Casele sustenabile, un concept confuz pentru un viitor nesigur43 min read

Schimbările climatice și criza energetică fac ca nevoia pentru case sustenabile să crească. Însă cât de sustenabile pot deveni, cu adevărat, clădirile?

În cursa către neutralitatea climatică în care s-au înscris țările lumii sau companiile, fie din din grijă pentru mediu, fie din grijă pentru imagine, persoanele particulare par a avea un statut aparte. Nu există un îndemn explicit pentru neutralitatea climatică a unei persoane sau familii, în ciuda faptului că țelurile stabilite de politicieni sunt imposibil de atins fără contribuția fiecărei persoane în parte. O parte importantă a acestei contribuții sunt clădirile în care se desfășoară mare parte din activitatea de zi cu zi a fiecăruia.

Clădirile sunt vinovate de aproape 40% din consumul de energie al lumii și au un procent relativ similar de emisii de CO2,Conform unui raport comun din 2017 al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu și Agenției Internaționale pentru Energie, worldgbc.org și chiar dacă cifra include toate tipurile de clădiri, precum și sectorul construcțiilor, este destul de clar că locuințele private sunt și ele vinovate de un procent semnificativ al emisiilor. 

Dacă presiunea politică este redusă în direcția transformării locuințelor private în unele mai sustenabile, iar persoanele cărora le pasă într-atât de mult de mediu încât să-și adapteze locuința de bunăvoie sunt puține, s-ar putea ca o altă presiune – una economică – să îndrepte populația către dorința de a atinge neutralitatea climatică la nivelul locuinței. Creșterea prețului la energie,„Financial Times: Lumea trebuie să se pregătescă pentru cea mai mare creștere a prețului la petrol «care a existat vreodată»”, digi24.ro amplificată de războiul din Ucraina, i-ar putea determina pe mulți să caute soluții de a obține energie pe cont propriu, din surse regenerabile, într-un fel de avânt similar celui care a dus la anveloparea termică a blocurilor pentru a micșora costurile de întreținere. 

Iar o locuință care-și produce singura energia e mai aproape de o locuință sustenabilă. Este însă acest lucru posibil și ce înseamnă, cu adevărat, transformarea unei clădiri într-una mai prietenoasă cu mediul (și cu bugetul, cel puțin pe termen lung)?

Clădire de apartamente înaltă, cu grădină verticală luxuriantă. Foto: Naomi Rahim/Getty Images

Ce presupune, totuși, o clădire sustenabilă?

În primul rând, o clădire sustenabilă trebuie concepută astfel încât să utilizeze resursele necesare – energie, apă, materiale – într-un mod cât mai eficient, urmărindu-se, în același timp, să se micșoreze impactul pe care construcția îl are asupra sănătății ocupanților și mediului înconjurător. 

Clădirea n-ar trebui să fie doar o locuință, un spațiu în care o familie să doarmă și să-și desfășoare activitățile domestice, ci ar trebui să fie conectată atât cu nevoile ocupanților, cât și cu cele ale locului în care este construită. Ceea ce ar trebui să fie mai ușor în cazul locuințelor noi, dar e mai complicat pentru cele deja existente, ridicate în perioade în care standardele sociale și legale erau altele.

Pentru a crea o clădire sustenabilă, trebuie găsite și aplicate soluţii tehnice şi arhitecturale care să evite consumul inutil de resurse. Pot fi folosite o serie strategii pasive, cu un consum redus de energie, de la cele mai simple, ca iluminatul şi ventilația naturală, până la eficientizarea izolării termice şi fonice a clădirilor. În plus, pentru a crește nivelul de confort al celor care utilizează clădirea, este nevoie ca aceasta să fie integrată cât mai bine în mediul natural. Asta înseamnă că trebuie respect pentru natură și oferirea de spații verzi generoase celor care locuiesc, lucrează sau vizitează o clădire – adică un lucru care i-ar șoca pe mulți dintre dezvoltatorii imobiliari din România.

