lemn moale, în lemn tare, în stupi gestionați etc.), în nivelul de socialitate (solitare, care trăiesc în agregări, sociale), în statut (specii native sau non-native) și preferințe de hrănire (polilectice – colectează polen de la o gamă largă de plante cu flori; oligolectice – colectează polenul de la un singur gen sau o singură familie de plante).  

La fel ca în cazul altor grupe de organisme, sensibilitatea albinelor la schimbările de mediu – inclusiv la perturbările cauzate de activitățile umane – depinde de anumite caracteristici ale speciilor. Acestea includ mobilitatea lor, capacitatea de a accesa resursele necesare pentru hrană și cuibărit, precum și nivelul de toleranță fiziologică la condițiile de mediu. 

Un studiu// „Ecological and life-history traits predict bee species responses to environmental disturbances”, sciencedirect.com // a identificat trăsături ecologice și ale ciclului de viață care influențează modul în care speciile de albine răspund la variațiile mediului. S-a analizat dimensiunea corpului, comportamentul de cuibărire, metoda de construcție a cuibului, specializarea trofică și gradul de socialitate.

Substraturile de cuibărire adecvate sunt importante pentru albinele sălbatice în procesul de reproducere și pentru ciclul lor de viață. Substraturile de cuibărire subterane și supraterane reprezintă un filtru ecologic important pentru comunitățile de albine. În habitatele urbane, resursele pentru cuibărit, inclusiv solul descoperit și arborii de esență moale, sunt esențiale pentru susținerea speciilor care cuibăresc în sol și a celor care folosesc cavități. 

Câteva studii au observat o relație între tipul de cuibărire și structura terenului urban: speciile care cuibăresc în sol (de exemplu Lasioglossum și Halictus) au fost mai puțin abundente decât speciile care cuibăresc deasupra solului (de exemplu unele specii de Hylaeus și Megachile) în zonele urbane.// „The proportion of impervious surfaces at the landscape scale structures wild bee assemblages in a densely populated region”, onlinelibrary.wiley.com // 

În mediul urban, albinele sălbatice care cuibăresc deasupra solului găsesc diversitatea structurală necesară pentru stabilirea cuiburilor. 

Nimfă de albină sălbatică (Ceratina cyanea). Foto: Patrick Lorne/Gamma-Rapho via Getty Images

Datorită acestui fapt albinele tăietoare de frunze (genul Megachile), albinele dulgher (genul Xylocopa), albinele zidar (genul Osmia), albinele săpătoare (genul Anthophora), albinele tâmplar mici (genul Ceratina) găsesc numeroase oportunități de cuibărire în tulpini, cavități din lemn, ziduri însorite, garduri, crăpăturile zidurilor, lemn expus sau alte structuri. Astfel, urbanizarea poate crea oportunități neașteptate pentru aceste specii, permițându-le supraviețuirea și diversitatea chiar într-un mediu modificat de om.

Sensibile la schimbările climatice

Clădirile, asfaltul și betonul absorb și rețin căldura, astfel încât zonele urbane sunt mai calde decât împrejurimile rurale, mai ales primăvara și iarna. Apare așa-numitul fenomen al insulelor de căldură urbane.

Temperatura influențează puternic ciclul de viață al albinelor sălbatice. Afectează activitatea adulților și dezvoltarea larvelor, iar acest lucru modelează diversitatea albinelor din orașe. Temperaturile mai ridicate le permit albinelor să își înceapă activitatea de căutare a hranei mai devreme, să zboare pe distanțe mai mari și să găsească resurse de nectar și polen care în zonele mai reci ar fi inaccesibile. 

Cu toate acestea, studiile arată că orașele în care se înregistrează temperaturi mai ridicate găzduiesc o biodiversitate mai redusă și un număr mai scăzut de indivizi la nivelul comunităților de albine comparativ cu orașele cu temperaturi mai scăzute, ceea ce reflectă, posibil, limitele de toleranță termică ale speciilor. 

