Ce pot învăța oamenii de la felul în care natura se adaptează orașelor9 min read

Ciorile folosesc țepi antipăsări pentru a-și face cuiburi. Piane vechi se transformă în săli de spectacol. Iar case întregi se construiesc din materiale recuperate. În natură și în orașe, obiectele pot avea o a doua viață cu puțină creativitate.

Orașele schimbă modul în care evoluează unele animale. Melcii// „Snail shell colour evolution in urban heat islands detected via citizen science”, nature.com // din zonele urbane din Olanda, de exemplu, au acum cochilii mai deschise la culoare. Și șopârlele// „Downsizing for downtown: Limb lengths, toe lengths, and scale counts decrease with urbanization in western fence lizards (Sceloporus occidentalis)”, pmc.ncbi.nlm.nih.gov //  din Los Angeles au dezvoltat solzi mai mari – adaptări care le ajută să suporte căldura mai mare din oraș. 

Iar păsările, păcălite de lumina artificială,// „Light pollution alters the phenology of dawn and dusk singing in common European songbirds”, royalsocietypublishing.org // încep să cânte mai devreme ca răspuns la ceea ce par a fi zorii de zi.

Păianjenii// „Orb-weaving spiders are fewer but larger and catch more prey in lit bridge panels from a natural artificial light experiment”, peerj.com // care trăiesc pe poduri sunt și ei tot mai atrași de lumină, în timp ce unele molii// „Reduced flight-to-light behaviour of moth populations exposed to long-term urban light pollution”, royalsocietypublishing.org // nu mai reacționează deloc la ea. Chiar și lebedele din orașe// „Variation at the DRD4 locus is associated with wariness and local site selection in urban black swans”, bmcecolevol.biomedcentral.com // s-au schimbat: au devenit mai îndrăznețe față de oameni, din cauza unei mutații genetice.

Mediul urban obligă multe specii să-și modifice corpul și comportamentul pentru a supraviețui în condiții noi.// „What birds can teach us about repurposing waste”, theconversation.com // Unele se adaptează și, în același timp, reușesc să folosească orașul în avantajul lor.

Un exemplu curios este cel al țepilor antipăsări, pe care-i vezi mai nou peste tot și în România, folosiți pentru a împiedica păsările să se așeze pe clădiri. Însă, în loc să fie ținute la distanță, ciorile și coțofenele// „Bird nests made from anti-bird spikes”, hetnatuurhistorisch.nl // din orașe precum Rotterdam, Anvers sau Glasgow folosesc acești țepi pentru a-și construi cuiburile.

Deși cuiburile par incomode, păsările par că se descurcă bine în ele. În biologie, procesul se numește „exaptație”// „Exaptation-A Missing Term in the Science of Form”, www.jstor.org // și are loc atunci când ceva gândit pentru un scop ajunge să fie folosit într-un mod complet diferit. Așadar, spre deosebire de „adaptare”, care înseamnă o trăsătură evoluată direct pentru o funcție, „exaptația” presupune reutilizarea unei trăsături deja existente.

De exemplu, penele au apărut inițial pentru izolare termică, nu pentru zbor. Abia mai târziu a apărut funcția de zbor.

Exaptația arată că reutilizarea poate sta la baza evoluției. Aceeași idee poate fi aplicată și în construirea locuințelor sau a orașelor.

Un exemplu concret este The Waste House// „Brighton Wild House/ Waste House – ecological architectural design”, brighton.ac.uk // din Brighton (Marea Britanie), o casă construită aproape integral din deșeuri menajere și materiale recuperate din construcții. 

Scările sunt făcute din hârtie presată, iar fațada este acoperită cu resturi de mochetă. În pereții interiori, ferestre mici arată materialele de izolație: pilote vechi, camere de bicicletă, chiar și o colecție de DVD-uri.

Acest tip de construcție este o reacție la modelul actual de consum – bazat pe extracție, utilizare și aruncare. Acest model este liniar, nu circular, iar rezultatul este pierderea unor resurse valoroase care ajung anual în gropile de gunoi.

Problema pornește de la modul în care sunt gândite obiectele: cu un singur scop, fără a lua în calcul ce s-ar putea face cu ele după folosire. Exaptația oferă o altă perspectivă: orice obiect poate deveni altceva.

La Edinburgh, un spațiu de spectacole numit Pianodrome// „A radical re-imagining of the piano in today’s throw away culture”, pianodrome.org // este construit în întregime din piane vechi. Scările sunt făcute din plăci de rezonanță, balustradele din capace de pian, iar scaunele din claviaturi. Piane scoase din uz au fost transformate într-un loc unde oamenii se adună și creează. 

În plus, corzile vechi ale pianelor au fost păstrate în interiorul structurii. Astfel, spațiul continuă să vibreze ca un instrument gigantic la fiecare spectacol. La fel cum penele păstrează încă rolul lor termic sau țepii anti-păsări ajută la protejarea puilor, materialele își pot păstra o parte din scopul inițial chiar și după ce sunt reutilizate.

O abordare bazată pe exaptație poate încuraja o economie circulară, în care materialele, în loc să fie irosite, se transformă și încep o nouă viață. Deșeurile devin resurse, iar ceea ce înainte era o barieră – precum țepii – poate deveni un adăpost unde păsările își cresc puii și se simt în siguranță.