O altă caracteristică a unei construcții sustenabile este echitatea, adică o distribuție corectă a costurilor și beneficiilor sociale generate de construcție. E foarte important ca, atunci când este construită o clădire care se vrea a fi sustenabilă, să se renunțe la living-uri de 100 mp, mai multe băi decât numărul membrilor familiei, la materialele de construcții exotice, aduse de la mii de kilometri depărtare și foarte scumpe. O construcție sustenabilă trebuie gândită, încă din faza de proiectare, astfel încât să nu aducă pagube, ci beneficii sistemului în care se va integra. Acest lucru este posibil doar dacă se ține cont de toate etapele vieții acelei clădiri, de la extragerea, prelucrarea, transportul şi utilizarea materialelor de construcţie la execuția și finalizarea construcției, utilizarea cotidiană, întreţinerea şi renovarea clădirii.

Cu alte cuvinte, o clădire cu adevărat sustenabilă nu poate fi construită într-o economie liniară, pentru că mereu va exista ceva pe parcurs care va diminua din această sustenabilitate. Este nevoie de o economie circulară pentru a crea asemenea clădiri. 

Iată doar câteva dintre lucrurile care trebuie luate în calcul atunci când vrei să-ți construiești o nouă casă, dacă vrei să fie sustenabilă: 

1. Reciclabilitatea materialelor. Sunt foarte multe variante de luat în calcul, cum ar fi parchetul confecționat din lemn refolosit de la alte construcții sau pavajul din terasă realizat cu gresie veche. Pe lângă acestea, mulți producători au dezvoltat game variate de materiale de construcții reciclate. Aceste materiale trebuie să aibă o amprentă de carbon cât mai scăzută: atât fabricarea, cât și transportul materialelor emit gaze cu efect de seră. O soluție ar fi folosirea unor materiale produse cât mai apropiate de locul construcției și care au un proces de producție cât mai prietenos cu mediul.
2. Reutilizarea apei este un alt punct important în construirea unei case sustenabile. Apa nu este doar una dintre principalele resurse naturale, ci și una dintre cele mai irosite, undeva la 130 de litri/zi pentru fiecare locuitor. Atunci când construcția unei clădiri pornește de la zero, este esențială planificarea unei utilizări durabile a apei, iar asta se poate obține atât prin reutilizarea apelor uzate, cu ajutorul unor procedee de tratare, cât și prin colectarea și folosirea apei pluviale.
3. Lumina naturală joacă, de asemenea, un rol central. Clădirile trebuie orientate astfel încât lumina naturală să fie folosită la maximum, fără coridoarele întunecate și înguste. Acest lucru reduce consumul de energie pentru iluminat și încălzire și, în același timp, îmbunătățește confortul și sănătatea ocupanților.
4. Și, desigur, elementul–cheie al unei case sustenabile este folosirea energiei verde. Investiția în panouri fotovoltaice și solare este esențială – cu cât se consumă mai multă energie solară, colectată chiar de clădire, și cu cât existat mai multe clădiri care fac asta, cu atât drumul spre o planetă mai sănătoasă este larg.

Însă toate aceste soluții trebuie adaptate la condițiile geografice și climatice ale locului în care va fi amplasată o casă sustenabilă. Pentru construirea unei case eficiente energetic, nu există o singură soluție. Trebuie ținut cont de foarte multe lucruri, de la modul în care este așezată, ținând cont de punctele cardinale, la felul în care evoluează temperatura în zona respectivă și chiar la schimbările climatice care pot să apară în timp.

Fenomenele prezente în afara casei ar trebui să influențeze proiectul. Ce se întâmplă când bate vântul? Dar când plouă? Care este punctul cardinal spre care casa are cea mai multă expunere la soare? O casă sustenabilă trebuie proiectată pentru a fi integrată complet în mediul în care este construită.

Din toată această expunere, poate fi trasă o concluzie destul de clară: e mai ușor să construiești o clădire poternțial sustenabilă, decât să renovezi una existentă pentru a fi sustenabilă. În marea lor majoritate, clădirile deja existente au fost construite fără a ține seama de aceste reguli și nu există scurtături care să poată transforma o clădire construită prost într-una eficientă energetic. 

Verde, sustenabilă sau neutră climatic? Niciuna, până la capăt

Cât despre clădirile noi, nu e de ajuns ca un proiectant să declare că a construit o clădire sustenabilă. Certificările pentru astfel de construcții presupun standarde independente și riguroase de verificare a nivelului atins. 