În climatele fierbinți, albinele culegătoare riscă supraîncălzirea în timpul zborului de hrănire. Un studiu// „Don’t stay out too long! Thermal tolerance of the stingless bees Melipona subnitida decreases with increasing exposure time to elevated temperatures”, link.springer.com // publicat în 2021 a investigat influența temperaturii ambientale asupra activității de hrănire la Melipona subnitida, o specie de albină fără ac care trăiește în cele mai calde și uscate regiuni ale pădurilor tropicale din Brazilia. S-a observat că durata drumului dus-întors al albinelor care colectează polen scade pe măsură ce temperatura ambientală crește, în timp ce durata hrănirii albinelor care colectează nectar nu este afectată de condițiile termice ale mediului. 

De asemenea, mediile urbane mai calde par să favorizeze albinele cu corpul mai mare, masa corporală mare fiind corelată pozitiv cu toleranța la temperaturi mai înalte. Asta înseamnă că speciile cu corpul mare, precum albinele tâmplar Xylocopa olivieri și X. violacea, pot tolera temperaturi mai ridicate decât speciile cu corpul mic, cum ar fi Lasioglossum malachurum. 

O astfel de relație pozitivă între toleranța la căldură și dimensiunea corporală este de așteptat, având în vedere că albinele mici se încălzesc mai rapid decât cele mari din cauza raportului ridicat dintre suprafață și volum, ceea ce crește transferul de căldură prin convecție.// „Bees display limited acclimation capacity for heat tolerance, ”pubmed.ncbi.nlm.nih.gov //

În privința socialității la albinele sălbatice din orașe, nu există o tendință clară. Unele studii// „Functional ecology of wild bees in cities: towards a better understanding of trait-urbanization relationships”, link.springer.com // arată că speciile sociale apar mai des în zone urbane cu multe suprafețe impermeabile, față de zonele suburbane sau rurale. Orașele pot oferi spații de cuibărire diverse pentru speciile care formează colonii și folosesc structuri create de oameni.

Alte cercetări arată exact contrariul: urbanizarea pare să favorizeze albinele solitare, nu pe cele sociale. În multe zone urbane a fost găsit un număr mai mare de specii solitare, iar speciile sociale par mai sensibile la perturbări și la izolarea față de habitatele naturale.

 De exemplu, Wilson și Jamieson (2019)// „The effects of urbanization on bee communities depends on floral resource availability and bee functional traits”, journals.plos.org // au constatat că speciile sociale din genurile Bombus și Lasioglossum au fost afectate negativ de urbanizare, deși alte studii au găsit fie o asociere pozitivă, fie nicio corelație între urbanizare și comportamentele sociale. O posibilă explicație este că speciile care solitare pot folosi mediile urbane într-un mod în care albinele sociale nu pot. 

Halictus. Foto: Andre Skonieczny/Getty Images

Ce avem astăzi în meniu?

Albinele diferă între ele prin cât de pretențioase sunt la hrană: unele acceptă multe tipuri de flori, altele depind de câteva plante. În orașe, florile apar haotic, iar mare parte din sol este acoperită de asfalt sau beton. Albinele care își fac cuiburi în sol nu mai au unde, iar resursele de hrană devin greu accesibile și mai puțin variate.

Megachile. Foto: Valter Jacinto/Getty Images

Zonele urbane și suburbane sunt pline de plante decorative și specii aduse din alte părți ale lumii. Acestea nu oferă mereu hrană potrivită pentru albinele locale. În schimb, albinele aduse accidental din alte regiuni, cum este Megachile sculpturalis (originară din China și Japonia), se adaptează foarte bine în orașe, pentru că pot folosi multe tipuri de flori.

Cu toate acestea, studiile asupra albinelor sălbatice din mediile urbane și suburbane au evidențiat și o capacitate surprinzătoare a acestora de a persista în astfel de medii. Parcurile mici, terenurile virane, acoperișurile verzi și grădinile private din unele dintre cele mai dens populate orașe din lume găzduiesc o diversitate remarcabilă de specii de albine. 

