Universal Images Group via Getty Images

Ce facem cu centralele nucleare? Răspunsul depinde de multe15 min read

De Iulian Comănescu 08.06.2022

Ce se întâmplă cu centralele nucleare? Facem altele noi sau le oprim? E energia nucleară una de viitor, dacă vrem să ajungem la zero emisii și/sau să ne ținem de Pactul Verde al Uniunii Europene? Cum vor influența conflictul din Ucraina și tentativa de desprindere energetică de Rusia politicile europene în materie?

Probabil, energia nucleară e unul dintre cele mai controversate subiecte legate de viitor și dacă aștepți răspunsuri definitive la sfârșitul articolului, voi fi sincer: nu pot să le dau. Scriu fiindcă îndrăznesc să cred că ele nici nu există în momentul de față.

Problema a reintrat în discuția publică la sfârșitul anului trecut, când Comisia Europeană a propus o așa-numită taxonomie (listă sau clasificare) de modalități de producție a energiei, acceptabile în virtutea Pactului Verde și a obiectivelor acestora, operaționalizate prin pachetul de legi Fit for 55.„Fit for 55 – The EU’s plan for a green transition”, consilium.europa.eu Pe listă se aflau – între timp au și fost aprobate – gazul și energia nucleară. Ideea generală e că și-ar dori toată lumea panouri solare și turbine eoliene, dar aceste modalități de producere ale energiei nu sunt încă suficient de răspândite și testate tehnologic. În plus, energia produsă de vânt, soare sau apă nu e constantă, așa că în momentul de față vine la pachet cu problema foarte complicată a construirii unor capacități uriașe de stocare sau a suplinirii unei părți din aport din alte surse.

CITEȘTE ȘI: UE ne vrea verzi: Planul Fit for 55

Problema gazului natural e clară: e tot o resursă a subsolului, chiar dacă e mai puțin poluantă decât petrolul sau cărbunele. Cu sau fără Pactul Verde, Ucraina a arătat că e de facto un tip de energie acceptabil, cât timp Uniunea Europeană caută surse alternative de import la gazul rusesc, iar o țară superecologică, ca Norvegia, își înmulțește substanțial câmpurile de exploatare. Până și România a reușit, în cele din urmă, să rezolve parțial problema Neptun Deep, perimetrul de gaz din Marea Neagră, prin intrarea Romgaz în consorțiul de exploatare, alături de OMV Petrom.„Romgaz a avizat cumpărarea participației ExxonMobil din perimetrul Neptun Deep al Mării Negre, de unde vor fi extrase gaze naturale”, digi24.ro

La capitolul nuclear însă, se întâmplă lucruri ciudate. În timp ce Emanuel Macron anunță în stilul caracteristic („renaștere nucleară”) construcția a șase noi centrale, iar Belgia prelungește durata de viață a două reactoare, Germania mai are doar trei centrale deschise din 17 (în 2011) și nu și-a schimbat intenția de a le închide până la sfârșitul lui 2022. Există voci timide, de centru-dreapta, care spun că problema ar trebui reexaminată. Însă verzii, tranșant opuși energiei nucleare, sunt foarte puternici în coaliția de guvernare a lui Olaf Scholz.

Politica occidentală se bazează în mare parte pe binele comun. Iar acesta se bazează pe opinii științifice. Există o știință nucleară germană și o alta franceză, dacă deciziile și acțiunile sunt opuse?

centrale nucleare

Centrala nucleară Doel din Antwerp, Belgia. Universal Images Group via Getty Images

Ce spun, de fapt, studiile

Energia nucleară e comparativ sigură și nepoluantă, spun majoritatea specialiștilor. Caută cât vrei pe Internet și vei găsi nenumărate studii serioase care spun asta.Google Scholar e o sursă bună: scholar.google.ro Opiniile de sens contrar vin mai degrabă din zona organizațiilor civice,„6 reasons why nuclear energy is not the way to a green and peaceful world”, greenpeace.org care invocă accidentele din trecut. Dar studiile științifice spun de regulă altceva. Pe astfel de studii își bazează poziția și organizații globale, ca Agenția Internațională de Energie,„Nuclear Security Series”, iaea.org care consideră energia nucleară o „fundație esențială” a tranziției verzi. Și atunci, de ce atâta reticență, și în public, și în rândul politicienilor?

Prin Eurobubble-ul bruxellez, circulă destul ideea că soluția nucleară nu poate fi promovată foarte intens fiindcă ar stârni proteste masive, deși e una „curată”. Ca toată lumea, europenii au fost impresionați de accidente ca Fukushima sau Cernobîl.

CITEȘTE ȘI: ​​Fukushima, cel mai mare dezastru nuclear post-Cernobîl

Probabil, cea mai bună analogie pentru energia nucleară sunt accidentele de avion. Avioanele de linie sunt printre cele mai sigure mijloace de transport. Accidentele sunt însă spectaculoase și se soldează adesea cu pierderea multor vieți. Pentru public, contează mai puțin faptul că totalul victimelor într-o anumită perioadă e mult mai scăzut decât cel din accidentele auto.

Ar trebui politicienii să țină cont de astfel de spaime?