Doar că, în realitate, este foarte complicat de măsurat impactul total al unei clădiri asupra mediului. De fapt, în momentul de față, nu există un consens despre ce înseamnă un imobil sustenabil, ci doar recomandări de bune practici, destul de laxe, iar subvenții sau stimulente regionale pentru utilizarea unor surse alternative de energie sunt prea puține și prea complicat de obținut pentru a fi cu adevărat atractive. 

Multe voci susțin că neutralitatea climatică a unei construcții nu poate fi atinsă vreodată în proporție de 100%. Mai multe ONG-uri de mediu au publicat un manual plin de concluzii mai degrabă sceptice, numit, sugestiv, Not Zero,„NOT ZERO: How ‘net zero’ targets disguise climate inaction. Joint technical briefing by climate justice organisations”, corporateaccountability.org (PDF) care subliniază că afirmațiile privind emisiile zero se bazează adesea pe un soi de versiune ecologică a trucurilor contabile. Se poate vorbi, mai degrabă, de efortul de a elimina emisiile, sau de efortul de a părea că se elimină emisiile sau chiar de a părea că se vrea să elimine emisiile. 

Te-am amețit un pic? Nu e de mirare, fiindcă toate aceste eforturi au generat o terminologie confuză.„Understanding carbon neutral, carbon negative, net zero, climate positive – What’s the difference?”, compensate.com Trebuie însă spus un lucru: este imposibil din punct de vedere tehnologic să creezi ceva cu zero emisii de dioxid de carbon (sau de alte gaze cu efect de seră).  Dacă cineva spune că a creat ceva cu „emisii zero”, ar trebui să fie un semnal de alarmă. În momentul de față, tot ce poți să faci pentru a fi cât mai aproape de neutralitatea climatică este să elimini din aer mai multe noxe decât pompezi. Uneori, pentru a arăta acest lucru se folosește termenul de „emisii negative de carbon” (dacă chiar emiți mai puțin decât consumi) sau „carbon neutru” (dacă emisiile sunt egale cu ce elimini din atmosferă).  

Cât despre net zero, în practică termenul înseamnă, cel mai adesea, o compensarea a carbonului produs acum cu unul care se intenționează a fi redus. Cea mai facilă modalitate de a face asta este să achiziția unor certificate de emisii. Cei care poluează mai puțin decât o cotă alocată (în general, țările) își vând diferența pe piața liberă, iar poluatorii achiziționează aceste drepturi și își continuă nestingheriți activitatea, declarându-se însă neutri climatic. Iar existența acestei piețe a certificatelor de emisii„Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii: direcționarea alocării cu titlu gratuit a certificatelor”, europa.eu complică și mai mult terminologia, pentru că nu mai știe nimeni dacă o clădire (afacere etc.) este cu adevărat sustenabilă sau și-a obținut neutralitatea prin astfel de giumbușlucuri.

Foster + Partners’ Bloomberg Building din Londra este declarată „cea mai sustenabilă clădire de birouri din lume. Foto: The wub/Wikimedia Commons

Cum definești o clădire sustenabilă?

Pare deja deprimant. În marea lor majoritate, clădirile deja existente nu pot fi transformate într-unele sustenabile, să construiește de la zero unele pare scump și nu ai garanția că-ți iese, ba chiar și atunci când o clădire e declarată sustenabilă, nu poți ști dacă acest lucru e real sau doar o strategie de marketing. Ce-i de făcut? 

Unii își pun speranța în tehnologie. Cu siguranță presiunea pieței și a publicului va duce la inventarea unor soluții tot mai eficiente, iar până în 2050, când ne-am propus neutralitatea climatică, se vor construi numai clădiri sustenabile, ba chiar vor fi eficientizate și cele deja existente, nu-i așa? 2050 este însă peste doar 28 de ani, ceea ce nu este de fapt atât de mult, iar „salvarea tehnologică” este, într-un fel, o formă de credință, nu se bazează pe ceva concret. În general, tehnologia care poate duce omenirea la neutralitate climatică ar putea fi la fel de eluzivă ca fuziunea nucleară.