Aceste zone adună la un loc plante cu flori, atât sălbatice cât și cultivate. Rezultă un amestec variat de specii, care poate acoperi nevoile de hrană pentru multe tipuri de albine.

Un studiu// „Taxonomic and functional trait diversity of wild bees in different urban settings”,  pmc.ncbi.nlm.nih.gov // publicat în 2017 de Normandin și colaboratorii a evidențiat diversitatea mare de albine din două mari orașe canadiene – Montreal și Quebec. În perioada 2012-2013 au fost colectate 32.237 de exemplare: 200 de specii și șase familii de albine (Andrenidae, Apidae, Colletidae, Halictidae, Megachilidae și Melittidae). Familia Halictidae a fost cel mai abundent și divers grup, cu 60 de specii, urmată de Andrenidae, cu 53 de specii, Megachilidae cu 38 de specii și Apidae, cu 36 de specii. 

Sirohi și colegii săi (2015)// „Diversity and abundance of solitary and primitively eusocial bees in an urban centre: a case study from Northampton (England)”, ink.springer.com // au colectat 48 de specii de albine din curțile bisericilor, grădini mici, de pe marginile drumurilor și din sensurile giratorii din centrul urban al orașului Southampton, Anglia, inclusiv două specii considerate rare la nivel național. Cele 48 de specii au reprezentat aproximativ 22% din totalul speciilor și 58% din genurile de albine solitare din Marea Britanie. Mai mult, s-a constatat că zona urbană centrală era mai diversă și mai abundentă în albine, comparativ cu pajiștile și rezervațiile naturale din împrejurimi. 

Un studiu// „Humans, bees, and pollination services in the city: the case of Chicago, IL (USA)”, link.springer.com // realizat în Chicago, Illinois (SUA), a analizat albinele și felul în care folosesc florile de la periferie spre centrul orașului. În zonele cele mai influențate de activitatea umană, comunitatea de albine s-a schimbat: au ajuns să domine speciile răspândite pe suprafețe mari, tolerate la multe condiții și hrănite din multe tipuri de flori, precum Apis mellifera și Agapostemon virescens.

Analiza polenului colectat de femelele speciei A. virescens a arătat că acestea își măresc numărul de plante vizitate în mediul urban – o dovadă a flexibilității lor ecologice și a capacității de a supraviețui în medii puternic modificate. 

Deși se afirmă frecvent că speciile de albine specializate pe anumite plante sunt vulnerabile față de urbanizare, unele dintre aceste specii pot totuși să persiste în mediul urban atunci când plantele lor gazdă sunt disponibile. De exemplu, Lasioglossum oenotherae, o specie cu hrănire specializată pe florile de Oenothera (O. fruticosa și O. pilosella), plante des întâlnite în grădinile suburbane, a fost identificată exclusiv în habitate urbane și suburbane în întregul său areal din estul Americii de Nord, în ciuda eforturilor ample de a o depista în habitate naturale.// „The population genetics of a solitary oligolectic sweat bee, Lasioglossum (Sphecodogastra) oenotherae (Hymenoptera: Halictidae)”, nature.com //

Mențin biodiversitatea urbană

Albinele sălbatice dețin un rol important în menținerea biodiversității urbane. Comunitățile de albine sălbatice din mediile urbane sunt importante pentru succesul polenizării, ele contribuie la reproducerea plantelor native, din grădini, parcuri și spații urbane verzi, dar și a culturilor de pomi fructiferi. 

De exemplu, într-un oraș bavarez cu o densitate foarte mare de stupi de albine domestice (aproximativ 19 stupi/km²), a fost analizată// „The importance of wild bee communities as urban pollinators and the influence of honeybee hive density on wild bee crop visitation rates”, pollinationecology.org // frecvența cu care albinele sălbatice au vizitat culturi de măr, prun, cireș, păr, mur, zmeură și căpșuni. 