Guvernele occidentale se conformează opiniei cetățenilor mai mult decât cel al României. Sau, cel puțin, europenii occidentali își spun părerea mai des în chestiuni precise, care nu sunt nici cipurile din vaccinuri, nici faptul că Soarele s-ar învârti în jurul Pământului. Faptul că în astfel de situații democrația începe să semene a populism e totuși un detaliu în ansamblul politic, ansamblu în care poziția alegătorilor contribuie la un curs al evenimentelor mai apropiat de binele public. În Germania, cea mai reticentă țară în problema nucleară, Angela Merkel a încercat să prelungească durata de viață a centralelor, în 2010. Au urmat proteste publice masive, iar în 2011 s-a întâmplat încă ceva: Fukushima. Era destul de clar că voința publică nu poate fi nesocotită. Așa a ajuns Germania la doar trei centrale, pe cale de închidere.

E curios că germanii, care sunt într-un mare grad dependenți de gazul rusesc, sunt atât de preocupați de așa ceva. Însă Hiroshima și Nagasaki sunt pentru ei, ca foști aliați ai Japoniei, evenimente mai traumatizante decât pentru alte țări europene. Fac parte din culpabilitatea pe care o simt legat de Al Doilea Război Mondial. Conflictul din Ucraina vine la pachet cu amenințările nucleare ale lui Putin și nu face decât să adâncească această sensibilitate, într-o țară mai apropiată de Rusia decât altele.

CITEȘTE ȘI: Hiroshima și Nagasaki: cine supraviețuiește unui atac nuclear?

centrale nucleare

Centrala nucleară de la Cernavodă asigură aproximativ o cincime din nevoile de electricitate ale României. Lavinia Rizea/Wikimedia Commons

Și-atunci, va fi folosită energie nucleară pentru a atinge neutralitatea climatică?

Că veni vorba de Rusia și dependența energetică de ea, chiar în ipoteza în care centralele nucleare ar fi unanim acceptate, țara lui Putin e pentru Europa al doilea cel mai mare exportator de uraniu, oarecum combustibil al centralelor nucleare. Faptul că Uniunea Europeană intenționează să pună în aplicare sancțiuni pentru Rusia și pentru uraniu„Russia faces threat of sanctions on nuclear power industry as Germany backs uranium ban”  politico.eu sugerează că ar putea exista surse alternative. În general, conflictul din Ucraina va grăbi, și în același timp, va dezorganiza (sau reorganiza) tranziția către alte tipuri de energie, în intenție nepoluante și care nu pun Europa în dependență de furnizori ostili. Energia nucleară e pe listă.

Probabil, într-un viitor de ordinul anilor, vom exista politici diferite în statele-membre, în funcție de starea de spirit și importanța ecologiștilor în jocul politic. Ceea ce se întâmplă în cei doi poli ai Uniunii, Franța și Germania, e simptomatic: prima și-ar putea înmulți centralele, iar a doua ar putea închide și ceea ce mai e în activitate.

Unde se va așeza România în acest peisaj? Ei bine, energia nucleară nu e exclusă din punct de vedere politic. Nuclearelectrica, companie de stat, are un parteneriat cu americanii de la NuScale pentru așa-numitele reactoare modulare mici, o tehnologie inovativă care implică riscuri mai reduse decât centralele clasice. Departamentul de Stat al SUA a fost partner, în mai, la un seminar organizat la București pe această temă. Știrea, apărută inițial în noiembrie 2021, nu numai că nu a stârnit proteste de stradă, dar a trecut aproape neobservată, deci e greu de crezut că avem un curent de opinie anti-centrale puternic.

CITEȘTE ȘI: Reactoare modulare mici pentru țări medii

În rest, țara noastră produce intern o mare parte din necesarul de energie, din diferite surse, deci nu are o presiune puternică spre conversia la alte surse. În plus, în stilul nostru epigonic, am devenit foarte interesați de gazul natural, gura de oxigen (vine vorba) a economiilor europene, în contextul Ucrainei, imediat ce acesta a devenit problema energetică a zilei. Povestea perimetrului exploatabil din Marea Neagră, Neptun Deep, e una încâlcită și tristă, în care statul român și-a pierdut un mega-partener, Exxon, și poate spera să înceapă exploatarea de-abia în 2025. Probabil, de aici vor ieși mai multe știri decât dinspre centralele nucleare mici.

CITEȘTE RESTUL DOSARULUI: (Aproape) totul despre Net Zero



Text de

Iulian Comănescu

Este consultant de comunicare și autor. După o carieră jurnalistică de peste 15 ani, și-a început propriul business de comunicare, Comanescu & Partners. A publicat două cărți, „Cum să devii un Nimeni - mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România” (Humanitas) și „Mihnea Constantinescu. Omul care a schimbat România fără ca noi să știm”. (Foto: Maria David)

MEDIU|QUICK QUESTION

De ce e mai bine să lași frunzele sub copaci decât să le strângi?

De
Covorul arămiu de frunze care se așterne peste pământ la începutul toamnei devine maroniu în timp și trebuie rulat și ascuns undeva, cred unii. Însă noțiunea de frumos e flexibilă și poate fi învățată. 
MEDIU|QUICK QUESTION

De ce nu e șacalul o specie invazivă?

De
Chiar dacă a ajuns să se înmulțească necontrolat, există o explicație simplă pentru care șacalul auriu nu e pe lista speciilor invazive. 
MEDIU|BIODIVERSITATE

Turbăriile pot fi mai eficiente în lupta contra schimbărilor climatice decât copacii

De
Mlaștinile în care s-a acumulat un strat de turbă sunt mai eficiente în captarea dioxidului de carbon decât copacii. O echipă de cercetători restaurează acum acești plămâni din România.
MEDIU|BIODIVERSITATE

Cele mai agresive 10 specii invazive din România

De
Specialiștii români au făcut recensământul speciilor invazive din țară și au venit cu propuneri pentru ținerea lor sub control prin realizarea unui sistem național de supraveghere.