În realitate, dacă în prezent se eliberează suficient carbon pentru a declanșa o adevărată catastrofă climatică, va mai conta cât de eficientă și de ecologică va fi tehnologia peste trei decenii? Ar trebui găsite soluții pentru a construi mai multe clădiri sustenabile acum, cu tehnologiile existente. Doar că, pentru a avea siguranța că acea clădire este sustenabilă, ai nevoie de un evaluator independent, care să certifice că ai ținut cont de toate lucrurile.

Aici lucrurile se complică din nou. Cum se atestă că o clădire a fost proiectată și construită astfel încât să atingă performanțe înalte în domenii-cheie ale sănătății umane și ale mediului? În principal, o clădire poate aspira la statutul de „verde” prin diverse programe de certificare, precum BREEAMDetalii, aici: bregroup.com sau LEED.Mai multe despre această certificare: en.wikipedia.org Însă acestea acordă puncte pentru eficiență energetică, dar minimizează importanța carbonul încorporat. 

Scăderea costurilor cu încălzirea, răcirea și iluminatul necesită o mulțime de soluții arhitecturale care folosesc materiale ca bronzul, oțelul, gresia, sticla sau lemnul, în procesul producției cărora se elimină destule emisii. Cu alte cuvinte, chiar și cele mai curate și mai verzi dintre clădirile contemporane încă alimentează atmosfera cu dioxid de carbon. Foster + Partners’ Bloomberg Building din Londra„The world’s most sustainable office building isn’t enough to save the planet”, dezeen.com este declarată „cea mai sustenabilă clădire de birouri din lume”, însă șeful companiei spune că și dacă standardele folosite de ei ar fi adoptate de toată lumea, planeta tot s-ar încălzi cu mai mult de trei grade Celsius. 

Durata de viață a unui imobil complică calculele de sustenabilitate. Degeaba o clădire primește certificate verzi, frumos înrămate, dacă începe să se degradeze după doar câteva decenii. Ca să eviți degradarea, va trebui să investești în reparații. Care, la rândul lor, ar trebui să aibă o amprentă climatică cât mai redusă – un alt lucru care încâlcește calculele. 

Desigur, se poate obține un rezultat aproape de net zero dacă se optează pentru soluții radicale, cum ar fi construcțiile din baloți de paie. Din motive evidente, care țin de condițiile climatice și nevoile unei clădiri de locuit, astfel de demersuri sunt dificil de pus în practică și reprezintă mai degrabă excepții. 

Ceea ce se poate însă face acum este crearea unor practici care să conducă, în cele din urmă, la neutralitate climatică. 

Traiul la comun 2.0

Generațiile care au apucat să trăiască în comunism s-ar putea să fie încă bântuite de traumele unei locuințe împărțită cu alții. Cu străini, mai exact. Însă realitatea este că, în prezent, nevoile tinerilor s-au schimbat. Petrec tot mai puțin timp acasă, nu pentru că trebuie să depășească producția la hectar, ca pe vremuri, ci pentru că duc o viață socială complexă. 

Prin urmare, un complex de locuințe sustenabile ar trebui să țină cont și de stilul de viață al locatarilor săi, dar să pună accent, în același timp, pe optimizarea funcționalităților de care au nevoie rezidenții. Apartamentele ar putea fi concepute pentru lucrat și dormit, iar la fiecare etaj (sau pe un etaj dedicat) ar putea să existe spații comune: o bucătărie, un spațiu de stocare al mâncării, o spălătorie etc.

În realitate, însă, majoritatea clădirilor din întreaga lume nu mai corespund nevoilor contemporane de locuire, iar asta generează un consum ridicat de resurse și nenumărate probleme urbanistice. Numai în Europa, o treime din locuințe sunt ocupate de o singură persoană, asta în condițiile în care se estimează că rata de urbanizare va ajunge la aproape 70% până în 2050.„68% of the world population projected to live in urban areas by 2050, says UN”, un.org 

Foarte important la o clădire sustenabilă este și să poată evolua de-a lungul timpului. Înainte să înceapă lucrul la proiectare, arhitectul ar trebui să răspundă la întrebarea: cum pot să construiesc în funcție de felul în care se desfășoară viața de-a lungul zilei sau al anilor? Poate în 20 sau 30 de ani, stilul de viață al locatarului se va schimba. Poate urmează o altă pandemie și i se va părea greu să stea la comun. 