Pe parcursul a peste 100 de ore de observație au fost identificate 52 de specii de albine sălbatice pe plantele studiate. În mai mult de 50 de ore de observație a pomilor fructiferi în floare, s-a constatat că albinele sălbatice au asigurat 41% din totalul vizitelor, iar albinele domestice restul de 59%. Asta demonstrează importanța unor comunități diverse de albine sălbatice pentru polenizarea culturilor de fructe din mediul urban și suburban. 

Orașele pot găzdui o varietate mare de specii de albine sălbatice cu trăsături ecologice diferite – dimensiuni, mod de cuibărit, preferințe față de plante – ceea ce asigură o rețea robustă de polenizatori.  

Diversitatea polenizatorilor sălbatici poate crește producția de semințe și fructe prin plasarea complementară a polenului pe stigmatul florilor (specii diferite de albine sălbatice asigură depunerea polenului în zone diferite ale stigmatului florii), variația temporală a vizitelor florale și prin comportamente benefice, cum ar fi polenizarea prin vibrație efectuată de bondari (sonicare). Diversitatea polenizatorilor ar trebui să contribuie, de asemenea, la stabilizarea serviciului de polenizare în peisajele perturbate de activități antropice.// „Diversity of wild bees supports pollination services in an urbanized landscape”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov //

Cum pot sprijini oamenii albinele sălbatice în mediul urban

Pe măsură ce intensitatea urbanizării crește, componența comunităților de albine sălbatice se modifică către specii cu areal mare de distribuție și cu dietă generalistă (polilectice), dintre care multe sunt specii non-native.

Pentru a proteja albinele sălbatice dintr-un orășel din Germania, cercetătorii au propus un plan// „Holistic wild bee management in urban spaces”, frontiersin.org // în cinci pași. Mai întâi, trebuie identificate zonele unde se găsesc multe albine și făcute monitorizări standardizate, cu atenție specială pentru speciile rare și pentru legăturile dintre habitate. Apoi, comunitatea are nevoie de instruire: întâlniri simple pentru publicul larg despre albine și rolul lor, plus ateliere pentru un grup mic de voluntari care pot învăța să recunoască speciile.

Al treilea pas propune îngrijirea atentă a habitatelor deja existente și măsuri speciale pentru speciile foarte rare. Urmează crearea unor zone dedicate albinelor, adaptate diferitelor lor nevoi, în interiorul distanței de zbor. În final, se recomandă amenajarea unor habitate de bază, cu flori și locuri de cuibărit, integrate cu elemente educative – de exemplu, mici parcele cu flori și panouri explicative în zone circulate, ca oamenii să poată înțelege mai ușor de ce albinele sălbatice au nevoie de condiții foarte specifice.

Albinele sălbatice pot fi sprijinite în oraș prin crearea unor locuri care oferă hrană și spații de cuibărit. Florile bogate în nectar și polen, preferabil din specii locale și cu perioade de înflorire diferite, asigură hrană pe tot sezonul. Evitarea pesticidelor, păstrarea unor colțuri mai „sălbatice” în grădini și legarea spațiilor verzi prin mici coridoare vegetale ajută la menținerea diversității albinelor. Locurile de cuibărit sunt la fel de importante: solul liber poate fi folosit de speciile care își fac cuiburi în pământ, iar crăpăturile din ziduri, buștenii sau hotelurile pentru albine sunt utile speciilor care preferă cavitățile.

Campaniile de informare pot crește interesul publicului pentru albinele sălbatice și rolul lor în ecosistemele urbane. Cu mai multă atenție pentru aceste specii, orașele pot deveni nu doar spații pentru oameni, ci și refugii pentru natură. Relația dintre albinele sălbatice și biodiversitatea urbană arată cât de important este echilibrul dintre mediul construit și cel natural – un echilibru de care depind, discret, multe dintre procesele care susțin viața în orașe.

Rubrica Jurnal de naturalist este o colaborare între Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Mindcraft Stories și conține texte realizate de cercetătorii muzeului, care-și propun să ofere cititorilor informații despre biodiversitatea din România.