Casele viitorului ar trebui gândite de așa natură încât să poată fi schimbate structural, pereții să poată fi scoși și spațiul câștigat să fie transformat în altceva. Sau, dimpotrivă să poată fi adăugate sau înlocuite cu ușurință alte și alte corpuri, cu alte forme, fabricate din alte materiale. O asemenea clădire rezistă timpului, pentru că se adaptează odată cu oamenii din ele și cu trendurile sociale.

Prototipul unei case sustenabile, VATRA, construită de către studenții din echipa EFdeN în curtea Facultății de Instalații din București. Foto: EFdeN

Cu VATRA românească în Germania. Un studiu de caz

România lucrează pe hârtie la diverse strategii, programe și coduri de sustenabilitate. Majoritatea inițiativelor de până acum ori sunt neclare, ori s-au împotmolit pe drum. Legile se schimbă atât de des, încât e greu de urmărit ce programe mai sunt sau nu de actualitate, iar transparența nu este o însușire familiară statului român. 

În acest context, un grup de studenți construiește, de câțiva ani buni, prototipuri de case solare în campusul Facultății de Inginerie a Instalațiilor din București. Când nu participă cu ele la competiții, studenții le transformă în centre de evaluare energetică și organizează tururi pentru public. 

Echipa EFdeNSite oficial: efden.org a reprezentat de curând România la cea mai mare competiție de case solare din lume. După două participări anterioare la competiția Solar Decathlon (SDE 2014, Versailles, și SDME 2018, Dubai) echipa EFdeN s-a calificat în finala Solar Decathlon Europe 21/22, care are loc anul acesta în Wuppertal, Germania,Site: sde21.eu cu prototipul EFdeN VATRA, unde a ocupat locul 10. 

Proiectul a adus în discuție adaptarea fondului construit la noile schimbări din structurile sociale, publicul țintă fiind oamenii care locuiesc singuri. În același timp, echipa a dezvoltat o strategie eficientă și rapidă pentru densificarea orașelor existente, care poate fi adaptată oricărei locații, fără a pierde din caracteristicile culturale ale locului.

Prototipul VATRA este echipat cu opt panouri fotovoltaice bifaciale, care produc energie folosind ambele fețe. Energia produsă este stocată în baterii reciclate, care provin de la mașinile electrice. Bateriile vehiculelor electrice care nu mai pot fi folosite în scopul lor inițial sunt reconfigurate și reutilizate pentru a crea un sistem de stocare durabil. 

Energia necesară pentru a menține un mediu interior confortabil este mult redusă prin integrarea inteligentă a materialelor cu schimbare de fază. Ele stochează frigul pe timpul nopții și îl folosesc pentru a răci aerul cald exterior care intră în casă în timpul zilei, reducând nevoia de aer condiționat. La aceasta se mai adaugă diverse soluții tehnice de la folosire a fibrei optice pentru iluminatul natural indirect și a unui sistem de lamele automatizat pentru fațadă, care controlează lumina directă.  

Deși tehnologiile noi joacă un rol important, soluțiile și materialele tradiționale nu au fost uitate: structura casei este din lemn, cu o termoizolație din paie și celuloză, iar la interior, pentru răcirea casei pe timpul verii, este integrat un perete de lut. 

Proiectată pentru prefabricare și asamblare rapidă, VATRA reduce costurile de producție, transport, întreținere și utilități. Pentru a fi construită, s-au folosit materiale naturale și reciclate. Prototipul casei este realizat din pereți prefabricați, modulari, din cadre de lemn și izolație termică din paie și celuloză suflată. Întreaga locuință poate fi asamblată în doar trei zile.

Metoda de prefabricare a cadrelor din lemn în afara amplasamentului reduce costurile, accelerează termenele proiectului și îmbunătățește predictibilitatea generală. În același timp, proiectul devine mai ușor de adaptat pentru multe scenarii. Apoi, panourile de pereți din lemn umplute cu izolație din paie, grinzi sau plăci sunt excelente pentru a crea un model de locuință accesibil și durabil, datorită eficienței energetice, calităților lemnului și reutilizării deșeurilor. 

În designul casei, a fost integrată și o seră care, pe lângă atributele sale funcționale, scaldă spațiile de locuit în lumină difuză, jucându-se cu relația dintre lumină și umbră, în interior și în exterior. Colectorii de lumina solară, amplasați pe terasă, au fost cuplați cu un cablu de distribuție cu fibră optică și ajuta la creșterea luminii naturale în interiorul VATRA, în special pentru colțurile umbrite, departe de ferestre și de baie. 

Echipa a folosit materiale naturale și tradiționale pentru finisajele interioare. Pe lângă folosirea pe cât posibil a lemnului, s-a folosit și un mortar natural certificat, ecologic, care funcționează ca o masă termică, cu rolul de a regla umiditatea interioară, reducând consumul pentru răcirea casei. Finisajul pardoselii de la VATRA a fost compus din linoleum din material natural 94% și module de mochetă, pentru o instalare rapidă.

O vedere generală a Centrului Social Corto Circuito din cartierul Cinecittà, Roma, Italia, unde se reconstruiește pavilionul de 250 de metri pătrați, distrus de incendiu în 2012. Se folosesc tehnici de construcție ecologică și permacultură, care cuprind: 1000 de baloti de paie, 35 de metri cubi de lemn, trei bazine pentru colectarea apei gri. Clădirea, plasată în clasa energetică A, este bine izolată fonic și are o rezistență la cutremur ridicată. Foto: Stefano Montesi/Corbis via Getty Images

A construi înseamnă, totuși, a polua

Înainte de orice, trebuie să știi că o clădire pompează carbon în fiecare fază a existenței sale. Din momentul în care e pusă prima piatră la temelie, până când, măcar 100 de ani mai târziu, ultimele rămășițe din corpul ei sunt aruncate la groapa de gunoi, după ce a fost demolată. Practic, a construi înseamnă a polua pentru a crea ceva care va continua să polueze. 

Potrivit unui nou raport„From Thousands to Billions – Coordinated Action towards 100% Net Zero Carbon Buildings By 2050”, worldgbc.org al World Green Building Council (WorldGBC),O organizație non-profit și o rețea globală de consilii naționale pentru construcții verzi. Are consilii în peste 70 de țări care au, împreună, 49.000 de membri. în prezent există 500 de clădiri comerciale și 2.000 de case net zero pe tot globul – cu mult sub 1% din toate clădirile din întreaga lume. Așadar, e nevoie de un efort monumental și coordonat din partea companiilor, guvernelor și ONG-urilor, pentru a face sectorul construcțiilor să se apropie, măcar, de obiectivele Acordului de la Paris.

În același timp, Agenția Internațională pentru Energie estimează„Opportunities and challenges of scaling and accelerating the deployment of clean energy technologies”, iea.org că suprafața actuală ocupată de clădirile din întreaga lume este de 223 de miliarde de metri pătrați, iar această cifră aproape că se va dubla la 415 miliarde de metri pătrați până în 2050. Potrivit Alianței Globale pentru Clădiri și Construcții, o instituție a Națiunilor Unite, ratele actuale de renovare pentru a crea clădiri sustenabile„2021 Global Status report for Buildings and Construction”, globalabc.org (PDF) se ridică la mai puțin de 1% din fondul de clădiri existent în fiecare an. Pentru a atinge neutralitatea climatică la nivel global în domeniul construcțiilor, până în 2050, ratele de renovare ar fi trebuit să crească cu 3% în fiecare an, începând din 2017, și să se accelereze pentru fiecare an de întârziere. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat. 

Altfel spus, deși s-au făcut multe progrese tehnologice în conceptele de proiectare și procesele de construcție, mai este un drum lung de parcurs pentru a reduce emisiile de carbon la minimum sau aproape de zero. Dar viitorul e mereu surprinzător și speranța moare ultima. Și, poate, cu puțin noroc și ceva mai multă mobilizare, aceste afirmații bombastice vor depăși condiția de simple clișee.